8,822 matches
-
New York. Alte volume îi apar în limbile franceză, engleză sau germană, în funcție de locurile peregrinărilor sale prin lume. Poezia este pentru el mai mult un mod de existență, decât o profesiune. Singurul volum în limba română, intitulat Flux alb, a fost imprimat în Canada în 1970, cu ilustrații de Radu Dan. Poetul își destăinuie aici însingurarea vecină cu disperarea: „Și umblu străin în apele somnului, fără mărturii de fețe, ascultând zăvorât în mine tulburarea ostatecului” ( În loc de prefață). Lirica lui stă, evident, sub
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
între „greul profeției” și „limita ființei”, în ciuda „eternelor migrări/ și-a zodiacului/ cu false-asigurări”. După o antologie de poezie românească, tradusă în engleză și tipărită în Canada, Modern Romanian Poetry (1977), un ecou deosebit în cercurile emigrației a avut placheta imprimată la Vancouver, Notes on a Prison Wall. A Memoir, a Poem (1994). Sunt aici rememorări ale vechilor însemnări din carnetul de închisoare confiscat, dar și versuri. Parte dintre aceste scurte poeme au apărut în revistele „Canadian Literature”, „Miorița”, „Est and
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
de îndoială mai consistentă sau nu se surpă nimic. Cutremurul albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe aceleași coordonate trasate în volumul de debut. Lumina este principiul central ce imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene și nemodificând major imaginea unei poete exaltate de natură, aduc câteva elemente noi: melancolia în contemplarea
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
prin alegorie, preferința pentru dramatizarea reflecției lirice. Adam este omul pedepsit de cer să răscumpere păcatul originar al iubirii cu prețul unui destin al urii, dat urmașilor Cain și Abel (Plânsul lui Adam). Parafraza biblică liberă devine prilejul de a imprima un accent mai intens laudei aduse dragostei omenești, asociindu-i acordurile patetice ale suferinței. Umanitarismul sentimental al autorului își proiectează elanul în figura unui Christ simbolic (Iisus), nu Dumnezeu abstract, sustras durerii, ci om, înfrățit cu umiliții și nedreptățiții lumii
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
apare primul volum din Istoria literaturii române vechi de C., nu ar fi de înregistrat decât lucrarea foarte accesibilă (născută din materia unor „cursuri populare” ținute în 1911 la Universitatea din Cernăuți) și frumos ilustrată, pe care Sextil Pușcariu o imprima la Sibiu, în 1920, sub titlul Istoria literaturii române. Epoca veche, carte ce se nutrea - chiar autorul recunoaște - din sinteza lui Nicolae Iorga, nu suplimenta informația, nu avea noutăți de interpretare sau de sistematizare ale materialului, rămânea - adică - doar o
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
V. Ștefănoiu, G. Angelescu, Carol Scrob, I. M. Râureanu, Em. Părăeanu, Veronica Micle, Th. M. Stoenescu, D. N. Voinov, Traian Demetrescu, Mircea Demetriade, Petre Dulfu și N. Carageally- Costache. Prozatorul cel mai des întâlnit era însuși directorul revistei, care își imprimă aici romanele „judiciare”. Se publică, de asemenea, proză de V. Alecsandri, Gh. Sion, I. Creangă, I. Slavici, D. Stăncescu. În C. a apărut în mod consecvent literatură străină, mai ales franceză. Erau traduse versuri de V. Hugo, A. de Musset
CIMPOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286230_a_287559]
-
persoane, lucru care afectează de asemenea comunicarea. Spre exemplu, unele persoane pot considera anumite roluri de putere (de manager, de profesor, de părinte) ca trebuind jucate în mod autoritar, pe când alte persoane pot avea o altă concepție despre respectivele roluri, imprimându-le mai degrabă o latură colaborativă. Rolurile pe care le jucăm sunt roluri pe care le învățăm pe parcursul experienței de viață. Hybels și Weaver (1986) fac apel la un exemplu extrem de sugestiv pe care îl vom relata și noi în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
voci”, este un dicționar al unei „voci unice”. Avantajul unui dicționar de autor decurge din coerența discursului pe care, oricât s-ar strădui coordonatorii, nu o pot atinge dicționarele cu zeci de colaboratori. Ca unic autor, Allan G. Johnson a imprimat dicționarului crezul său că sociologia este o știință contestatară. După cum se știe, fondatorii sociologiei americane au avut în vedere „ameliorarea societății”. În această direcție lucrează și Allan G. Johnson prin scrierile sale, traduse în mai multe limbi (The Forest and
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
