7,943 matches
-
ales această perioadă, deoarece începutul veacului coincide cu momentul de debut al presei romano-catolice românești din diecezele Iași și București, iar ultimii ani ai primei jumătăți a secolului reprezintă perioada instaurării regimului comunist în România, care a dus la dispariția forțată a presei catolice din țara noastră. Totuși, pentru a explica unele situații legate de concepția Bisericii Catolice față de mijloacele de comunicare socială, am fost nevoiți să extindem cadrul cronologic, referindu-ne și la perioada sfârșitului de secol XIX, când a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sociale (precum cea de la Milano din 1898, a cărei reprimare armată s-a soldat cu aproape 100 de morți) au determinat adoptarea unor măsuri care îngrădeau libertatea, astfel încât multe ziare catolice au fost puse sub sechestru sau au fost închise forțat. În 1903, Ferrandina a făcut un bilanț al presei catolice italiene, în urma căruia a contabilizat 474 de publicații (fuseseră 297 cu zece ani înainte): 25 erau cotidiene politice, 145 publicații locale cu caracter religios, politic și social și 177 ziare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unei publicații să aparțină ziarului, nu autorității ecleziastice. Printre ziarele catolice care au avut de suferit din cauza fascismului s-au numărat L'Eco di Bergamo, L'Italia, Il nuovo citadino (Genova) și L'Avvenire d'Italia. Ca urmare a închiderilor forțate și a persecuțiilor, multe publicații au început să se supună opiniei fasciste, din entuziasm sau cu speranța de a schimba sistemul din interior. Potrivit lui Licata, doar astfel s-ar putea explica atitudinea unor reviste ce aparțineau Universității Catolice din Milano
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1916, în urma hotărârii intrării României în război de partea Antantei, Guvernul Brătianu a dispus arestarea preventivă a unui grup de preoți din arhidieceza de București, pe motiv că erau "supuși străini" și "potențiali inamici" ordin ce a dus la suspendarea forțată a apariției revistei 385. Printre cei închiși s-au numărat și protopopul Ioan Bălan și Monseniorul Auner. O consecință imediată a acestei măsuri a fost faptul că numărul trei pe anul 1916 al revistei, care fusese pregătit pentru tipar, nu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Moldova. În activitatea editurii s-a putut remarca existența unei tendințe naționaliste, care era agreată de episcopul Robu1004. În anul 1944 însă,după aproape două decenii de activitate cu multe realizări considerabile, Tipografia Presa Bună a fost supusă unui exil forțat. În cadrul planului general de evacuare a orașului Iași, guvernul Antonescu a decis (în martie 1944) mutarea Episcopiei de Iași la Beiuș, în clădirile Protopopiatului Greco-Catolic1005. Responsabilii cu acțiunea de mutare au fost preoții Dumitru Matei, Mihai Bejan și Gaspar Bachmeier
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în cele din urmă și mai ales pentru a-și satisface nevoia de avea un tovarăș, de schimbare, de divertisment, pentru a înlocui pierderea unei ființe dragi și-și a face din oaspete obiectul unei investiri afective neașteptate. Bineînțeles, reținerea forțată a oaspeților este universal condamnată. Courtin îi consacră un întreg paragraf amuzant în opera sa. Nou tratat despre politețea care se practică în Franța printre oamenii ce știu să poarte (1671)63: "În al doilea rând trebuie să știm cât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
însuși de ospăț și petrecere, trebuie, dimpotrivă, să-i distreze pe ceilalți bătându-se cu Iros, un alt cerșetor (18.1-111)97*. Acest lung episod este presărat și cu alte inversări (baia transformată în spălatul picioarelor, faptul că aedul cântă forțat, darul de bun venit constă într-un picior de bou, partea cea mai rea, și care nu-i este servit ci aruncat pentru a-l lovi). Penelopa îi spune că nu mai este nimeni în palat care să "primească cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
simbolizând Anticristul, celălalt religiozitatea. Întreaga forță a scenei finale stă în răsturnarea, întoarcerea într-un contrar nemaiauzit și indicibil, în explozia unui sentiment de atotputernicie în înălțarea voluptoasă și celestă pe care sacrificiul și renunțarea le-au pregătit, sau chiar forțat. Fiindcă Iulian este încă vânător, nu urmărindu-și prada care îi scapă, ci un vânător ce pune capcane, lațuri, așteptând ca să sosească prada cea sublimă. Un joc între distanță și proximitate traversează întreaga povestire. Ospitalitatea absolută se prezintă ca o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
