5,849 matches
-
găsit un craniu omenesc! Senzație mare. Întrebat fiind, Johan declară că nu-i al lui craniul, ci al lui Bosse (una din podoabele de la "The Psychedelinquents".) Bosse l-a cumpărat de la un paznic de cimitir. Johan zice că rămân o groază de oase de la deshumări. Bosse a plătit 50 cor. în avans. Johan a promis să asigure transportul acasă al "celui mai complet craniu de care a putut să facă rost groparul". Margareta declară că afacerea trebuie anulată. Johan știe că
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
el - întâi, pentru a urmări rostul acestui nenorocit popor rămas până mai aproape de veacul nostru să facă slujba de unealtă în mâini străine, și al doilea, din punctul nostru de vedere, de a cunoaște dacă acești conviețuitori și vecini, pe lângă groaza acelui strigăt de „păziți, că vin tătarii”, ne-au lăsat, după cum, de altfel, ne vor fi și luat, alte lucruri”. Dar apelul său nu a fost auzit de nimeni până în zilele noastre și vocea lui s-a stins ca un
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cu altă coloană, ei au înaintat spre nord-vest, ard Ungurașii, Dejul și Gherla, distrug Zalăul, dau prăpădului satele până la Tușnad de la sud-est de Carei și Baratpiscup de lângă Săcueni, și ajung până la Ebes, așezare dintre Valea lui Mihai și Debrețin, băgând groaza printre locuitorii Transilvaniei, pe care-i vom găsi refugiați până la Gyor în Ungaria, cum a fost cazul fiicei lui Ioachim, doamna lui Andrei. După aceasta, se coboară spre Oradea Mare, pentru a face joncțiune cu celalată coloană venită de la Cluj
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Andrei. După aceasta, se coboară spre Oradea Mare, pentru a face joncțiune cu celalată coloană venită de la Cluj. Oradea era un oraș foarte mare și avea o cetate întărită cu un brâu de ziduri și o puternică fortăreață. De groaza tătarilor, și-au găsit adăpost aici soțiile nobililor români și maghiari plecați la oastea care se forma la Buda și foarte mulți locuitori români cu familiile lor din satele de primprejur. Episcopul Benedict își adunase o frumoasă oaste, alcătuită din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în timpul nopții să-și caute rudele ori alimente. Iar când n-au mai avut pe cine să omoare și cadavrele celor morți au început să exhaleze miros greu de suportat, s-au retras lăsând în urma lor locul pustiu. Urmărit de groaza morții, Rogerius ne povestește cum a coborât în jos, sub poalele dealurilor împădurite, la un sat locuit de sași de pe Crișul Negru, numit Podul lui Toma (astăzi Tamașda) și cum locuitorii, care nu i-au permis să treacă pe pod
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
coborâre în podișul acestei țări românești de teama mongolilor. Nu trebuie să uităm că însuși Bela al IV-lea, revenit la Buda numai în 1245, a vizitat Transilvania abia în februarie 1248 și, în noiembrie 1250, încă mai tremura de groaza unei noi invazii a hoardelor, care erau stăpâne pe Țara Haliciului, Moldova, Țara Românească și Bulgaria. Din coroborarea mărturiilor și informațiilor documentare, se poate spune acum că, în Panonia, tătarii au staționat din martie 1241 până în martie 1242, deci un
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu mine în pat și se instalează pe perna mea. În camera vecină se aude respirația liniștită a lui Tommy. Bum, bum. Câți mor oare acolo, la patruzeci și cinci de kilometri de noi? Câți gem de durerea rănilor, de groaza bombardamentului?3 Note 1 Un alt text scris de Nadia Russo, redactat probabil în perioada 1967-1980, a fost descoperit de mine în manuscris și se găsește publicat în lucrarea: Daniel Focșa, Aviatori de altădată, Institutul European, Iași, 2012 (vezi capitolul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ce spune: Sunt a ta, dragul meu". Julien nu așteaptă să i se spună a doua oară, și acoperă încheietura, chipul soției sale cu sărutări umede. Încearcă să-i cuprindă trupul prin așternuturi. "O, încă nu, te rog!" Copleșită de groază, de un soi de panică instinctuală, Jeanne încearcă să câștige timp. Însă Julien începe să-și piardă răbdarea și, schimbând dintr-odată tonul, pune capăt tergiversărilor: "De ce să mai întârziem, când tot acolo o să ajungem?" Apoi dispare grăbit în odaia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acesta, Dumnezeule mare, strigă Maria, m-a strâns și mai tare, și l-am simțit strecurându-și mâna de-a lungul rochiei mele într-un fel care m-a făcut să mă trag înapoi ca lovită de trăsnet..." "Copleșită de groază, de rușine și de furie", îl împinge cu brutalitate și îi spune că nu vrea să-l mai vadă niciodată. Cu toate acestea, a doua zi tânărul se înființează în vizită la Marie. O încredințează din nou de dragostea lui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