asumată subiectiv, iar emițătorul, până în acel moment un element de rang secund (cum este și cazul Divanului...) devine autor, adică entitate personalizată, care are nu doar inițiativa, ci și autoritatea de a manipula argumentele în funcție de mesajul subiectiv pe care îl imprimă operei. Ceea ce se face cu prețul lezării tradiției. În alegoria sa, Cantemir intră în polemică nici măcar discretă cu o tradiție patriarhală, încă normativă: aceea a gândirii religioase. Gestul său nu este însă unul reformator, ci, așa cum procedează și în Divanul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nevoia unei recuperări cel puțin în planul istoriei fictive. În ficțiunea devenită deci Istoria ieroglifică. Acolo ar fi, de fapt și în fapt, spațiul și timpul utopiei salvatoare"28. Cantemir ar căuta, deci, răspunsuri la unele probleme care îl frustrează imprimându-le o "rezolvare" ficțională, alegorică, mutându-le din planul istoriei, pe care nu îl poate controla, în unul al gândirii simbolice, unde soluțiile epice sunt oricând posibile. Mă tem însă că și un astfel de gest trădează mentalitatea sa. Descoperirea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aceea, pentru a scrie Istoria ieroglifică, el se documentează la fel de serios ca în cazul lucrărilor cu asumat caracter științific, pentru că știe că nimic nu trebuie lăsat la întâmplare: miza textului este acela de a-i consolida poziția, de a-i imprima fizionomia morală în ceara posterității. De aceea, el investește în scrierea acestei alegorii tot ce cunoaște, în ambiția de a exprima totul. În acest mod, literatura aparține unui proces de cunoaștere de cea mai pură speță, care absoarbe elemente de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe care i-a explicat în acea "scară a numerilor și cuvintelor streine tâlcuitoare" este pentru că structura intimă a textului avea imperioasă nevoie de aceste noțiuni, de negăsit în limba română, nu pentru că ar fi intenționat să "reformeze" limba română, imprimându-i o direcție culturală; el nu a făcut decât să elaboreze, în lipsa unei tradiții autentice, un limbaj potrivit deschiderii sale culturale și necesităților sale de exprimare. Să nu uităm: Istoria ieroglifică nu era, nu avea cum să fie o operă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ci o carte a unui laic, scrisă de pe pozițiile eticii creștine și stoice în scopuri educativ-morale în cadrul societății feudale"7. Reciclarea stoicismului în Divanul Interesant este modul în care reușește autorul să recicleze surse dintre cele mai diverse, să le imprime o distorsionare în spirit ortodox. Voi analiza un singur caz, cel al influențelor stoice. Oricum, consultând indicele de nume proprii de la finalul ediției realizate de Virgil Cândea, se observă cu ușurință că, în afara citatelor biblice, printre cei mai folosiți autori
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o epistemă deja erodată. Or, Cantemir altoiește principiile teosofiei, pe care le împrumută selectiv din scrierile lui van Helmont, pe o tradiție a speculației teologice, riguros ortodoxă, de spiritul căreia nu se îndepărtează decisiv. Cantemir alege, în spiritul epocii, să imprime lucrării sale o structură alegorică: un tânăr pictor încearcă să realizeze portretul Adevărului, dar realizează prompt că îi este imposibil să-l zugrăvească. Înfățișat sub forma unui bătrân înțelept, Adevărul poartă pe piept o oglindă, în care îl invită pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
diferite. Prin urmare, a crede că simbolul este un mijloc universal de reprezentare a lumii este un semn de naivitate, de nu chiar de crasă neînțelegere a mecanismului său. El răspunde întotdeauna unui cod, unor mentalități, unei episteme, care îi imprimă un anumit sens, valabil exclusiv în acel climat cultural, istoric, politic, ideologic, religios care îl generează. De aceea, chiar dacă funcțiile simbolului animalier rămân valabile în Evul Mediu, simbolurile în sine se schimbă, fiind înlocuite unele cu altele. Aceeași formă animalieră
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Frederic II a emis un edict în care funcțiile și obligațiile medicilor și farmaciștilor sunt clar stipulate, în lumina unei aprecieri înalte a activității lor. Frederic II a fost unul dintre cei mai luminați monarhi ai perioadei medievale, care a imprimat un spirit liberalist, detașat de Biserică. Om politic rafinat, bun diplomat, a fost în același timp un spirit renascentist, prin interesul mare acordat științei, filosofiei și artei, nu numai celor clasice (greco-latine), dar și celor arabe. A întreținut, de altfel
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
și din restul lumii au venit la Veneția (printre ei și Erasmus) pentru a învăța greaca, acest centru venețian devenind principalul focar de difuziune a culturii grecești în Europa și în lume. Totuși, timp de aproape două secole, tipografiile au imprimat lucrările clasice din antichitatea greco-latină și mult mai puțin lucrările scrise de contemporani. Primele reviste științifice, ca periodice, apar: în Anglia: „Philosophical Transactions giving some Account of the World” (organ științific al Societății Regale, apărută în 1645 prin contopirea Societății
