4,887 matches
-
mehreren Verzögerungen bei den Bauarbeiten wurde der Islamische Friedhof Wien am 3. Oktober 2008 eröffnet. Seit 2005 gibt es auch eine buddhistische Abteilung (Gruppe 48A). Nach erfolgreichen Gesprächen von Vertretern der "Österreichischen Buddhistischen Religionsgesellschaft" mit der zuständigen Magistratsabteilung 43 wurde im Herbst 2003 eine Bodeneinsegnung vorgenommen und mit der konkreten Planung und schließlich auch dem Bau begonnen. Am 23. Mai 2005, dem Vesakhtag 2549, wurde der "Buddhistische Friedhof" eingeweiht, în einer feierlichen Zeremonie wurde der Stupa, ein im Zentrum der Anlage
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
Magistratsabteilung 43 wurde im Herbst 2003 eine Bodeneinsegnung vorgenommen und mit der konkreten Planung und schließlich auch dem Bau begonnen. Am 23. Mai 2005, dem Vesakhtag 2549, wurde der "Buddhistische Friedhof" eingeweiht, în einer feierlichen Zeremonie wurde der Stupa, ein im Zentrum der Anlage stehender Sakralbau, von Mönchen mit Sutrentexten aller în Österreich vertretenen buddhistischen Schulen befüllt. Die Eröffnung stieß auf großes mediales Interesse, da Friedhöfe dieser Art außerhalb der buddhistischen Kernländer kaum vorhanden sind. Die Gestaltung erfolgte nach Entwürfen des
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
und das dadurch nicht sehr prunkvolle Erscheinungsbild sind eine Folge der Vorgabe an den Architekten, die Sicht auf die Karl-Borromäus-Kirche nicht zu beeinträchtigen. Da die Gruft ursprünglich nur für den 1950 verstorbenen Karl Renner vorgesehen war, ist auf dem Steinsarkophag im Zentrum des Rondeaus nur dessen Name zu finden. Die Namen aller beigesetzten Präsidenten sind auf einer Gedenktafel und seitlich der Anlage, ăn der Position ihrer Särge verewigt. Für die Ehegattinnen der Bundespräsidenten ist es möglich, ebenfalls în der Gruft beigesetzt
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
und bezahlt und sind für Bundespräsidenten, Bundeskanzler und Nationalratspräsidenten vorgesehen. Falls die betreffende Person în Ausübung ihres Amtes verstirbt, wird ihr ein Staatsbegräbnis zuteil; einem ehemaligen Funktionsträger eines dieser Ämter hingegen ein staatliches Begräbnis. Bisher wurden mit einem Staatsbegräbnis die im Amt verstorbenen Bundespräsidenten Karl Renner, Theodor Körner, Adolf Schärf, Franz Jonas und Thomas Klestil geehrt. Rudolf Kirchschläger und Kurt Waldheim bekamen ein staatliches Begräbnis und lehnten zudem testamentarisch die ansonsten übliche öffentliche Aufbahrung în der Hofburg ab. Ebenfalls ein staatliches
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
und lehnten zudem testamentarisch die ansonsten übliche öffentliche Aufbahrung în der Hofburg ab. Ebenfalls ein staatliches Begräbnis erhielten die ehemaligen Bundeskanzler Leopold Figl, Julius Raab, Alfons Gorbach, Bruno Kreisky und Fred Sinowatz. Josef Klaus hingegen wurde seinem letzten Willen entsprechend im engsten Familienkreis beerdigt. Mit Ausnahme von Alfons Gorbach, Josef Klaus und Fred Sinowatz sind alle verstorbenen österreichischen Bundespräsidenten und Bundeskanzler der Zweiten Republik auf dem Wiener Zentralfriedhof beerdigt, die Präsidenten în der Präsidentengruft und die Kanzler în Ehrengräbern. Der letzte
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
Merania. De asemenea, el este creditat cu întemeierea Kostanjevica ("Landstraß"), abație cisterciană în Carniola inferioară în jurul lui 1234, ca și al viitoarei capitale a Carintiei, Klagenfurt, unde și-a mutat reședința din 1246. Bernard este înmormântat în abația Sankt Paul im Lavanttal. În 1213, Bernard a fost căsătorit cu Judith, fiică a regelui Ottokar I al Boemiei din dinastia Přemysl cu a doua regină a acestuia, Constanța, fiică a regelui Béla al III-lea al Ungariei. Bernard și Judith au avut
