6,102 matches
-
corpuri de legionari, unul român (cu sprijinul deputatului austrofil Aurel Onciul) și celălaltucrainean (cu spijinul deputatului Nicolae de Wassilko). Imediat la nord de granița bucovineană la Zalișciîkî, a fost instalată Divizia 43, care recruta din Bucovina. Regimentele 22 și 41 Infanterie au fost trimise să lupte în Galiția Orientală în cadrul acesteia (în cadrul Diviziei 41 după altă sursă), care a fost inclusă în "Armee Gruppe Kovess" (destinat să apere regiunea), regimentul 22 luptând apoi și în Italia. În ansamblul planului austro-ungar care
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
În decembrie 1939, toate trupele mobile din Alpi au fost mutate de sub comanda lui Orly în nord, pe frontul principal cu Germania, iar statul lui major a fost mult redus. Sub comanda generalului Olry au mai rămas „trei divizii de infanterie montană, câteva batalioane independente de infanterie montană, semibrigăzile fortărețelor alpine și două semibrigăzi de "chasseur" alpini (vânători de munte)”, adică un total de 175.000 - 185.000 de oameni. Dintre aceștia, doar 85.000 de militari erau plasați pe frontieră
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
din Alpi au fost mutate de sub comanda lui Orly în nord, pe frontul principal cu Germania, iar statul lui major a fost mult redus. Sub comanda generalului Olry au mai rămas „trei divizii de infanterie montană, câteva batalioane independente de infanterie montană, semibrigăzile fortărețelor alpine și două semibrigăzi de "chasseur" alpini (vânători de munte)”, adică un total de 175.000 - 185.000 de oameni. Dintre aceștia, doar 85.000 de militari erau plasați pe frontieră - 81.000 de oameni grupați în
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
atac german, fortificațiile din Alpi nu formau o linie continuă de forturi. În sectorul fortificat Dauphiné, mai multe trecători asigurau tranzitul peste Alpi între Italia și Franța. Pentru apărarea acestor trecători, francezii construiseră nouă buncăre de artilerie și zece de infanterie. În sectorul fortificat al Alpilor Maritimi, terenul era mai puțin accidentat și era considerată ca cea mai bună cale pentru declanșarea unei invazii italiene. Din acest motiv, pe o distanță de 35 km dintre malul mării și zona montană mai
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
era considerată ca cea mai bună cale pentru declanșarea unei invazii italiene. Din acest motiv, pe o distanță de 35 km dintre malul mării și zona montană mai greu accesibilă, francezii construiseră 13 buncăre de artilerie și 12 forturi de infanterie. De-a lungul frontierei, în fața fortificațiilor principale, fuseseră construite poziții întărite și cazemate. Mai trebuie amintit că, în momentul izbucnirii luptelor, existau poziții întărite ale Micii Linii Maginot care nu fuseseră încă finalizate și, prin comparație cu fortificațiile de pe Linia
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
francez și iugoslav, pentru apărare pe frontul francez în cazul unei agresiunea Parisului, sau pentru o ofensivă în Iugoslavia, în condițiile neutralității franceze. Nu existau planuri pentru o ofensivă împotriva Franței. Pe frontiera cu Franța, fuseseră mobilizate 18 divizii de infanterie și patru divizii de vânători de munte, aproximativ 300.000 de oameni în toatal. Aceste divizii ocupaseră poziții defensive, în principal la intrarea în văi, cu artileria poziționată astfel încât să poată lovi ținte din interiorul teritoriului inamic. Unitățile italiene nu
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
șanț, iar restul de două și-au oprit înaintarea după ce au avut probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat al 65-lea din Divizia "Trieste", care a încercat să atace Reduta Ruinată din spate, a fost oprit din înaintare de infanteria franceză. Acest batalion a abandonat obiectivul inițial și și-a continuat înaintarea spre Séez. Coloana stângă a Corpului Alpin a întâmpinat o rezistență redusă și a ajuns cu ușurință pe 22 iunie pe malul drept al râului Isère. Până la intrarea
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
efectuat de Divizia "Cagliari", care acționa pe trei coloane, pentru cucerirea Bessans și Bramans, urmat de o înaintare de-a lungul râuoui Arc spre Modane. Coloana centrală era formată din batalioanele 1 și 2 ale Regimentului al 64-lea de infanterie și batalionul 3 al Regimentului al 62-lea. Coloana a înaintat prin Col des Lacs Giaset pe valea Ambin. Batalionul 2 al Regimentului al 63-lea a traversat Little Mont Cenis spre satul Le Planay, unde s-a alăturat coloanei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
