5,875 matches
-
jur-împrejur. Căzu chircită, păstrând poziția în care, c-o secundă înainte, fusese așezată la masa elipsoidală. Coate înaintate, așa cum fuseseră folosite la susținerea hârtiei, despărțite, între ele, la distanța de-un pumn. Hârtia, ocrotită pe jumătate de calota unghiilor. Picioarele, imitând unghiul drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre bulboanele neantului. Alcibiade Adrian Nicolici nu mai exista. Sub nici o altă formă. Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile și comportamentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici. Degetele se electrizară. Încăperea fu brăzdată de schije de foc minuscule. Masa circulară, cu cele cinci scaune și ocupanții lor, fu catapultată 150 de centimetri în văzduh. 364 DANIEL BĂNULESCU Magherușan, madam Sapiența
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fac să suferi. Pentru că, ei bine, doar pentru că..., nu și-a mai încheiat el fraza. Contează? a întrebat-o el privind-o în oglindă. Nu părea dispus să se uite direct în ochii femeii adevărate de lângă el. —Contează? l-a imitat ea. Păi, pentru mine, da, contează. —De ce? Tonul vocii lui Nick era puțin îngrijorat. Susan s-a întors cu fața către el, dar bărbatul își privea picioarele goale. Pentru c-am vrut să avem ceva care să fie doar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seama în marea asta de fețe palide? Julia a izbucnit și ea în râs. —A fost o presupunere. Dar sunt sigură că ne-am mai întâlnit, nu? A, da, dar eu eram în faza Bob Marley, i-a răspuns bărbatul imitând cu degetele mișcarea unor foarfece. Între timp, m-am tuns. — Păduchii sunt o chestie groaznică, l-a tachinat ea. Omul a râs cu poftă, lăsând să se vadă două șiruri splendide de dinți albi. De fapt, a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a vrut să ia o decizie finală, pe care mai târziu s-o regrete. — Deci ce zici? a întrebat-o James vesel, ca și i-ar fi cerut să aleagă care cravată îi place mai mult. — Ce zic? l-a imitat Julia trăgând de timp. Zic că trebuie să mă gândesc, asta zic. Acum era rândul lui James să fie stupefiat. —Poftim? — Am nevoie de timp ca să mă gândesc bine. La ce să te mai gândești? Bărbatul părea sincer surprins. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
este singurul fel în care o pot pronunța. Un purist nu mi-ar ierta-o niciodată, dar asta este în.a.). Vițel îengl.). Ajutați-mă îîn fr. în original). Nume dat câtorva specii de păsări asiatice. Unele dintre ele pot imita sunete.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o fată În imagine. Unul e Petcu Emilian, fiul omului care lucra la cinematograf. Era slăbuț, cam adus din umeri și vorbea graseiat, cu un soi de rârâire fornăită, care ne amuza pe toți, mai ales atunci când Încercam să-l imităm, maimuțărindu-ne. O plăcea pe Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer distins - „o adevărată domnișoară”(cum o numise odată o doamnă mai În vârstă), care se Îmbrăca cel mai des În rochițe cu volănașe scrobite, albastre și verzi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
poți să rămâi serios ascultând pentru prima dată Scopul Societății. Cunoscut printre angajați drept cei cinci stâlpi ai Înțelepciunii, Scopul Societății este gogoașa corporatistă numărul 1. (Prin ce distorsionare a logicii au ajuns capitaliștii convinși de la sfârșitul secolului XX să imite slogane scandate la origini de țăranii maoiști care nu aveau voie să posede nici măcar o bicicletă?) —Cei Cinci Stâlpi ai societății noastre sunt: 1/ Unitate! 2/ Onestitate reciprocă! 3/ Rezultate optime! 4/ Clientul contează! 5/Dedicați succesului! Îl văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