Bernard de Spanheim () [Corola-website/Science/327746_a_329075]
-
ortodocși. În aceste împrejurari se explica primirea accelerată și influența tot mai mare de care a beneficiat un tânăr rabin pe nume Azriel Hildesheimer, care din 1851 slujea în comunitatea din Eisenstadt și care adusese din Germania ideologia neo-ortodoxă „Tora im derekh eretz” (Torá cu calea țării). În fața rapidelor schimbări politice, sociale și culturale, observa Michael Silber, el părea singurul care poseda un răspuns coerent. Deși majoritatea rabinilor ortodocși nu-i împărtășeau entuziasmul pentru învățământul materiilor generale, ei au început să
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
furniza resurse și instrumente educaționale disponibile și accesibile tuturor studenților și de a asigura interoperabilitatea diferitelor medii de e-learning din universitățile partenere. ViCaDiS oferă studenților instrumente pe care aceștia le utilizează în mod frecvent în afara spațiului educațional (wiki, blog, forum, IM, podcast, RSS). Astfel, ViCaDiS încurajează atractivitatea curriculei universitare, îmbunătățește calitatea procesului de învățare prin încurajarea schimbului de informații și cunoștințe între studenți din universități diferite și reduce rata abandonului școlar sau demotivarea studenților în ceea ce privește învățatul. Proiectul a fost o colaborare
Centrul de eLearning () [Corola-website/Science/330772_a_332101]
-
îngerul lui IAHVE care a venit să viziteze pe Ghedeon——unde cele mai multe versiuni redau cu 'stejar'), și Cap. 9 (în referință cu încoronarea lui Abimelec, lângă terebintul postului (עִם-אֵלוֹן מֻצָּב, im "alon" mutzav - lângă terebintul postului) care era în Sichem——iar cele mai multe versiuni redau cu 'stejar'). Această referință al lui Abimelec (Avimeleh) încoronat de către un stejar se referă în realitate stejarul palestinian, de aproape înrudit cu stejarul chermes. În limba ebraică
Pistacia palaestina () [Corola-website/Science/330318_a_331647]
-
Bomberg. A publicat acolo și un manual de cantilație, adică de intonare melodică a versetelor din Tora și Biblia ebraică, intitulat „Sefer Tuv Hataam”. La 70 ani a părăsit soția și copiii pentru a se stabili în orașul imperial Isny im Allgäu,pe atunci în Bavaria, la invitația reformatorului și ebraistului Paul Fagius, care l-a rugat să supravegheze tiparnița ebraică de care dispunea. A trăit acolo 2 ani, între 1540-1542, vreme în care a scris cartea „Tishbi” (Isny 1541), un
Eliya Levita () [Corola-website/Science/329219_a_330548]
-
Berlin și Viena cu slaviști de renume: Leskien, Jagici, Miklosich. Și-a inceput doctoratul în 1876, iar titlul de doctor l-a obținut la Universitatea din Viena în 1878 cu teza de dizertație „Die slavischen Aussiedlungen in der Altmark und im Magdeburgischen“. A fost doctor docent al Universității din Lvov. În 1881 a primit funcția de profesor succesor lui Jagici la catedra de slavistică din Berlin. La Universitatea din Berlin a predat până în 1924. În 1889/1890 Brückner a descoperit „Predicile
Aleksander Brückner () [Corola-website/Science/329402_a_330731]
-
