5,812 matches
-
adică în principate! Dar acest om vechi în politică a fost unul din cei mai de seamă reprezentanți ai introducerii culturii apusene la noi, prin ziare, calendare (calendarele pe acea vreme erau un fel de reviste anuale), prin reviste, traducând, imitând, compilând din scriitori străini de toate felurile; prin școa-la sa de inginerie; prin rolul său oficial în organizarea școlilor în vremea lui Mihail Sturdza; prin cărți didactice etc., etc. G. Asachi a fost un om foarte învățat. Trecuse prin școli
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
două puncte de vedere: al caracterului specific românesc - originalitatea; și al calităților artistice - valoarea estetică. Din primul punct de vedere, școala veche critică, iarăși, a luptat mai mult, aducând argumente mai numeroase și mai complete. La începutul influenței franceze, românii imitează servil pe străini; A. Russo zice că, într-o bucată românească vezi imediat că cutare pasaj e luat din Hugo, cutare din Lamartine, cutare din Byron etc. Ca și în privin-ța limbii, cu care din acest punct de vedere are
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a lui Farfuride: "Să se revizuiască ă conștiința î, dar să nu se schimbe" etc.), "sufragiul universal", "libertatea absolută", "egalitatea perfectă", "împărțirea moșiilor proprietarilor", "libertatea cea mai nemărginită a presei", "republica democratică și socială", în sfârșit zice Clevetici: "Vreu să imitez în țara mea toate frazele Revoluțiunii Franceze ă...î Sunt novator, am idei mari, idei revoluționare, vreu să răstorn" etc., dar, dealtmintrelea, e fricos (ca și Conu Leonida). El se sperie când, în mijlocul discursului său incendiar, aude afară tobe: "Aoleo
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ă...î, nu numai să placă, ci să și folosească, ba, înainte de toate, să folosească", și, din această cauză, se declară împotriva imitării autorilor de limbi oculte: " Ca un postscript voi adauge un consiliu esențial, ace-la adică de a nu imita autori de limbi oculte, care n-au făcut calea în jurul lumii, d.e. ruși, maghiari, sârbi - din cauza simplă cum că aceștia au în adevăr câte ceva original, care place, însă elementul etic din ei e infectat"1 . Eminescu, cum se vede, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vie a vieții - "act de creațiune constantă, mișcare, dislocare și improvizație de fiecare clipă" -, numai acela care are destulă putere de inițiativă într-însul ca să nu se mulțumească a fi un simplu urmaș, ci și un creator, numai acela care imită pe strămoși creând mai departe, cum au făcut și ei, în loc de a-i copia - numai acela se poate folosi cu adevărat de istorie, transformînd-o în substanță vie, în factor de progres, căci "trecutul nu poate fi interpretat decât prin cea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dau atât de puțin - mai nimic - din viața epocii de atunci și tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încît comediile lui localizate sunt documente indispensabile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
oricui că un lucru imitat e o imitație și că în artă imitația e tot o imitație. Și dacă s-ar pune scriitorii români pe două coloane - într-o coloană după talent și în alta după gradul în care au imitat sau nu -, credem că cei mai talentați ar coincide de cele mai multe ori cu cei mai naționali. ("De cele mai multe ori", și nu întotdeauna, pentru că lipsa de imitație, singură, nu poate ține loc de talent.) Această "lege" se verifică chiar prin cei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
modernism" deșănțat s-ar fi produs atunci, dacă niște scriitori, în disperare de cauză (așa cum ne-a zugrăvit dl Davidescu îmbrățișarea simbolismului de către Macedonski), și spre a fi "originali", adică cu orice preț altfel decât ceilalți, ar fi început să imite pe Musset și pe Vigny! * Dar, în deosebire de epoca precedentă pseudoclasică, modelele franceze au fost acum mai asimilate de sufletul național, pentru că acum scriitorii, din cauza extracției lor sociale - în Moldova boierinași, în Muntenia burghezi mai ales -, sunt, pe de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
