6,001 matches
-
rusă, dar ei sunt cei care redactează doar articolele scurte, așa că al meu e. Nu am nici o șansă să Îi predau articolul la timp. Să‑l ia naiba. A mai dat niște lichid pe gât, străduindu‑se să nu Îl guste, și s‑a strâmbat. — Lil, ce s‑a‑ntâmplat? Ce‑i drept, au trecut câteva luni, dar ultima dată când mi‑ai vorbit despre el spuneai că vă hotărâserăți să luați lucrurile ușurel și că totul era perfect. Sigur, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
șofa din nou și de a ieși din Londra. Discutară subiectul o vreme, În timp ce trăgeau din țigară. Mickey Își mîncă apoi chifla, desfăcu punga și mai luă una. Kay, Însă, o lăsă pe a ei În față, fără să o guste, iar Mickey zise În cele din urmă: — N-ai de gînd s-o mănînci? — De ce mă Întrebi? O vrei tu? — Eu am mîncat deja. Cam așa ceva. Știu ce mănînci la masă. Ceai și tutun. — Și gin, cu ceva noroc! Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să Înșurubeze capacul stiloului. Nu plecați din cauza mea. — N-are nimic de-a face cu dumneavoastră. Am o Întîlnire, răspunse ea. El Își dădu ochii peste cap, apoi Îi făcu cu ochiul barmanului. — De ce spun fetele Întotdeauna asta cînd apar? Gusta spectacolul. Putea să o țină așa ore Întregi. Dar nu o făcea decît să-și piardă răbdarea - se gîndi că, probabil, păreau o pereche de jalnici actori amatori. Mereu Îi era teamă că va izbucni În rîs. Altădată, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În loc de Înlocuitor, avea suc original de lămîie pus Într-o sticlă maronie de medicamente cu un capac alb. Binkie Îl cumpărase de la farmacie, zise, pe post de supliment alimentar. Mickey amestecă ingredientele și dădu fiecăreia paharul, păstrîndu-și unul. Le ridicară, gustară, apoi se cutremurară. — E ca acidul de baterie, spuse Kay. — N-are importanță, fată dragă, zise Binkie. GÎndește-te la vitamina C. Le oferi țigări. Alegerea ei era o marcă turcească, tare, pe care o obțineai cu greu. Le ținea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iei ceva de băut, dacă te simți atît de rău. Începură să mănînce. PÎinea era de proastă calitate, dar carnea, dulce și fragedă, cu o mireasmă grea, ușor sesizabilă. După o clipă, Helen Își dădu seama că probabil era usturoi. Gustase usturoi la restaurant, dar nu-l folosise niciodată la gătit; În timp ce mîncau, Julia Îi spuse că-l cumpărase dintr-un magazin din Frith Street, În Soho. Reușise să facă rost și de macaroane, ulei de măsline și parmezan uscat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi aranjă mai bine rochia la umeri, apropie cele două părți și Îi prinse copcile de jos În sus. O făcea Încet. Întotdeauna Îi plăcuse cum arată spatele unei femei și senzația pe care i-o dădea pielea. De exemplu, gusta cu voluptate felul În care cade o rochie de seară pe umerii goi - zveltețea - felul În care apărea golul acela cînd omoplații se strîngeau, lăsîndu-te să Întrezărești desuurile sau carnea roz și strînsă... Spatele lui Helen era tare - nu musculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fiul ei sub teiul înflorit - liniștea serii Leagăn de copil atârnat de un ram de tei - mireasmă de flori Ultimul vals cântat sub teii-nfloriți - chitara în cui Teiul bătrân - pe singura creanga vie numai o floare Sub teiul înflorit gustând din cana cu ceai - singur în noapte Teiul plin de flori - pe banca bunicului numai o frunză Înflorind din nou salcâmul plantat de mama - azi pentru nimeni Salcâm în floare sub ploaia ce se cerne - nici o albină Urme de polen
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
ochii neastâmpărați mă încalziră pe dată. Râzând o apostrofă: - Of. of, da ci mai vorbim noi cu florili, Maricuțâ dragâ șâ tu nu ti superi câ eli nu-ț răspund?- câ eu m-aș supara tari! - Mai bini hai sâ gustăm un ceiuț ori poati vrei un paharuț di vin, aici la umbra nucului, ca tari-i cald afarâ...câ mai târzâu pi la vro patru, mă apuc iar di soba lu' Oșlobanu, câ az vreu s-o termin. Stau în fața
