12,993 matches
-
paralizat de plăcere, dar totuși nu am căzut pradă preocupărilor și disperării. Era o atingere atât de plăcută... Acum urca. Degetele se răsfirau pe pielea mea înghețată și încet, încet, se îndreptau spre obrazul meu ce îmi părea albastru din pricina gheții ce o simțeam în el. O gheață sensibilă, o piele de piatră cu care simțeam mai mult decât până acum. Pe măsură ce căldura îmi invada obrazul și îmi topea plăcut pielea ce rămânea unde fusese și înainte, gândurile păreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
căzut pradă preocupărilor și disperării. Era o atingere atât de plăcută... Acum urca. Degetele se răsfirau pe pielea mea înghețată și încet, încet, se îndreptau spre obrazul meu ce îmi părea albastru din pricina gheții ce o simțeam în el. O gheață sensibilă, o piele de piatră cu care simțeam mai mult decât până acum. Pe măsură ce căldura îmi invada obrazul și îmi topea plăcut pielea ce rămânea unde fusese și înainte, gândurile păreau să-mi dispară, să se evaporeze. Mâna caldă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
singura treaptă a tronului și aplecându-mă i-am pus mâna mea rece pe obrazul său de marmură. Biostir! Stră-strănepotul meu... Stând așezat pe tron își ridică tremurând o mână și o puse la rândul său pe obrazul meu de gheață. Și-a pironit privirea în a mea și am rămas așa multă vreme, înțelegându-ne din priviri gândurile. Ne uitam unul la altul în tăcere, înconjurați numai de întuneric și de lumină în acea grotă. El se uita la trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lor. Parcă tasau lumea! Apăsau pe umerii tuturor și spațiul parcă devenea mai mic, obligându-ne să fim mai uniți. Se întindeau pe mii de kilometri în toate direcțiile, învăluind pământul, și în pliurile lor se vedea focul mocnit al gheții de iarnă. Ningea. Tot timpul ningea. Mereu cădeau din cer fulgi, câteodată mai rari, câteodată mai deși. Din când în când, mai bătea și câte o rafală de vânt care răscolea omătul abia depus. Cu toate astea, afară era relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
inimile tuturor să se micșoreze și mai mult în strânsoarea de fier a fricii. Urmară geamurile de la etajul doi, apoi cele de la unu, și în final, temutul final, puturăm vedea cum pe geamurile din fața noastră încep să răsară flori de gheață! Porneau de jos timid și în câteva secunde se răspândeau pe toată suprafața sticlei, lăsând pe alocuri doar câteva goluri prin care se putea vedea în afară. Temperatura plonja și în câteva momente puteam vedea cum respirația persista în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vântul devenea prea tare și izbea protecția înghețată a geamurilor de rama lor. Din când în când, se auzeau niște sunete înfricoșătoare dinspre pădurea care-și avea liziera la vreo două sute de metri în spatele bisericii. Era numai din Spini de Gheață! Aceștia sunt copaci modificați genetic să reziste la temperaturile joase ale Polilor. Laboratoarele CercG au descoperit acum vreo cinci ani că acești hibrizi dezvoltă în coaja lor cu atât mai mult alcool cu cât este mai frig afară. Alcoolul împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acum vreo cinci ani că acești hibrizi dezvoltă în coaja lor cu atât mai mult alcool cu cât este mai frig afară. Alcoolul împiedică țesuturile lor vegetale să înghețe. Astfel, i-au transformat în "fabrici". Li se spune Spini de Gheață deoarece sunt în totalitate albi și au reflexe sticloase de albastru. De asemenea, sunt pătrățoși și rigizi. Nu au frunze, ci doar spini care, uimitor, se desprind ușor de ramurile copacilor și se topesc, dând la iveală un fruct ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mi-a dat pace. Livia îi potrivește cuvertura sub locul bandajat. Augustus suspină: — Dar a venit însoțit de toată haita lui de discipoli. Mi-au zgândărit rana cu penseta. M-au palpat peste tot. O sută de mâini, reci ca gheața. Nu aveam febră dar, uite, acuma am. Încearcă să glumească: — Pe piatra mea funerară te rog să pui să se graveze cuvin tele: „A murit de prea mulți medici.“ — Ia nu mai vorbi prostii, îl repede înciudată Livia. Îi împinge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite. Schițează apoi un zâmbet de gheață. Cui i-ar trece prin minte că făptura aceasta, atât de zaharisită la exterior, este mâna lui dreaptă, auxiliarul său în mai toate treburile administrative, finan ciare, chiar și legale ale imperiului? Urmașul lui Gaius Asinius Pollio! Un libert ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