brusc În picioare. Puteți să spuneți curții, vă rog, doamnă Shattock, acesta fiind numele dumneavoastră corect, dacă nu mă Înșel, ce le-ați oferit copiiilor dumneavoastră, Emily și Benjamin, de Crăciun? — Păi, nu-mi amintesc exact. Nu-și amintește, o imită batjocoritor avocatul acuzării. Dar s-ar putea spune, nu-i așa, că s-au achiziționat cadouri În valoare de 400 £? — Nu aș putea spune precis... Pentru doi copii de vârstă mică, doamnă Shattock. Patru. Su-te. Lire. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În sine făceau ca toată lumea să pară atât de tânără. Aveau lustrul acela de abanos pe care-l au unii gândaci și o superbă etichetă mov cu scris argintiu ca o invitație la bal. La reuniunile de familie, tata Îl imita Întotdeauna minunat pe Sinatra: În picioare lângă o masă, scuipând cuvintele „Chic-cago, Chic-cago, oraș fără griji!“. Dar cel mai mult Îi plăceau cântecele lui triste. All the Way și Where or When. —Frank este sfântul patron al iubirii neîmpărtășite, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Urăsc rozul. —Emily Shattock, nu-mi vorbi pe tonul ăsta. Eu credeam că Împlinești șase ani anul ăsta, nu doi. —Mami, nu e prea frumos din partea ta să zici asta. Cum să te porți cu un copil care acum Îl imită pe John McEnroe 1, iar douăzeci de secunde mai târziu optează pentru rigoarea baronesei Mary Warnock 2? Pe drum spre ieșire, strig la Rich, care nu se vede nicăieri, rugându-l să aducă pe cineva să se uite la mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nimfe de-o marmoree zăpadă, Ce în apa lui cea clară cursului se lasă pradă, Duse de obrasnici unde cu glăscioare de argint! Și cuminți frunzele toate își comunică misteruri. Surâzând, clipind ascultă ochii de-aur de pe ceruri, Crenge rele imitează pîn-și sgomotul de guri A cărărilor pierdute de pe valea cu isvoare. De s-ar ști... câte mâni albe rupe-ar flori mirositoare, Câte buze ar închide gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții sbor de foc cutezător... Pe când mîna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenunchiată, muma ta stetea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. În pădurile antice ale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comediă-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume - Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cum c-a imitat-o Neci n-o spune, neci n-o scrie, Ci pe mine mă silește Să recit la versuri rele Care sună ca drimbala A ursarilor gitani. A. - De-a făcut asta Negruzzi Cu Madona lui Moretto, Atunci ești nenorocită Dona
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a Întors și văzând-o cu rochița ei frumos Înflorată a fost cuprins de o mare bucurie spunând: L-ai omorât, l-ai bătut și i-ai dat de cheltuială ticălosului? Ai reușit să-i iei rochița Înapoi? Brava! (a imitat el pe bunicu’ Ghiorghi). Ești vitează! (a zis așa ca tatăl său Victor, când acesta vorbea de niște neamuri de-ale noastre: Marele Ștefan, Viteazul Mihai și alții pe care nu i-a reținut). Niță este un rău, nu-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se păstrau!) și nenea Ion, Ionel cum Îl alinta bunica Ileana, mezinul familiei lui Ghirghi a dascălu’, un flăcăiaș de vreo ani, frumos și harnic pe care Va Îl diviniza pentru că știa să facă „minuni”, cânta frumos din gură și imita excelent „clanetul”, cel mai Îndrăgit instrument muzical din „bantă” sau „bandă” (așa cum spunea bunica Ileana ori de câte ori una din vestitele formații de fanfară din Valea Mare era „Împăcată” să cânte În sat) I-auzi, vine banta!). Și totuși, În zilele acele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spre Ionel ochii săi mari, cu gene lungi și interesați de cunoaștere și apoi cele două bomboane poposeau direct În guriță pentru a-și umfla obrăjorii ca moș Măguță din bantă, cel cu „primul”, lăutarul iubit de toată lumea și excelent imitat de bunicu’ Ghiorghi atunci când lucra la roată. Nimeni nu imita mai bine solo-urile baritonului-prim ca bunicu’ Ghiorghi: Pu, ru, ru ruuu... Poro-roro-roro-roro-roro... Ionel era bucuria familiei! Știa să-și facă singur mari și mici bucurii, dar făcea cu