452 pe care un poem de dragoste de Tasso, însemnat cu unghia, a făcut-o să se nască. "Femeie, cuvânt care, el singur, mă face să freamăt de melancolie și de suavitate", explică naratorul amintindu-și de o lungă continență forțată. Descoperirea unor bibelouri feminine îl cufundă în idei melancolice. Dar reveria lui capătă formă și conținut la vederea unui portret, care pare să vină dintr-o nuvelă de Poe453 , portret care îl privește și îl interpelează prin prezența lui prea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
precedată, de la începutul povestirii, de o "mare desfășurare de ceremonii militare, apoi de apariția unor ordonanțe, a unui torpedo militar, "cenușiu și uriaș", care transportă lăzile ce sunt așezate în camera pe care trebuie să o ocupe von Ebrennac, intruziune forțată, agresivă, (deși făcută cu zâmbete) și pe care o întărește bariera lingvistică: "Îmi vorbiră, în ceea ce crdeau ei că e franceza. Nu am înțeles o boabă". Această activitate, cea a cavalerilor care folosesc după placul lor lucrurile ocupatului, are loc
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de intoxicare ideologică neîntreruptă, sporită de controlul mijloacelor de comunicare”64 și în lipsa oricăror încercări „de a măsura efectul distrugător asupra organismului omenesc al unor forme permanente de stres, cum ar fi teama, lipsa cronică a bunurilor, cozile inevitabile, acomodarea forțată”65. în mod evident, această societate românească zguduită din temelii va trebui să lupte din greu și pentru o lungă perioadă pentru a ajunge la o schimbare reală. „Oamenii pot fi conștienți în modul cel mai acut de anormalitatea [situației
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
învățământul superior, dar ele au avut scopuri economice mai bine argumentate, n-au fost atât de selective din punct de vedere politic și n-au fost definitive. N. Bănescu și I. Lupaș s-au pensionat mai mult sau mai puțin forțat. V. Slăvescu și C.C. Giurescu au fost și ei eliminați, după reforma învățământului (3 august 1948) facultățile de istorie nou înființate pierzându-și majoritatea cadrelor didactice ce le creaseră renumele. Ei au fost înlocuiți cu profesori secundari și cu intelectuali-activiști
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Rakosi e doar o hotărâre de moment”, căci Gero e prea asociat cu linia lui Rakosi pentru a mulțumi forțele de opoziție din Ungaria, mai ales că, fiind în fruntea politicii economice din anii trecuți, s-a compromis prin industrializarea forțată. Fără a-și ascunde satisfacția față de demiterea lui Rakosi, presa iugoslavă o considera doar primul pas. „După schimbarea lui Rakosi domnește o atmosferă optimistă. A fost înlăturată o piedică serioasă, dar asta încă nu e tot”, scria, la 20 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat până în noiembrie ’52. De acolo ne-au despărțit. Eu am fost trimis mai întâi în lagărul de triaj de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagărul de muncă forțată. Se construia acolo barajul pe Bistrița. Eram, dacă nu cel mai tânăr, în orice caz printre cei cinci sau șase deținuți politici cei mai tineri ai acestui lagăr, unde, de altfel, chiar după convențiile internaționale nu ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cel mai tânăr, în orice caz printre cei cinci sau șase deținuți politici cei mai tineri ai acestui lagăr, unde, de altfel, chiar după convențiile internaționale nu ar fi trebuit să ne aflăm, convențiile apărând pe minori de rigorile muncii forțate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsă administrativă. Pedeapsă administrativă însemna șederea - fără condamnare în urma unui proces - în închisori și lagăre de muncă la fel cu condamnații politici, osândiți la tot felul de pedepse, în funcție de vina care li se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noi românii numeam Cortina de Fier și ceea ce francezii comuniști, care erau foarte numeroși și nu aparțineau numai clasei muncitoare, considerau a fi preludiul raiului pe pământ. Am fost foarte prost văzut, pentru că relatările mele despre închisori, despre sărăcie, colectivizarea forțată, despre cozile la alimente i-au decepționat într-atât încât am fost considerat un personaj care