decide într-un final: Unii procuratori, ca să-mi dea peste nas, refuză să-și verse încasările la mine, la patrimoniu... — Te-am rugat de atâtea ori să nu mai folosești acest ter men, îl întrerupe Augustus cu o voce de gheață. E prea personal. Or, tot ce posed eu aparține statului. Și tot ce e al statului îți aparține ție, completează secretarul în gând. Împăratul moaie un pesmecior uscat în pocalul cu vin de lângă el și-l mozolește îndelung, fără să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care a cuprins chipul împăratului i se pare de bun augur. Îl vede îngrijorat și prinde curaj. — Scribonius Libo, cel care a fost adoptat de bunicul său matern... Cezarul și-a revenit îndeajuns pentru a rosti cu o voce de gheață: — Fiul fostei mele soții... Fulcinius începe să aibă îndoieli. Ce a pierdut din vedere? Se panichează și glăsuiește repede: — Libo n-a uitat niciodată că se înrudește cu Sextus Pom peius... Pune dinadins accentul pe ultimele două cuvinte. Nu-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De ce n-a venit el personal? Își răspunde singur: — Pentru că a găsit un bou iresponsabil ca tine care să se lase târât într-o asemenea aventură periculoasă. Urechile lui Fulcinius dogoresc, deși le simte reci ca două slo iuri de gheață. Sub mina încruntată, bătrânul împărat reușește cu multă gre u tate să-și ascundă încântarea. Speră din tot sufletul ca vor bele sale să ajungă la Livia. Inima îi tresaltă la gândul dispe rării care o va cuprinde. Poate că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acum câțiva ani, în dreptul numelor cezarilor Gaius și Lucius, Libo a adăugat niște semne misterioase... Augustus se agață din mers de marginea unei măsuțe. Înlătură însă argumentul cu un gest mânios. — ...aducătoare de moarte, șoptește pierdut Trio. Cu o față de gheață, principele rostește printre dinți: — Dacă Libo a provocat în vreun fel nenorocirea care s-a abătut asupra cezarilor, să-l judece zeii! Fulcinius simte cum îi fuge pământul de sub picioare. Face cu ochii turul amorașilor zugrăviți pe pereți. Izolați, sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea. Nu de enervare, ci de frică să nu și piardă controlul. Are nevoie de o pauză, să n-o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are destule. Rostește cu o voce de gheață: — Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
loviți din nou pe copila asta! Și așa pătimește pentru greșeli pe care nu le-a făcut și pentru minciuni pe care nu le-a rostit. — Unde e? Se miră singură cât de calm îi sună vocea. Un calm de gheață. Nu mai are de ce să se teamă. Nenorocirea s-a produs deja. — Unde e? repetă. În grădină, hohotește regele. În grădină?! Ce caută acolo? Copil neascultător. Nu respectă niciodată ce i se spune. Ba vina e a ei. A gonit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
elibereze de povara din piept. Dar nici la soața lui n-a găsit prea multe calități sufletești. Cinste, da, fără discuție. Înțeleasă ce-i drept într-un fel mai pu țin obișnuit. Numai că, în loc de căldura dragostei, a dat de gheața trufiei și a orgoliului. Și de mânie nu întotdeauna stăpânită. Nu, banii n-au contat. Noblețea nașterii, asta l-a orbit. Cum putea să refuze propunerea de a se căsători cu nepoata divinului Augustus? A crezut - ba nu, de ce să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu e decât un pion în lupta ei pentru putere. Un pion pe care îl împinge tot timpul în față. Îl mână din urmă ca pe un servitor. Nu cu biciul sau cu ocara, cum face cu sclavii, ci cu gheața din suflet, cu focul orgoliului și al trufiei ce se ascund sub masca de soție