lungă călătorie prin Țările de Jos de Sud, Provinciile Unite și Anglia, terminându-și călătoria la Paris. Impresiile din călătorie au fost descrise într-o publicație în trei volume, intitulată "Ansichten vom Niederrhein, von Brabant, Flandern, Holland, England und Frankreich im April, Mai und Juni 1790" ("Vederi de pe Rinul Inferior, din Brabant, Flandra, Olanda, Anglia și Franța în aprilie, mai și iunie 1790"), publicată între 1791-94. Goethe spunea despre această carte: „după ce ai terminat de citit, îți dorești să o iei
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
și Rock im Park sunt două festivaluri simultane de muzică rock ținute anual. În timp ce ""are loc pe pista Nürburgring din Nürburg (Adenau, Rheinland-Pfalz) , în vest; "Rock im Park" are loc la Zeppelinfeld în Nürnberg, în sud. Ambele festivaluri de obicei sunt considerate că
Rock am Ring () [Corola-website/Science/332009_a_333338]
-
și Rock im Park sunt două festivaluri simultane de muzică rock ținute anual. În timp ce ""are loc pe pista Nürburgring din Nürburg (Adenau, Rheinland-Pfalz) , în vest; "Rock im Park" are loc la Zeppelinfeld în Nürnberg, în sud. Ambele festivaluri de obicei sunt considerate că un singur eveniment, având aceeași participanți pe ambele scene. Toți artiștii o zi evoluează pe Nürburgring iar în altă zi în Nürnberg, pe durata
Rock am Ring () [Corola-website/Science/332009_a_333338]
-
evoluează pe Nürburgring iar în altă zi în Nürnberg, pe durata unui eveniment de trei zile. Au existat unele excepții minore în ultimii ani, când unii artist au evoluat doar la un singur festival. Împreună Rock am Ring și Rock im Park sunt cele mai mari festivaluri muzicale, cu o audiență combinată de 150.000 de persoane în 2007. Rock am Ring a fost inițial planificat că un festival unitar, ținut o singură dată, pentru a sărbători inaugurarea unei versiuni noi
Rock am Ring () [Corola-website/Science/332009_a_333338]
-
scădere de audiență în 1988, festivalul a intrat în pauza pentru doi ani. În 1991, festivalul s-a reîntors cu un nou concept: pe langă artiștii bine-cunoscuți, organizatorii prezentau publicului și formații mai puțin cunoscute, dar promițătoare. În 1993, Rock im Park a avut loc pentru prima oara în Viena. În 1994, Rock im Park s-a mutat la Aeroportul München-Riem, iar în anul următor la Olympiastadion, unde a avut loc în 1995 și 1996. Începând cu 1997, Rock im Park
Rock am Ring () [Corola-website/Science/332009_a_333338]
-
În 1991, festivalul s-a reîntors cu un nou concept: pe langă artiștii bine-cunoscuți, organizatorii prezentau publicului și formații mai puțin cunoscute, dar promițătoare. În 1993, Rock im Park a avut loc pentru prima oara în Viena. În 1994, Rock im Park s-a mutat la Aeroportul München-Riem, iar în anul următor la Olympiastadion, unde a avut loc în 1995 și 1996. Începând cu 1997, Rock im Park are loc anual la Zepplinfield în Nürnberg. Festivalul din 2007 a fost folosit
Rock am Ring () [Corola-website/Science/332009_a_333338]
-
Rock im Park a avut loc pentru prima oara în Viena. În 1994, Rock im Park s-a mutat la Aeroportul München-Riem, iar în anul următor la Olympiastadion, unde a avut loc în 1995 și 1996. Începând cu 1997, Rock im Park are loc anual la Zepplinfield în Nürnberg. Festivalul din 2007 a fost folosit într-un experiment științific pentru a testa efectele săritului simultan a unei mulțimi considerabile de oameni. Festivalul din 2008 a avut loc pe 6-8 iunie 2008
Rock am Ring () [Corola-website/Science/332009_a_333338]
-
préparée et dirigée par Jacques Lovichi et Jean-Max Tixier (traducerea Hélène Lenz), 2000; în 7 romanian and 7 british poets of today, selecție și traducere de Romulus Bucur, Colecția revistei Arca în colaborare cu British Council, Arad, 2000; în Wurzeln im Licht/ Rădăcini în lumină, Antologie de poezie românească, Editura „Solstițiu”, Satu Mare, 2006, în Poeți români de azi/ Poètes roumains d'aujoud'hui, Bistrița-Paris, 2007; în Cartea Maratonului de Poezie - Sibiu 2007; în antologia de poeți români contemporani traduși în limba