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ridică încet și dă să pășească pragul, dar vai.... picioarele i se împleticesc în preșul uzat...și cade. Ușa se închide cu zgomot sec și rămâne tremurând în întunericul nopții, cu obrajii încadrați de râuri de lacrimi, pe care le gustă cu obidă, bolmojind vorbe mestecate printre dinți. Atâta vreme s-a scurs și nici o schimbare. Vede mereu același preș, aceeași ușă, același înger...... Deodată, o sclipire ii brăzdează fața cernită și ridicându-se brusc, adună în grabă preșul uzat aruncându
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
sau mâncarea de prânz. Rod se aburcă pe scaunul de lângă mine, Chris Bunce stă vizavi de Momo. Nu-mi place cum se uită la ea: pofticios, șiret, cu buzele umezite, dar ea pare să se simtă bine flirtând cu el, gustând puterea pe care nou-dobândita Încredere i-a adus-o. Mă pomenesc menționând Fundația Salinger de mai multe ori numai pentru plăcerea de a pronunța numele lui Jack cu voce tare. Îmi place să-i aud și să-i văd numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
invitați, m-am apucat să curăț resturile: cutii de suc ca niște plămâni distruși, farfurii de hârtie Barbie, treizeci și șase de sandvișuri cu ou neatinse (făcute ca să se simtă părinții mai bine; nici un copil care se respectă nu ar gusta din ceva atât de lipsit de aditivi). Mai devreme În cursul zilei de azi, i-am trimis un e-mail lui Jack Abelhammer În care-i sugerez că, dată fiind situația, poate ar fi mai bine să predau fondul lui unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tipul ăsta și deja îmi punea întrebări indiscrete. E dezgustător, absolut dezgustător. —Nu s-a-ntâmplat nimic, i-am răspuns adunându-mă. Mă distrez de minune. Sunt atât de fericită, că mi-a pierit pofta de mâncare! — Nu vrei să guști nici deserturile incredibile ale lui Daphne? Ești sigură că te simți bine? Nu pari prea fericită. —Mă simt bine. 150% bine, super, am stăruit, sperând să lămuresc subiectul odată pentru totdeauna. — Și, cum e la New York? întrebă Charlie, prinzând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
îndesându-mi un teanc de invitații în mână. Du-te și așază-te în bibliotecă, vin și eu imediat. Șampanie? Sau ai vrea fursecuri cu litchi și mango? Am comandat aluatul special de la Paris. Ți se topesc în gură. Am gustat unul. Erau bune ca păcatul, pe cuvânt. Numai prețul fursecului ăstuia, probabil, ar fi fost echivalentul a cel puțin șase cărămizi noi în Piața San Marco. M-am dus în biblioteca lui Muffy, zugrăvită în roșu-bordo, ca mai toate bibliotecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pune gura pe mâncare gătită, dintr-odată-și dau seama că, totuși, mâncatul e din nou o chestie trăsnet. La cele mai multe degustări sunt prezente fete din lumea mondenă slabe ca niște scânduri, care sunt hotărâte să fie văzute la eveniment, dar nu gustă nimic. Apoi îi spun bucătarului cât de mult le-au plăcut meniul și noile mâncăruri, după care se-ntorc acasă și se înfometează pentru tot restul serii. La câteva zile după ce m-am întors de la Cannes, am fost prezentă împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Carafe cu whisky stăteau pe bufetul din lemn de trandafir, preferatul mamei, pe care Frank Îl expediase În Spania. Am pipăit În beznă gîturile carafelor de cristal. Un dop nu era bine pus, iar gura carafei era Încă umedă. Am gustat tăria dulce de Orkney și-am Încercat să-mi acordez auzul cu tăcerea din apartament. Camerista făcuse curat În dormitor și aranjase așternuturile ca pentru sosirea lui Frank. Purtată de gîndul la Frank, se odihnise În patul lui, lăsîndu-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
meu cu ea păreau să-mi ureze bun-venit, Îmboldindu-mă, iar eu Îi mîngîiam vulva și-i simțeam mirosul glandelor din jurul anusului. I-am sărutat genunchii, apoi am tras-o către pat și i-am lins apăsat subsuorile ca să-i gust făgașele dulci cu delicatele lor ascunzișuri. Pofteam la trupul său, dar În același timp aveam pentru ea și o afecțiune aproape frățească, născută din Închipuirile mele cu ea Îmbrățișîndu-l pe Frank, iar asta m-a făcut s-o strîng la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