n-avea ce căuta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumărate ori ocazia să aud din partea lor observația potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Folosind aceeași abordare, antropologul român Smaranda Vultur a publicat un număr important de lucrări ce au ca element central etnicii germani, mai precis șvabii din Banat, mulți dintre ei fiind de asemenea deportați în Uniunea Sovietică sau Bărăgan la muncă forțată. Principalele colecții de mărturii înregistrate de Smaranda Vultur, Germanii din Banat și Istorie trăită, istorie povestită: deportarea în Bărăgan, 1951-1956, abundă de povești marcante despre suferința umană și servesc drept surse fundamentale și inestimabile în construirea istoriei comunităților de șvabi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1944, cu mult înainte ca directiva sovietică să fie făcută oficială. în februarie 1945, la Ialta, SUA și Marea Britanie erau atenționate că se făceau deportări în URSS. Ele susțineau că nici un protocol din cadrul armistițiului nu pretindea „reparații sub forma muncii forțate” și că reconstrucția ar trebui să fie suportată de guvernul german, nu de Volksdeutsche care locuiau în alte țări. în acest mod au clarificat faptul că deportarea nu era nici pe departe un act legitimat de vreo parte a tratatului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a câștigat 50 de grame de slănină. Transformarea ei într-un muncitor model denotă o putere nu doar fizică, ci și emoțională și psihologică, cruciale pentru supraviețuirea ei. Ceea ce atrage atenția este faptul că tocmai în acest context, al muncii forțate, multe dintre femei au fost tratate altfel decât erau obișnuite, respectiv în concordanță cu noțiunile tradiționale de gen. Pentru multe dintre femei, faptul că erau forțate să muncească alături de bărbați, prestând aceleași tipuri de munci, a fost o provocare nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în mână. Dar azi trebuie să scriu; nu mă îndeamnă muza, dar trebuie să consemnez evenimentele, căci cine știe dacă voi avea vreodată ocazia să le povestesc. Poate că le va găsi cineva și le va citi”. După această maturizare forțată, concluzia la care ajunge Mimi e că “în mine s-a produs o mare schimbare”, „azi știu bine că e destul să ai o odăiță și în ea poți fi atât de fericit” și, vai, „viața nu e așa cum ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reeducare, soldat cu zeci de morți și sute de persoane schilodite fizic și psihic. Deletant procedează la o concisă și utilă reconstituire a „experimentului Pitești”. Pentru „pedepsirea” indezirabililor, regimul a folosit pe scară largă și represiunea în forma „muncii silnice”/forțate, utilizându-se și în această privință modelul sovietic. „Recruții” erau de diverse origini: țărani care se opuneau colectivizării sau nu-și achitau cotele, foști membri ai formațiunilor politice interzise, adepți ai unor culte religioase, foști polițiști, cei care încercaseră să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Istorie „A.D. Xenopol”, Editura Academiei Române, Iași, 1999, p. 52. D.G. Burlacu, op.cit., p. 225. Miturile..., ed. cit., p. 17. Ana Selejan, Trădarea intelectualilor, Sibiu, 1992; Idem, Reeducare și prigoană, Sibiu, 1993; Marin Nițescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forțat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu politologic, București, 1996; A.U. Gabanyi, Partei und Literatur in Rumanien seit 1945, München, 1975. Cornel Crăciun, „Arta plastică românească `n tranziție: 1944-1947”, Revista istorică, 1993, nr. 7-8, pp. 711-724. Viorel Domenico, Istoria secretă a filmului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rezistență (Gabriel Bălănescu, Din `mpărăția morții, Editura Gordian, Timișoara, 1994, p. 29). Florin Müller, „Tentative de rapt teritorial și de sovietizare a regiunii Maramureș `n anii 1944-1945”, Revista istorică, nr. 7-8/1993, pp. 699-709; Gheorghe I. Bodea, „`ncercări de anexare forțată a Maramureșului din st`nga Tisei la Ucraina Sovietică, octombrie 1944-mai 1945”, `n Maramureș, vatră de istorie milenară, Editura Dragoș-Vodă, Cluj-Napoca, 1998, pp. 173-207. Anton Rațiu, Cumplita odisee a grupului Lucrețiu Pătrășcanu. Adevăruri dureroase, vol. I, Editura Gestiunea, București, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii și textelor din perspectiva funcției
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]