reclamă numaidecât stilul figurat.) Romantismului de imaginație și fantezie, mai împrumutabil, i-a luat locul subiectivismul romantic, mai personal. * S-a înțeles că, în dezvoltările de mai sus, vorbim de scriitori, nu de operele lor singuratice. Căci dacă Alecsandri a imitat în Teatru și în Legende, n-a imitat în toate scrierile sale. Originalizarea, care la Eminescu e pe toată linia, la scriitorii anteriori e numai parțială. Așadar, ca să fim mai clari, e vorba de atitudinea scriitorului față de literaturile străine, de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fantezie, mai împrumutabil, i-a luat locul subiectivismul romantic, mai personal. * S-a înțeles că, în dezvoltările de mai sus, vorbim de scriitori, nu de operele lor singuratice. Căci dacă Alecsandri a imitat în Teatru și în Legende, n-a imitat în toate scrierile sale. Originalizarea, care la Eminescu e pe toată linia, la scriitorii anteriori e numai parțială. Așadar, ca să fim mai clari, e vorba de atitudinea scriitorului față de literaturile străine, de concepția lui asupra originalității literare, de gradul în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aderare, și un țăran nu poate adera la țărănime. Dealtfel, nimeni nu l-a trecut vreodată printre țărăniști. Și, firește, nici poezia populară nu e țărănistă, pentru același motiv pentru care Creangă nu e țărănist. Țărănist literar e acela care imită pe țăran. Și dacă un tîrgovăț ar reuși să imite pe țăran cum trebuie, acel tîrgovăț ar face minunea să fie un Creangă - căci ar reuși să se transpună în sufletul țăranului, să gândească, să simtă și să se exprime
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nimeni nu l-a trecut vreodată printre țărăniști. Și, firește, nici poezia populară nu e țărănistă, pentru același motiv pentru care Creangă nu e țărănist. Țărănist literar e acela care imită pe țăran. Și dacă un tîrgovăț ar reuși să imite pe țăran cum trebuie, acel tîrgovăț ar face minunea să fie un Creangă - căci ar reuși să se transpună în sufletul țăranului, să gândească, să simtă și să se exprime ca el. Atunci literatura lui ar fi valabilă, gradul ei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
i-ar fi interzise orice excursii în lumea și în sufletul orășenesc. Țărăniștii literari însă au fost altceva. Ei au fost niște târgoveți care parodiau, caricaturizau literatura țărănească, întocmai cum decadenții parodiau și caricaturizau literatura baudelairiană. Țăranul pe care-l imitau ei era un țăran convențional, imaginat de ei - și de obicei nu unul idilic, ca al lui Alecsandri, ci unul bădăran, un fel de rândaș ori de vizitiu (atît de deosebit de țăranul care a creat doinele și Miorița). Aceasta se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o cauză (toate lucrurile au o cauză!) o legitimează filozofic, dar nu și estetic. Putem, firește, admira orice, dar nu orice ne este posibil. Admirăm Iliada, Divina Comedie, dar nu se va găsi, sperăm, nimeni, care să creadă că putem imita cu succes aceste două opere. Și dacă în privința aceasta suntem toți înțeleși, pentru că am învățat cu toții că epopeea este un produs al popoarelor primitive și că "nu mai este posibilă în timpurile moderne"; că apariția lui Dante nu se poate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
este posibilă în timpurile moderne"; că apariția lui Dante nu se poate concepe fără tot ceea ce e veacul de mijloc - apoi, când e vorba de scriitori moderni, ni se pare că, odată ce-i pricepem și-i admirăm, îi putem și imita cu succes. Dar condițiile lui France, Proust și Baudelaire ne sunt absente, ca și cele ale lui Homer și Dante. Că sunt stări sufletești în Baudelaire ("l'ennui") care pot fi și ale noastre? Dar sunt și în Iliada, și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Pe-abisuri îmblânzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii Devin ne-ndemânatici și înduioșător își poartă vastele-aripi târâș pe puntea năvii Ca vâsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i necăjește și, șchiopătînd, dă zorul Să imiteze mersul sfioșilor captivi Ridicol, slab și trîndav s-arată zburătorul Intimidat de rîsul matrozilor naivi. Poetul e asemeni monarhului furtunii Ce vizitează norii râzându-și de arcașiProscris pe sol, în prada prigoanei și-a minciunii, De aripile-i vaste se
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
bisericile de atunci, adevărate bijuterii ale județului Vaslui. Concentrând tot ce a fost mai frumos și mai reprezentativ în construcții țărănești, modestele noastre bisericuțe de lemn sunt, din păcate, mult mai puțin cunoscute decât cele din Maramureș și Transilvania, care imită stilul gotic și a căror popularizare excesivă dăunează ideii de originalitate românească în arhitectură. Această notă proprie, autentică, este demonstrată pe deplin de bisericile de la Cetățuia (Strâmba) Puiești, Pârvești-Costești, Lipovăț, Gârceni, Dumbrăveni, Ivănești (Gologofta), Mănăstirea Delești, Dragomirești, etc. Dar, în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cu ajutorul păpușilor ajută la dezvoltarea membrelor superioare și contribuie la progresul capacităților de coordonare individuală. Copilul cu dizabilități, mai ales cel cu dizabilități mintale, va observa mai puțin decât un copil fără dizabilități, va manifesta mai puțină dorință de a imita și de a intra în rolul altcuiva. în cazul în care acest lucru se întâmplă, totuși, acest copil cu dizabilități va face greșeli, îi vor cădea lucrurile din mână, va greși replicile, va amesteca experiențele, într-un cuvânt, va juca