putut să rămîn mai mult, poate reușeam să insuflu și niște curaj În colonia aia. — A trebuit să pleci? — După un an. Colonelul m-a rugat să-mi dau demisia. Unul dintre sergenții chinezi sărise calul cu entuziasmul. — N-a gustat ideea că lua parte la un... experiment psihologic? — Cred că nu. Dar toate astea mi-au rămas În minte. Am Început să joc tot mai mult tenis, am lucrat la clubul lui Rod Laver(##notă - Tenisman australian (n. 1938) considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste din el. Îl bagă în pântecele femeii", clevetiseră, mai demult, limbi veninoase. Că Iustiniana, răposata nevastă a lui Petrea Păun, avusese burduhanul umflat, ca de ducă-se pe pustii, fiind bolnavă de dropică. Scoteau doctorii din ea, câte un lighean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de căldărarii nomazi și o țevăraie de alamă, ce slujise de galerii pentru perdele, în casa lui Țailic Trau, fostul proprietar al factoriei de olane roșii. Într-un rând, acolo îl găsi pe cumnatu-său, Iuga, cel cu mustățile roibe. Iuga gusta, strâmbându-se, din rachiul bălos, până când, rău-mirositorul și grețosul lichid îi deveni familiar. Bău și iar bău, până când, din străfundurile de cuget, îi veni amintirea și porunca de a se transfera lângă soldați în zdrențe, flămânzi de moarte, dezagregându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la nevoie, s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-am putut înfrâna, să nu gustăm slănina cu ceapă roșie, în timpul programului, că dacă nu mă duceam la traista cu mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la scos merindea și să prânzim în afara amiezii, terminam pușcatul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de hoți și de tâlhari, știute în toate satele din vale!... După care a scos iar din traistă o bucată de turtiță negricioasă, dându-i-o, pe neașteptate, lui Pamfil Duran în mână Iar acesta a dus-o la buze, gustând-o cu evlavie, ca pe o prescură din mâna părintelui din biserică, apoi, a scuipat parcă scârbit de necurăția alimentului, pe urmă iar a gustat și la urmă a început să mănânce încet, încât noi stăteam cu ochii cât cepele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-o, pe neașteptate, lui Pamfil Duran în mână Iar acesta a dus-o la buze, gustând-o cu evlavie, ca pe o prescură din mâna părintelui din biserică, apoi, a scuipat parcă scârbit de necurăția alimentului, pe urmă iar a gustat și la urmă a început să mănânce încet, încât noi stăteam cu ochii cât cepele, uitându-ne cum mestecau amândoi, plescăind Și Enea Căpută a mai scos din traista lui fără de baiere și a mai dat și la alții, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Enea Căpută a mai scos din traista lui fără de baiere și a mai dat și la alții, iar mie mi-a întins vreo două turtițe arse, dar încă nu știam de unde le căpătase și de unde le are Iar după ce am gustat din una, am simțit pe limbă și în cerul gurii gust de rășină și de scoarță de brad, care m-au scos cu gândul la murmuitoarele păduri cu cetina tot verde de deasupra noastră și de sub Ceruri Deci: Enea Căpută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi făcut mâncare tot în vase de aur și de argint și de l-ar fierbe, l-ar prăji și l-ar potrivi la gust cel mai mare meșter bucătar din Lume, cu toate acestea el, Corneliu Braiu, n-ar gusta dintrânsul nici o bucățică, nici de ar fi condamnat să pățească el toate astea, adică de-ar fi el cel pus în frigare și mâncat de alții Și acestea, a zis el, fiindcă așa cum toți am nimerit sub încuietoarea Muntelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nu spune nimic, fiindcă l-am încuiat de tot: nici nu știa de Problema celor 7 poduri de la Königsberg... Conflictul se extinsese, însă, fiindcă, dezvăluindu-și ignoranța, profesorul Bozdorog deveni victima asalturilor liceanului obraznic, a unor dispute care erau foarte gustate de colegi. Escalada întrebărilor se antama la fiecare oră de matematică, potrivit unei desfășurări tipice: după ce profesorul răsfoia catalogul și făcea apelul clasei, Vladimir se ridica din bancă, rostind tare: Tovarășe profesor, colegul Calaican ar vrea să știe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]