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
maghiară ("Tănase Scatiu", în vol. "Falusi életképek. Tănase Scatiu. Két kisregény", Editura pentru Literatură, București, 1965; traducere de Béla Jánky; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989), germană ("Tănase Scatiul", în vol. "Das Leben auf dem Sande; Tănase Scatiul; Im krieg", Editura pentru Literatură, București, 1967; traducere de Thea Constantinides) și rusă ("Tănase Skatiu", în vol. "V derevne; Tănase Skatiu; Na vojne", Hudojestvennaja literatura, Moscova, 1988; traducere de S. Marheva). Romanele "Viața la țară" și "Tănase Scatiu" au fost ecranizate
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
în vol. "Falusi életképek. Tănase Scatiu. Két kisregény", Editura pentru Literatură, București, 1965; traducere de Béla Jánky; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989), germană ("Das Leben auf dem Sande", în vol. "Das Leben auf dem Sande; Tănase Scatiul; Im krieg", Editura pentru Literatură, București, 1967; traducere de Thea Constantinides) și rusă ("V derevne", în vol. "V derevne; Tănase Skatiu; Na vojne", Hudojestvennaja literatura, Moscova, 1988; traducere de S. Florinceva). Un fragment din roman a fost tradus în limba franceză
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
(în limba germană Schlacht im Hürtgenwald) este numele cu care este cunoscută o serie de lupte violente duse între forțele terestre ale SUA și Germaniei Naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale în Pădurea Hürtgen. A fost cea mai lungă bătălie care a avut
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
fost acordat și premiul Çesk Zadeja. Anul următor a participat la Festivali i Këngës 46, cântând „E para letër”, ieșind pe locul al zecelea din șaptesprezece, cu 11 puncte. În 2008, a participat din nou la Kënga Magjike, cu „Zeri im”, acumulând un total de 577 puncte. În 2010, a participat la Top Fest 2010, cu melodia „Me veten”. Câștigând competiția, a prezentat programul Portokalli, pe Top Channel. Eneda s-a întors la Festivali i Këngës, în 2015, unde, cu melodia
Eneda Tarifa () [Corola-website/Science/335291_a_336620]
-
prin Constanța - la Atena, Istanbul, Beirut și apoi în Palestina,la Tel Aviv și Haifa, a publicat note de călătorie sub titlul „Momentaufnahmen in Orient” (Instantanee orientale) Kastriener a publicat în anul 1915 un volum de însemnări de călătorie „Asien im Krieg” (Asia în război) cu subtitlul „Drei Monate im mohammedanischen Osten” (Trei luni în estul mahomedan) homedan). În 1932 a publicat la Editura „Moravetz” din Timișoara volumul „Weitere Verlustlisten” ( Noi liste de pierderi), scurte povestiri despre destine tragice în timpul războiului
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
Palestina,la Tel Aviv și Haifa, a publicat note de călătorie sub titlul „Momentaufnahmen in Orient” (Instantanee orientale) Kastriener a publicat în anul 1915 un volum de însemnări de călătorie „Asien im Krieg” (Asia în război) cu subtitlul „Drei Monate im mohammedanischen Osten” (Trei luni în estul mahomedan) homedan). În 1932 a publicat la Editura „Moravetz” din Timișoara volumul „Weitere Verlustlisten” ( Noi liste de pierderi), scurte povestiri despre destine tragice în timpul războiului. În limba maghiară Kastriener a publicat pe paginile ziarului
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]