supusă și ascultătoare. Găsește puterea să zâmbească. Halal nevastă! O soție adevărată trăiește prin soțul ei, pe când Agrippina nu-i cere decât să nu dea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar se pare că Ben nu e în birou. Ea și-a petrecut ziua dând telefoane. A descoperit cea mai bună cale de a îți usca rapid lacul de unghii (scufundă-ți unghiile într-un bol cu apă rece ca gheața), cea mai bună cale de a păstra lăptucile proaspete (pune-le într-un bol cu apă rece ca gheața, cu o felie de lămâie și bagă-le în frigider) și cea mai bună cale de a depozita alimentele conservate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai bună cale de a îți usca rapid lacul de unghii (scufundă-ți unghiile într-un bol cu apă rece ca gheața), cea mai bună cale de a păstra lăptucile proaspete (pune-le într-un bol cu apă rece ca gheața, cu o felie de lămâie și bagă-le în frigider) și cea mai bună cale de a depozita alimentele conservate în bufet (cumpărând niște rafturi de plastic, de 5,99 lire). Jemima s-a plictisit. E plictisită, grasă și nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un cinema. Brad tace pentru multă vreme, iar eu nu mă deranjez să-l presez. Stau și aștept, frunzărind în continuare revistele, ca într-un vis. ― Nu știu ce să zic, îmi spune el. ― Bine, spun eu cu o voce rece ca gheața. Te ajut eu. Am dreptate să spun că aceste poze sunt ale tale? Brad încuviințează din cap. ― Deci probabil că le ții aici pentru că le găsești atrăgătoare pe aceste femei. Brad ridică din umeri. ― Da sau nu? Ridică din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Și eu. spune Simon. Cred că și eu. ― Vă pot aduce ceva de băut? Băieții se întorc când asistenta Alexiei Aldridge intră în cameră. Simon îi dă un ghiont lui Ben și spune cu respirația tăiată: ― Un whisky dublu cu gheață? ― Ar fi minunat, spune Ben. ― Ceai cu gheață? întreabă ea. ― Perfect, îi răspunde el. ― Ceai cu gheață? se miră Simon uitându-se la Ben dezgustat. Nu e nici un strop de alcool nenorocitul ăla de ceai cu gheață, nu? ― Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Vă pot aduce ceva de băut? Băieții se întorc când asistenta Alexiei Aldridge intră în cameră. Simon îi dă un ghiont lui Ben și spune cu respirația tăiată: ― Un whisky dublu cu gheață? ― Ar fi minunat, spune Ben. ― Ceai cu gheață? întreabă ea. ― Perfect, îi răspunde el. ― Ceai cu gheață? se miră Simon uitându-se la Ben dezgustat. Nu e nici un strop de alcool nenorocitul ăla de ceai cu gheață, nu? ― Nu știu de ce, dar am impresia că alcoolul n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
când asistenta Alexiei Aldridge intră în cameră. Simon îi dă un ghiont lui Ben și spune cu respirația tăiată: ― Un whisky dublu cu gheață? ― Ar fi minunat, spune Ben. ― Ceai cu gheață? întreabă ea. ― Perfect, îi răspunde el. ― Ceai cu gheață? se miră Simon uitându-se la Ben dezgustat. Nu e nici un strop de alcool nenorocitul ăla de ceai cu gheață, nu? ― Nu știu de ce, dar am impresia că alcoolul n-ar fi tocmai potrivit, râde Ben. Simon se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
whisky dublu cu gheață? ― Ar fi minunat, spune Ben. ― Ceai cu gheață? întreabă ea. ― Perfect, îi răspunde el. ― Ceai cu gheață? se miră Simon uitându-se la Ben dezgustat. Nu e nici un strop de alcool nenorocitul ăla de ceai cu gheață, nu? ― Nu știu de ce, dar am impresia că alcoolul n-ar fi tocmai potrivit, râde Ben. Simon se uită la ceas. ― Cred că mai bine mă duc jos, la ușa din față, echipa ar trebui să ajungă din clipă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o clipă, am crezut că ea este. ― M-aș putea preface, zice Simon, bosumflându-se și clipind din ochi. ― Dar unde e? întreabă Ben. De ce durează atât? ― Fițe de Hollywood, spune Simon, luând loc și turnându-și niște ceai cu gheață, după care continuă: sunt mai rele decât alea de la teatru. Dă paharul peste cap și adaugă: Dragă. Mmm, mai spune el, uitându-se la pahar. E chiar al naibii de bun. O oră mai târziu, echipa e gata; toți stau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]