care armistițiul a intrat în vigoare, deși unitățile avansate ale Diviziei "Cagliari" ajunseseră la aproximativ cinci kilometri de Modane. În vreme ce "Susa" a ocupat Lanslebourg și a continuat atacul spre Termignon, batalionul al 3-lea al Regimentului al 64-lea de infanterie a fost oprit din înaintare. Ruta pe care trebuia să înainteze fusese minată puternic, pe drum fiind amplasat numeroase obstacole antitanc și antinfanterie. Un batalion al Regimentului de infanterie 231 "Avellino" și un batalion de tancuri din Divizia "Brennero" a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Termignon, batalionul al 3-lea al Regimentului al 64-lea de infanterie a fost oprit din înaintare. Ruta pe care trebuia să înainteze fusese minată puternic, pe drum fiind amplasat numeroase obstacole antitanc și antinfanterie. Un batalion al Regimentului de infanterie 231 "Avellino" și un batalion de tancuri din Divizia "Brennero" a fost trimis în ajutorul Regimentului 64. Două tanchete L3 au fost blocate de exploziile unor mine, oprind înaintarea întregii coloane italiene. Profitând de acest incident, artileria franceză a reușit
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
4-a din nord - ca urmare a intervenției de pe 20 iunie a comandantului ei, generalul Pietro Pintor. Porțiunea sudică a frontului pe care se afla Armata I, de la Monte Grammondo până pe litoral, era ocupată de Divizia a 37-a de infanterie montană "Modena" și de Divizia a 5-a de infanterie "Cosseria". Rezerva era asigurată de Divizia a 52-a de infanterie motorizată "Torino" Din cadrul Armatei Padului. Armata I a declanșat atacul de-a lungul întregului front alocat pe 20 iunie
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
iunie a comandantului ei, generalul Pietro Pintor. Porțiunea sudică a frontului pe care se afla Armata I, de la Monte Grammondo până pe litoral, era ocupată de Divizia a 37-a de infanterie montană "Modena" și de Divizia a 5-a de infanterie "Cosseria". Rezerva era asigurată de Divizia a 52-a de infanterie motorizată "Torino" Din cadrul Armatei Padului. Armata I a declanșat atacul de-a lungul întregului front alocat pe 20 iunie. Artileria franceză a reușit în majoritatea locațiilor să respingă cu
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
pe care se afla Armata I, de la Monte Grammondo până pe litoral, era ocupată de Divizia a 37-a de infanterie montană "Modena" și de Divizia a 5-a de infanterie "Cosseria". Rezerva era asigurată de Divizia a 52-a de infanterie motorizată "Torino" Din cadrul Armatei Padului. Armata I a declanșat atacul de-a lungul întregului front alocat pe 20 iunie. Artileria franceză a reușit în majoritatea locațiilor să respingă cu ușurință atacurile italienilor. Pe 21 iunie, unitățile italiene care înaintau prin
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
debarcare amfibie planificată la Garavan a unităților Cămășilor Negre (MVSN) de pe 24 iunie a trebuit să fie anulată datorită condițiilor meteo nefavorabile. Soldații francezi, cu excepția garnizoanei fortului avansat de la Pont Saint-Louis, s-au retras treptat din Menton. Pe 24 iunie, infanteria italiană a ajuns în câmpia Carnolès, unde au fost opriți de focul artileriei franceze. Pentru anihilarea francezilor, bombardierele italiene au efectuat mai multe raiduri în zonă. 24 iunie a fost ziua în care fortul Pont Saint-Louis s-a angajat în
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
turistică renumită a fost „un succes incontestabil (chiar dacă un pic cam costisitor)” ("un succès incontestable [même s'il a coûté cher]"). Mussolini a vizitat câmpul de luptă pe 1 iulie și a declarat într-o emisiune radiodifuzată de la Roma că „infanteria noastră a fost sprijinită de un tren de artilerie care a trecut prin tunelul de sub La Mortola și a bombardat orașul puternic apărat [Menton], unde inamicul întreținea o rezistență îndărătnică” ". De-a lungul frontului nordic al Armatei I, Divizia a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
sprijinită de un tren de artilerie care a trecut prin tunelul de sub La Mortola și a bombardat orașul puternic apărat [Menton], unde inamicul întreținea o rezistență îndărătnică” ". De-a lungul frontului nordic al Armatei I, Divizia a 33-a de infanterie montană "Acqui" cu bazele la întrarea în Valle Stura di Demonte, era formată din șase batalioane și o legiune a Cămășilor Negre (MVSN) și era dotată cu 30 d mortiere de 81 mm, 24 de tunuri montane 75 mm Skoda
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
