6,083 matches
-
de relief prezente aici reprezintă carstul clasic. Această regiune este faimoasă deoarece de aici derivă termenul de carst, relief carstic. Geografic, acest podiș se găsește cuprins între valea râului Vipava, Dealurile Vipavska, partea cea mai vestică a Dealurilor Brkini și Golful Trieste. Platoul se înalță destul de abrupt deasupra regiunilor înconjurătoare. Altitudinea medie este de 334 m. Vegetația naturală în trecut era reprezentată prin păduri de stejar, însă azi pinul este preponderent. Pădurile ocupă o treime din suprafața Podișului Karst. este renumit
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
până la insula Popina, a fost vatra de formare și evoluție a civilizației numită Hamangia (5.000-3.000 înainte de Hristos). În Antichitate, istoricul grec Ptolemeu menționează prezența insulei "Eukon" într-o descriere a unei lupte navale a romanilor cu geto-dacii în golful Helmirei : după unele păreri, această insulă Eukon poate fi actuala insulă Popina. Începând din Antichitatea târzie, aluviunile dunărene și marine au început să închidă golful înconjurător, pe atunci denumit "Helmyra" după Ptolemeu sau "Halmyris" după naturalistul roman Plinius, transformându-l
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
prezența insulei "Eukon" într-o descriere a unei lupte navale a romanilor cu geto-dacii în golful Helmirei : după unele păreri, această insulă Eukon poate fi actuala insulă Popina. Începând din Antichitatea târzie, aluviunile dunărene și marine au început să închidă golful înconjurător, pe atunci denumit "Helmyra" după Ptolemeu sau "Halmyris" după naturalistul roman Plinius, transformându-l treptat într-un liman numit "Iancina" în Evul Mediu și Razim sau Razelm (nume dat de Lipoveni) în epoca modernă. În perioada 1933-1941 și 1948-1994
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
și Iran, datorită distrugerii facilităților nucleare construite de companiile franceze în Irak, Franța a susținut această țară, relațiile sale cu Iranul devenind tensionate, dar în ultima perioadă schimburile comerciale dintre cele două țări sunt din ce în ce mai importante. În timpul Primului război din Golf Franța a participat la acțiunile militare, dar în perioada invaziei din anul 2003 Franța a fost unul dintre cei mai puternici opozanți ai acesteia. Franța joacă un rol important în Africa, în special în fostele ei colonii, prin intermediul a numeroase
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
California la nord-vest. Pe granița să nordică, statul Sonoră se învecinează cu statele americane Arizona, pe majoritatea să, respectiv cu New Mexico pe ultima porțiune dinspre vest. Marginea vestică a statului este o lungă zona litorala a părții estice a Golfului California (denumit adesea și "Măr de Cortés", "Marea lui Cortez"). Statul, care este al doilea ca mărime din Mexic, ocupând 9,2% din suprafața țării, dar al 19-lea că ordine a populației, este subdivizat în 72 de municipii. Extinderea
Sonora () [Corola-website/Science/305296_a_306625]
-
a populației, este subdivizat în 72 de municipii. Extinderea geografică mare a statului face că acesta să prezinte patru zone distincte ecologic, geografic, geofizic și geomorfologic, zona Sierra Madre Occidental, Sierras y Valles paralelos, deșertul sonoran și zona costala a Golfului California. Dintre acestea, zona "deșertului Sonoră", respectiv zona muntoasă a lanțului montan "Sierra Madre Occidental" acoperă majoritatea suprafeței statului. Râul Colorado, care izvorește din statul american Colorado străbate extremitatea să nord-vestică, după care se varsă în "Golful California". Climatul este
Sonora () [Corola-website/Science/305296_a_306625]
-
zona costala a Golfului California. Dintre acestea, zona "deșertului Sonoră", respectiv zona muntoasă a lanțului montan "Sierra Madre Occidental" acoperă majoritatea suprafeței statului. Râul Colorado, care izvorește din statul american Colorado străbate extremitatea să nord-vestică, după care se varsă în "Golful California". Climatul este uscat și atinge temperaturi extreme. <br>
Sonora () [Corola-website/Science/305296_a_306625]
-
un conducător dur numit Arsaces I, ce întemeiază Imperiul Part, în estul Persiei și dinastia Arsaciadă. Un urmaș al acestuia, Mitriade, devine rege în 171 î.Hr. și cucerește între anii 160 î.Hr.-140 î.Hr. teritoriile cuprinse între Marea Caspică și Golful Persic și înființează o nouă capitală la Ctesiphon, iar Imperiul Seleucid cuprindea acum doar Siria. Mitriade moare în 138 î.Hr, iar Imperiul part este la maxima sa expansiune teritorială de la Eufrat la Ind. Primele ciocniri cu romanii au loc
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