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
și oferă două decriptări: "As de ghindă" și "Ghiță Ariciulescul". Dincolo de jocul de cuvinte, rămâne presupunerea oarecum neobișnuită că numele propriu ar trebui să însemne ceva. Heliade Rădulescu procedează la tălmăciri, ca și cum ceva din natura poeziei ar trebui să se imprime în numele poetului. "Poet al aricilor" sau "un arici poet" nu e, după această logică, o ironie nejustificată și în raționamentul lui Heliade Rădulescu ea se leagă de o anume particularitate a textului liric: "Domnul Ariciulescu obicinuiește cam des a înghimpa
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mai încolo " Apostroful e bună urichelniță adeseori, dar în astfel de întâmplări înțeapă urechea mai rău decât ghimpii ariciului"113. O caracteristică a versificației lui Grigore Alexandrescu, aceea de a elida vocale, lăsând să se ciocnească consoanele - bruscând ritmul și imprimând o anume duritate cadenței - creează un efect de stridență. Poetul arici face versuri înțepătoare. Glumița e cam groasă, în stilul onomasticii lui Alecsandri în care demagogul se cheamă Răzvrătescu. Desigur, totul e aici comic, și trebuie luat ca atare, la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
era nici legală, nici ilegală, adică nerecunoscută, însă era tolerată. II.2. Presa catolică din România. Prezentare generală Cadrul social-politic și economic al începutului de secol al XX-lea298, când în România s-au pus bazele dezvoltării pe principii capitaliste, a imprimat presei trăsături diferite față de perioada precedentă 299. În primul deceniu s-au fixat noi ideologii literare, politice și culturale, în jurul unor reviste precum: Semănătorul, Viața românească, Convorbiri critice, Viața nouă, Curentul nou și altele 300. Aceste publicații au promovat limba
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
istoriei românilor. Românii în poezia medievală 3 (1934) și multe altele. Tirajul unor lucrări apărute la această editură era unul considerabil pentru acea vreme: de exemplu, Catehismul prescurtat a apărut în peste 20.000 de exemplare 1016. S-au mai imprimat aici și alte lucrări, precum: V. Ghika, Spicuiri istorice (1935), I Mărtinaș, Cine sunt catolicii moldoveni (1942), Mitropolitul Petru Movilă și catolicismul (1943), Margareta Mușat Principesă a Moldovei (1944), I Suciu, Eroism (1943), M. Teodorian-Carada, Papa (1938), etc. În ianuarie
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a fi prins într-un angrenaj care ar conduce la o cheltuială din ce în ce mai mare și la ruina finală a familiilor, într-o rivalitate ostentativă care ar friza ridicolul. Există așadar o euritmie a relațiilor sociale. O mișcare de pendul care imprimă o cadență de respectat pentru schimburi. În privința recepțiilor private, cât și a bunelor oficii nu trebuie să rămânem datori: "Dacă acceptați o invitație, să știți că se cuvine, în următoarele două luni după petrecere, să întoarceți invitația"11. Ca să nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pătat", marcat cu un semn precum Cain și părinții săi descriu soției acestuia "niște semne anume pe care Iulian le avea pe trup" pentru a dovedi că el este cu adevărat fiul lor414. "Nu e de mirare atunci că scrisul imprimat în carne își găsește apoteoza sau chiar epifania în figura dramatică a leprosului" scrie Shoshana Felman care adaugă cu o rară perspicacitate: "Pentru prima dată Iulian se iartă și se acceptă: el se iartă pentru pielea pătată sau tarată, se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în acțiunea de soluționare pașnică a conflictelor dezvoltate între statele membre îl au organizațiile internaționale, fiind competențe să acționeze în mod direct pentru soluționarea diferendelor internaționale, atât la cererea părților, cât și din propria lor inițiativa. Dreptul internațional contemporan a imprimat caracterul facultativ al mijloacelor pașnice, statele implicate alegându-și în mod liber și pe baza acordului dintre acestea mijlocul pașnic la care să recurgă pentru soluționarea situației conflictului internațional. Atunci când se ajunge la un diferend internațional mijloacele diplomatice au un
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a negocia cu partea adversă prin intermediul unui corp diplomatic, format din diplomați profesioniști și nu politicieni; există autori (printre care Howard Nicholson) care consideră diplomația aproape sinonima cu negocierile.126 Așa cum reiese din capitolul de față, dreptul internațional contemporan a imprimat caracterul facultativ al mijloacelor pașnice, statele implicate în conflicte alegându-și în mod liber și pe baza acordului dintre ele mijlocul pașnic la care să recurgă pentru soluționarea situației conflictului internațional. Potrivit lui Charles Osgood națiunile pot învăța cooperarea prin abordarea
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]