foarte roșie la față, cu buclele abia deranjate, plină de siguranță. "Da, ce te uiți așa, am flirtat cu frate-tău"". Când i se întâmpla să viseze la aceste flirturi, își amintește soția lui André Malraux, se simțea "sugrumată de groază". Însă această răzvrătire a Odettei, "oricât de simplă ar fi fost, o dezgusta mai puțin, dacă stătea să se gândească, decât supunerea oarbă a celorlalte colege". Iată de ce, deși Odette nu căuta să facă prozeliți, Clara și Lisbeth care se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
frate-meu, a scuipat, și-a frecat gura cu batista. Apoi a venit la mine să-mi aducă la cunoștință cele îndurate, neștiind dacă așa se făcea de obicei. Detaliile pe care mi le-a dat au trezit în mine groaza și curiozitatea; mi-a povestit cât de groasă era limba care îi ajunsese până-n cerul gurii, dar și despre o materie vâscoasă, la care numai gândindu-te ce putea fi te apuca greața. Credeam tot ce-mi povestea, dar în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aventura în viața pătimașă și tumultuoasă după care tânjea. Pe când nici nu împlinise 15 ani, Dominique își propune, din ostentație, să dea concursul de admitere la Conservator și, "în mod miraculos sau din întâmplare", reușește. La aflarea rezultatelor, cuprinsă de groază, tânăra îl roagă pe Louis Jouvet, membru în comisia de examinare, să-i dea vestea tatălui ei. Pe chipul ilustrei voci se ivi ilustrul său surâs, iar Maestrul își dete cu două degete celebra pălărie de fetru pe ceafă: "Un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se închide, îi face o scenă lui André. Și totuși, aceste absențe providențiale ale părinților le permit tinerilor să meargă și mai departe cu flirtul. Să se aventureze departe, mult mai departe pe căile senzualității... până la "pragul" sacru al virginității. "Groaza de a nu rămâne însărcinată mă trăgea înapoi mai mult decât interdicțiile morale, recunoaște astăzi Dominique Desanti. Era una dintre meschinele banalități ale generațiilor acelora. Frica de un copil închidea o graniță, dar te forța în schimb să fii inventiv
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de-a pierde mereu... Lui Michel îi revenea așadar sarcina de a apăra respectabilitatea familiei și de "a da exemplu" fratelui și surorii mai mici. Prin urmare, chiar dacă perspectiva unui flirt îi apărea tânărului drept încântătoare, ea "îl umplea de groază" în același timp. Iar atunci când se ivește prilejul, plăcerea pe care o simte se împletește cu o neliniște delicioasă. Era într-o sâmbătă. Michel, care era elev în clasa de sculptură la școala de Arte Frumoase, plecase să caute argilă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cele din urmă s-o încolțească, s-o posede. Și că, biruită, n-are de ales decât să se lase în voia lui... Mulți ani mai târziu, Bab, care este acum mamă de familie și chiar bunică, se umple de groază recitind această pagină de jurnal. Purtarea ei de atunci i se pare inadmisibilă. Adultul de acum o judecă pe tânăra atât de nestatornică de atunci. "Pledează inocența", căci la 16 ani n-avea "nici un habar de suferința fizică la care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
negustori de bâlci, și unde a rămas din 1959 până în 1962, băieții, dar și fetele își băteau joc pe față de ea. O porecleau, plini de cruzime "maimuțoiul", "Fernandel" sau "Yeti, omul zăpezilor". În luptă cu ea însăși, Françoise respinge cu groază ideea iubirii fizice, și chiar simplul gând al unei relații cu băieții. Consideră "sexul masculin" ca fiind "dubios, detestabil, odios chiar". Pentru ea, ca pentru majoritatea fetelor, de altfel, relațiile trupești sunt asociate tot cu noțiunea de păcat, iar băieții
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scenele toride și obligatoriu perfecte ale seducției sau săruturilor din filme, cei lipsiți de experiență se simt mai stângaci ca oricând. Desigur, învățăceii în ale iubirii au făcut dintotdeauna gafe. Este în schimb neîndoios că niciodată nu avuseseră o asemenea groază de ele ca acum. Acum că vremurile erau altele, fetele și băieții deopotrivă se tem nu atât că ar putea "cădea în păcat", cât că ar putea să fie "ridicoli". Nu le este frică de cicălelile părinților, ci de batjocura