președinte al Comisiei Economice a Senatului, perioada în care au fost promovate numeroase inițiative legislative, parte din ele devenind legi.. Între 1992 - 1996 ocupă funcția de Președinte al Federației Române de Tenis, în 2005 devine Vicepreședinte al Federației Române de Golf, în 2006 se numără printre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Liberal, al cărui președinte este, iar în 2010 este ales Vicepreședinte al Asociației « Friends of Opera ». În 2015 este ales Președintele Filialei de Cruce Roșie Ilfov. În anul 1990
Viorel Cataramă () [Corola-website/Science/305330_a_306659]
-
13 km. Imediat după alegerile din 2000, Tony Mikhael, cetățean australian de origine libaneză, a propus guvernului PSD condus de Adrian Năstase construirea unui complex de agrement pe cuva lacului Văcărești, care urma să reunească un hipodrom, un teren de golf, un centru de conferințe, un centru expozițional, un hotel, o zonă rezidențială și câteva cazinouri. După doi ani de "tras sfori" printre membrii guvernului Năstase, în octombrie 2002, Tony Mikhael câștiga licitația pentru proiect, iar la 23 ianuarie 2003 încheia
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
atenție deosebită din cauza sale masivității zidurilor de beton, precum și cel din satul Guja, de blocare și operare. Laul are aproape 9 km2, adâncimea ajunge la 28m. Acest lac 5,5 km lungime și 2 km lățime este intercalate de două golfuri - Paluszek și Kal. Lîngă se află satul Kal în care s-au găsit urmele unei vechi așezări prusace. Un pic mai departe este situat Kalski(un cimitir obelisc din sec. al XVI-lea ). Mic și mlăștinos astfel e descris întreagul
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
km (1898) până la 50 km (1899). În 1900, stația radio înființată de Popov pe insula Gogland a intermediat comunicația prin telegraful fără fir între baza navală rusească și vasul de linie "Admiral Apraksin". "Apraksin" a eșuat pe insula Gogland din Golful Finic în noiembrie 1899. Echipajul nu s-a aflat în pericol, dar vasul a rămas imobilizat, de vreme ce marea a început să înghețe. Deși vasul nu a fost deteriorat în timpul eșuării, părea că va fi zdrobit de ghețurile plutitoare. Datorită vremii
Aleksandr Popov (fizician) () [Corola-website/Science/299997_a_301326]
-
Gogland s-au emis 440 de telegrame oficiale. În afara echipajului rusesc, datorită semnalelor SOS emise prin telegrafia fără fir, spărgătorul de gheață Ermak a salvat și 50 de pescari finlandezi, eșuați pe o mică banchiză de gheață plutind în apele golfului. Cam în aceeași perioadă, Guglielmo Marconi făcea primele sale transmisii radio. În 1901, Aleksandr Popov a fost numit profesor la Institutul Electrotehnic care în zilele noastre îi poartă numele. În 1905 a fost ales în funcția de director al institutului
Aleksandr Popov (fizician) () [Corola-website/Science/299997_a_301326]
-
Sarjeant, a tras șase focuri de armă înspre regină. Mai târziu s-a descoperit că au fost gloanțe oarbe. Sarjeant a fost condamnat la cinci ani de închisoare și eliberat după trei ani. În 1991, în urma victoriei din Războiul din Golf, Elisabeta a II-a a devenit primul monarh britanic care s-a adresat Congresului Statelor Unite. Anul următor a fost foarte dificil pentru familia regală, fiind marcat de despărțirea Prințului Charles de Diana Spencer și a prințului Andrew de Sarah Ferguson
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
căpitanul Scott în perioada 1901-04, și condusese Expediția Antarctică Britanică, 1907-09. Noua expediție impunea ca un grup de oameni să navigheze până în Marea Weddell, iar o parte din ei să coboare la țărm la aproximativ 78° latitudine sudică, în apropierea Golfului Vahsel, pentru a pregăti un marș de-a lungul continentului, pe la Polul Sud până la Marea Ross. Restul grupului urma să călătorească, între timp, pe partea opusă a continentului, să se instaleze în Strâmtoarea McMurdo, și de acolo să înființeze o
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
nave: "Endurance" urma să ducă grupul lui Shackleton în Marea Weddell, iar "Aurora", condusă de căpitanul Aeneas Mackintosh, urma să ducă grupul de la Marea Ross la Strâmtoarea McMurdo. "Endurance" a naufragiat în ghețurile din Marea Weddell înainte de a ajunge în Golful Vahsel, și, în ciuda eforturilor de eliberare a navei, a plutit în derivă spre nord împreună cu gheața de-a lungul iernii antarctice din mijlocul anului 1915. În cele din urmă, gheața a avariat și a scufundat nava, lăsând cei 28 de
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