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
o Înfățișare completă, căci procesul digestiei este cu mult mai variat. Este fals de a voi să retragi organelor digestive o parte a lucrului, prin aceasta ele se slăbesc numai, și nu a reușit până acuma spiritului omenesc de a imita În mod artificial activitatea digestivă. Dacă digestia este slăbită, atunci este de datoria noastră de a produce condițiile cele mai favorabile posibil pentru activitatea digestiei, cum și de a nu mai da corpului să digere decât numai ceea ce poate prelucra
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
structurilor de adâncime ale operei, secrete, inaparente cititorului mediu. Este interesant de remarcat că, până aici, cele două direcții critice merg paralel, în sensul că amândouă văd în operă o enigmă, nu o organizare rațional normată prin care să se imite (mimesis) realitatea. Deosebirea apare atunci când se pune problema abordării enigmei: intuiției pure, i se opune cunoașterea sistematică, progresivă, scientifică atât în sensul că se sprijină pe metode exacte cât și în sensul că presupune existența obiectivă, dincolo de labilitatea fenomenului literar
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
elemente specifice stilului de viață al evreilor ortodocși și necesare în vederea definirii identitare. Sfințenia mesei și sacralitatea spațiului personal din fiecare locuință amintesc de mentalitățile tradiționale, arhaice, în care fiecare practică socială avea un model divin, iar acțiunile umane reprezentative imitau modelele arhe tipale revelate de o divinitate și transmise intergenerațional. Păstrarea lor în actualitate (cel puțin de către evreii religioși) este un argument în favoarea ideii lui Mircea Eliade că istoria i-a terorizat pe evrei, însă suferința și bucuria erau trăite
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
nivelul mentalului social. A luat chipul eroului din literatura epică, de exemplu. Mai mult, este „posibil, de asemenea, ca euforia preextatică să fi constituit o sursă a poeziei lirice”. Pregătindu-și starea de transă, șamanul cheamă spiritele, utilizează limbajul secret, imită țipătul animalelor și cântecul păsărilor. Starea pe care o obține astfel pune în mișcare creația lingvistică și ritmurile poeziei lirice, scrie Eliade. limbajul poetic contemporan păstrează autonomia și perfecta libertate a limbajului extatic de tip șamanic. Pe de altă parte
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de vin vechi la masă, pe atât este de otrăvitor în timpul curei peste zi. (...) Doctorul este cunoscut și de copiii de pe uliță că este bețiv, de ce, dacă știe că e rău pentru alții, el nu îndeamnă pe nimeni să-l imiteze, ci din contră face morală fiecăruia zicând că băutura este foarte nesănătoasă /?/”. în scrisoarea de ieri, 3 februarie, Hanrieta spune doar că: „Acum nu știu ce-ți va scrie el mâine, după întâlnirea cu primarul nostru ca să ne deie detalii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
potrivit cutărei legi, cutărui paragraf, martorii la un deces nu trebuie să fie din familie Călin L. Cernăianu, care vorbește cu majusculă despre Lege, care aduce precizări în atâtea alte chestiuni de interes acum „o dă pe probabil”, ca să-i imit jargonul părând a crede chiar că Hanrieta nu era la Ipotești în 7 martie, la moartea lui Nicu. Relațiile despre testament sunt luate, cum ne dăm seama, din scrisoarea Hariettei, iar îndoiala asupra mâinii care a scris nu-și avea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Spenser, poeme de Thomas Gray și Alexander Pope, tratate științifice și cîteva reviste (Russell 1908: 18). În acest sens, potrivit lui Ker (1913: 265ff), "adevăratul maestru" al lui Chatterton a fost de fapt Spenser (versurile eroice ale acestuia avea să le imite), pe Chaucer considerîndu-l o autoritate doar în domeniul cuvintelor vechi (nu a imitat însă modul său de exprimare). A studiat la Colston's Hospital timp de șapte ani, pînă la 1 iulie 1767, cînd și-a început ucenicia în arta
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]