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca unic pasager. Cînd vom ajunge la frontieră, trebuie să fiu trează, remarc eu de undeva, de la limita dintre veghe și inconștiență. Să fii dumneata sănătoasă, domnișoară, de cînd suntem pe pămînt francez! Mă trezesc complet, cu o exclamație de groază. Viza mea pe pașaport! Autoritățile franceze nu glumesc. Am viză pentru treizeci de zile. Cum voi putea dovedi că mi-am respectat viza? Pe unde am trecut? Nu era post de grăniceri? Ba era, dar e ora unu noaptea. Dormeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Argos-ului; după ce am traversat și bătrîna Ivirie, cu un gînd pios și recunoscător pentru Sfîntul nostru Antim, ne-am pregătit să ne îndreptăm spre Moscova și apoi spre țară. Dar, o zi înainte de plecare, ne-am dat seama cu groază că omul tot reușise să ne tragă pe sfoară: ne vînduse el drujba pe un preț rezonabil dar... "uitase" să dea factură sau bon de casă. Se-nvîrtise el de 100 de ruble, iar noi nu puteam introduce drujba în țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
drum a cărui rațiune n-o pot urmări. Întreb. Mi se răspunde scurt: șacalii. Din străfundurile copilăriei mele, ale cărților de aventuri, de povestiri fantastice, explicația îmi strecoară în suflet o undă rece, asemănătoare unui suspense dintr-o poveste de groază. Catedrale de nisip pe care pașii de șacal au desenat stranii ornamente, cresc amenințătoare în jurul nostru. Soarele insuportabil și eforturile săltărețe ale mașinii fac ca lumea să pară dăltuită pentru vecie în nisipul imuabil, într-o definitivă înmărmurire. Cerul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
senin. Timp de câteva clipe, moș Gheorghe pare confuz.... Gândul lui e dus departe, la căpițele din deal, la brazdele încă neîntoarse sau la cele neadunate încă. Începe războiul nervilor, un război cu sine însuși, care îi stârnește panică și groază. Se precipita în gol parcă, apoi se potolește cu greu, de-a lungul patului, după ce a deschis televizorul. În mână apucă la întâmplare un ziar pe care începe să-l citească dintr- un capăt în celălalt. Nu scoate o vorbă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Azor, zice Anica, suspinând printre lacrimi. -O fi, abrobă absent moș Gheorghe. Mâine dimineață am să-l îngrop în fundul grădinii. A fost un câine credincios, n-am să-l duc în câmp. O sa ramana cu noi aici, dar mi-e groază ce-o să le spunem nepoților. -Ce oameni răi!.. Avem noi oare asemenea vecini malefici și n-am știut până acum?.. Ce-au avut cu bietul animal?. se tânguia îndurerata Anica. -Trebuie să împrăștiem căpițele, schimbă brusc moș Gheorghe, vorba. Frunzele
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dorea mult acel copil pe care spera să-l nască la bunici și să-l crească acolo. - Și cu admiterea la Medicină, ce-o să faci? - Voi amâna pentru la anul, îți dai seama, n-aș avea cum!.. Mă întrebam cu groază cum va reacționa proful care o pregătea din clasa a IX-a la profesori universitari din Iași cu care cheltuise o avere. Pe de altă parte ziceam în gândul meu, că e un blestem de la Dumnezeu pentru fetele pe care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
piețe, autobuze etc. în care pot muri și de-ai tăi, inclusiv cei de aceeași credință cu tine sau chiar rude; singurul obiectiv este să moară cât mai mulți, să fie distrugeri cât mai mari, pentru că, în acest fel, și groaza va fi mai mare și dușmanul mai descurajat. Este metoda teroristă în starea ei pură, și nu văd ce armă materială ar putea fi opusă cu succes acestei metode. Sunt convins că acest gen de constatări stau la baza propunerii
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
efectiv, niciodată; la fel s-a întâmplat și cu armele zise biologice. Și iată că azi se utilizează, din nou, gazul ca armă. Nu este vorba, însă, de cine știe ce invenție a vreunui savant nebun și malefic ca în filmele de groază -, ci de banalul gaz metan, produs de natură și descoperit, târziu, de oameni ca sursă minunată de energie. Se-nțelege că mă refer la conflictul ruso-ucrainean pe tema gazului metan. S-au spus, în ultimele zile, multe și adevărate despre
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]