mare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de cunoaștere și apoi cele două bomboane poposeau direct În guriță pentru a-și umfla obrăjorii ca moș Măguță din bantă, cel cu „primul”, lăutarul iubit de toată lumea și excelent imitat de bunicu’ Ghiorghi atunci când lucra la roată. Nimeni nu imita mai bine solo-urile baritonului-prim ca bunicu’ Ghiorghi: Pu, ru, ru ruuu... Poro-roro-roro-roro-roro... Ionel era bucuria familiei! Știa să-și facă singur mari și mici bucurii, dar făcea cu mare plăcere și celor din jurul său. Și În acest fel treceau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aprecia ca fiind apogeul spectacolului și atunci ridica lăbuța dreaptă și foarte delicat Îl trăgea pe Va de mânecuță. Ptiu, bătu-te-ar norocu’ să te bată, c-am uitat de tine, nepoate! Va Încerca În felul acesta s-o imite pe bunica Ileana, care luată cu treburile gospodăriei mai uita să-i de-a de mâncare, iar nepotul-său Îi amintea cu același gest adresat pestelcii bunicii. După ce se asigura că nimeni nu-l vede, copilul inventiv se cățăra pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bărbate cu Pelinița?! Femeie ai căpiat! Am Încărcat căruța prea mult, caii au prins nălucă, s-o stricat o roată și mam luptat cu-n lup mai mare decât Negruț!, spuse Va, redând frânturile unei Întâmplări reale și Încercând să imite supărarea prefăcută a bunicului Ghiorghi’, atunci când a ieșit basma curată după o aventură avută cu mama Peliniței, cu Zavastița. Aprigă nevastă Ruzânița! Comandă scurt: Ne făceam că te duci după apă, du-te! Da să nu stai mult, auzi omule
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe nenea Ionel că aduce apă fără să verse un strop din cele două căldări. Ajuns „acasă” Va primi mesajul: Acu se făcea că noi mâncăm! Au mâncat zdravăn ducând către gurițele lor porții mari de aer și Încercând să imite cât mai bine pe oamenii mari din familiile lor, care la acea oră prășeau și coseau de mama-focului! După ce Ruzânița Își făcu cruce și rosti: Bogdaprosti, Doamne, pentru nemeritatele bucate alese pe care ni le-ai dăruit nouă astăzi!, spuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l trage pe șarpele ăsta mare cât drumu’ de la Fântâna moșneagului?! N-am văzut nici cai nici boi! Apoi, luminat de o mare descoperire, se lovi cu palma sa dolofană peste frunte și rosti În sinea sa, Încercând să-l imite cât mai bine pe Ionel când după căutări care-l nădușeau găsea cele mai bune soluții pentru minunile sale: Ptiu! Că tont mai sunt! Unde-ai văzut tu copchile v-un șarpe tras de cai sau de boi! Îl mișcă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Că tont mai sunt! Unde-ai văzut tu copchile v-un șarpe tras de cai sau de boi! Îl mișcă Dumnezău ca și pe trenul ăsta mare! Nici un fir de păr din capu’ oamenilor nu se mișcă fără știrea Domnului!, imita el pe bunica Ileana. Legănat de mersul leneș al trenului și de amintirile despre Cățălești, mai clare ori mai puțin clare, Va adormi și „puișorul” său din ziua aceea se transformă Într-un veritabil „trei În unul”. Către seară l-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poezie anume? Aș mai vrea poezia cu soldatu’ bolnav! Imediat, după ce termin ulciorul ăsta, bine? Tare bine!, răspundea băiatul și aștepta să vadă cum se termină poezia și să rețină câte ceva din ea. Uneori, Victor Îl surprindea cum Încerca săl imite, sfios și cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și iubitor de petreceri, ordonă: Hai, clanet! Ionel care nu privea ordinul ca pe o corvoadă, ba chiar asta și aștepta, ca un veritabil artist invitat la un concert sau la o expoziție, cu o morga ce Încerca să-l imite pe Costică Bârțac, cel mai de seamă clarinetist din Valea Mare, se trase mai aproape de auditoriu pentru ca efectul și comunicarea cu sala să fie optime, făcu un semn din ochi lu tac’su, acesta a cerut „lingurili” și numai după
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]