franceze din Africa. Italia a primit dreptul să folosească portul Djibouti și toate echipamentele sale portuare din Somaliland, precum și porțiunea franceză a căii ferate Addis Ababa-Djibouti. Mai important chiar, bazele navale Toulon, Bizerte, Ajaccio și Oran trebuiau să fie demilitarizate. Infanteria franceză pierdut 37 de morți, între 40 și 60 de răniți și 150 de dispăruți în misiune. Armata Alpilor a pierdut 20 de morți, 84 de răniți și 154 de prizonieri în luptele cu germanii care înaintau dinspre Lyon. Pierderile
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Este foarte probabil ca cei mai mulți italieni dispăruți în misiune să fi fost de fapt morți. Unitățile care au luptat în zonele cele mai accidentate au avut cea mai mare proporție a celor morți și dispăruți. Regimentul al 44-lea de infanterie "Forlì" a raportat 21 de morți, 46 de răniți, 4 militari afectați de degerături și cel puțin 296 de dispăruți. Până la final s-a dovedit că cei mai mulți soldați dispăruți din "Forlì" căzuseră de fapt prizonieri. Numărul oficial al prizonierilor de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
distrugă prin dinamitare amplasamentele pieselor de artilerie sau a forturilor franceze. În plus, eliminarea acestora a fost îngreunată de informațiile insuficiente obținute de serviciile italiene de informații militare. Analiza făcută de generalul Emilio Faldella, comandatul Regimentului al 3-lea de infanterie alpină, a considerat că liderii militari italieni au cerut prea mult de la soldați: Pe front, lângă frontieră, misiunea forturilor franceze era să întârzie armata italiană să atingă linia defensivă, constituită din fortificații din oțel și beton... Infanteria noastră a trebuit
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
3-lea de infanterie alpină, a considerat că liderii militari italieni au cerut prea mult de la soldați: Pe front, lângă frontieră, misiunea forturilor franceze era să întârzie armata italiană să atingă linia defensivă, constituită din fortificații din oțel și beton... Infanteria noastră a trebuit să înainteze în teren fără acoperire împotriva trupelor bine protejate, printr-un câmp aflat sub focul artileriei franceze ... Iar aceasta s-a întâmplat timp de trei-patru zile. în aceste condiții, superioritatea numerică italiană nu a fost un
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
, cunoscută în epocă și ca "Școala divizionară", a fost o instituție de învățământ militar, destinată formării subofițerilor pentru armele infanterie și cavalerie. Școala a funcționat la Mănăstirea Bistrița, între anii 1884-1895. Prima școală destinată pregătirii subofițerilor a fost înființată în toamna anului 1874, la București, sub denumirea de "Școala Subofițerilor", fiind destinată exclusiv a acelor subofițeri destinați a fi promovați
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
matematică, noțiuni de fizică și chimie etc.) și discipline cu specific militar (topografie, artă militară, artilerie, fortificații, legislație și administrație militară, regulamente militare, hipologie, călărie, scrimă, gimnastică etc.). De fapt, programa includea aceleași discipline incluse în programa Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, dar cu un număr redus de ore afectate. Efectivele au crescut treptat, ajungând la o cifră de școlarizare la aproximativ 60-70 elevi pentru fiecare dintre anii de studii. În anul 1880 școala a fost mutată la Mănăstirea Dealu
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de brigadă și divizie în campaniile anilor 1916 - 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentelor 15, 36 și 9 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie , comandant al Brigăzii 19 Infanterie, comandant
Alexandru Anastasiu () [Corola-website/Science/335022_a_336351]
-
anilor 1916 - 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentelor 15, 36 și 9 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie , comandant al Brigăzii 19 Infanterie, comandant al Brigăzii 21 Infanterie, precum și comandant al Diviziei 9 Infanterie în perioada 3 16 iulie 1918 - 1/13 august 1919
Alexandru Anastasiu () [Corola-website/Science/335022_a_336351]
-
ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentelor 15, 36 și 9 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie , comandant al Brigăzii 19 Infanterie, comandant al Brigăzii 21 Infanterie, precum și comandant al Diviziei 9 Infanterie în perioada 3 16 iulie 1918 - 1/13 august 1919 distingându-se în cursul Bătăliei de la Mărăști din anul 1917, în fruntea Brigăzii 21
Alexandru Anastasiu () [Corola-website/Science/335022_a_336351]