o bază sudică, din care să încerce să traverseze continentul înspre Marea Ross. Spre sfârșitul lui 1912, Filchner s-a retras în Georgia de Sud, nereușind să înființeze baza. Totuși, descoperirea de către acesta a unor posibile locuri de acostare în Golful Vahsel, la aproximativ 78° latitudine sudică, a fost observată de Shackleton, și inclusă în planurile sale. În lumina veștilor sumbre privind soarta căpitanului Scott și a camarazilor săi în timpul călătoriei de întoarcere de la Polul Sud, Shackleton a început pregătirile pentru
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
scopul de a stârni interesul publicului larg, a publicat un program detaliat la începutul anului 1914. Expediția avea să constea în două grupuri și două vase. Grupul de la Marea Weddell avea să călătorească în "Endurance" și să meargă în zona Golfului Vahsel, unde paisprezece oameni aveau să coboare la țărm, iar din aceștia, șase, în frunte cu Shackleton, aveau să formeze Grupul Transcontinental. Acest grup, împreună cu 100 de câini, două sanii motorizate, și echipament care „întrupa tot ce poate sugera experiența
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
adus aproape de zidurile de gheață înalte de 30 m care mascau regiunea de coastă a Țării Coats, descoperită și botezată de William Speirs Bruce în 1904. La 15 decembrie, "Endurance" a ajuns lângă un ghețar mare, marginea căruia forma un golf care părea a fi un loc excelent pentru acostare. Totuși, nu se punea problema acostării pe o durată atât de îndelungată într-un loc atât de îndepărtat de Golful Vahsel, „în afara cazului când necesitățile o impun” — decizie pe care Shackleton
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Endurance" a ajuns lângă un ghețar mare, marginea căruia forma un golf care părea a fi un loc excelent pentru acostare. Totuși, nu se punea problema acostării pe o durată atât de îndelungată într-un loc atât de îndepărtat de Golful Vahsel, „în afara cazului când necesitățile o impun” — decizie pe care Shackleton avea să o regrete. La 17 ianuarie, după un drum lung de 23 km, nava a ajuns la 76°27’S, unde se putea vedea pământ, denumit de Shackleton
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
se putea vedea pământ, denumit de Shackleton Coasta Caird, după principalul său sponsor. Vremea nefavorabilă i-a forțat să se refugieze la adăpostul unui aisberg. Acum se aflau aproape de Țara Luitpold, la al cărui capăt sudic se afla destinația lor, Golful Vahsel. A doua zi, nava a fost forțată să se deplaseze spre vest 23 km, reluându-și drumul pe direcție spre sud și apoi puțin spre nord-vest, înainte de a fi oprită cu totul. Poziția navei era la 76°34’S
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
semnale. Cât despre șansele de eliberare, Shackleton cunoștea exemplul recent al navei lui Wilhelm Filchner, "Deutschland", care a rămas blocat între ghețuri în aceeași regiune cu trei ani înainte. După tentativele lui Filchner de a stabili o bază terestră la Golful Vahsel, nava sa "Deutschland" a fost prinsă între ghețuri la 6 martie 1912, la aproximativ 320 km de coastele Țării Coats. După șase luni, la latitudinea de 63°37’, nava s-a eliberat, apoi s-a deplasat spre Georgia de
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de 63°37’, nava s-a eliberat, apoi s-a deplasat spre Georgia de Sud aparent în stare bună. O experiență similară ar fi putut să permită și lui "Endurance" să facă o a doua tentativă de a ajunge în Golful Vahsel în următoarea primăvară antarctică. De-a lungul lunilor februarie și martie 1915, viteza de derivă a fost foarte scăzută. La sfârșitul lui martie, Shackleton a calculat că nava parcursese doar 155 km din 19 ianuarie. Totuși, pe măsură ce iarna se
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
plutind în derivă în direcție nordică. După cel puțin patru luni, primăvara avea să aducă șansa unei noi deschideri a gheții, și era posibil ca "Endurance" să nu se poată elibera la timp pentru a reîncerca să pătrundă în regiunea Golfului Vahsel. Shackleton contempla acum posibilitatea de a găsi un teren alternativ de acostare pe țărmul vestic al Mării Weddell, dacă se putea ajunge la un astfel de punct. „Între timp”, scria el, „trebuie să așteptăm”. În întunecoasele luni de iarnă
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
însuși o ordonase cu 12 ani în urmă, când organiza ajutoare pentru expediția lui Nordenskiöld. sau Insula Robertson. Shackleton credea că vor putea traversa Țara Graham de pe oricare dintre aceste insule pentru a ajunge la avanposturile vânătorilor de balene din golful Wilhelmina. Distanța până la Insula Snow Hill de la poziția inițială era, după calculele lui Worsley, de 500 km, iar până la Golful Wilhelmina, încă 190 km. Trebuia să ia cu ei hrană, combustibil, echipament de supraviețuire și trei bărci de salvare grele
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]