6,831 matches
-
aria vizuală. Una își lasă în urmă numai zâmbetul, cealaltă numai atracția gravitațională. JOHN WHEELER În mecanica cuantică, zeroul umple vidul cu o energie infinită. Un zero prezent în cealaltă faimoasă teorie modernă - a relativității - creează un alt paradox: nimicul infinit al găurii negre. Ca și mecanica cuantică, teoria relativității s-a născut din lumină; de data aceasta, viteza luminii a fost cea care a provocat probleme. Majoritatea obiectelor din univers nu au o viteză care să fie apreciată la fel de orice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
funcționează. Există totuși o posibilă problemă: zero. Când o navă spațială se apropie de viteza luminii, timpul se scurge din ce în ce mai încet. Dacă nava s-ar deplasa cu viteza luminii, fiecare bătaie a ceasului de la bord ar marca trecerea unei secunde infinite de pe Pământ. În mai puțin de o fracțiune de secundă, miliarde și miliarde de ani ar trece; universul și-ar împlini deja destinul, găsindu-și sfârșitul. Pentru un astronaut de la bordul navei, timpul s-ar opri în loc. Scurgerea timpului se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o viteză mai mare decât cea a luminii sau să călătorești în timp. Asta se poate face cu ajutorul unei structuri numite gaură de vierme. Întorcându-ne la analogia foii de cauciuc, punctul singular este un punct caracterizat de o curbură infinită; este o gaură în țesătura spațiului și timpului. În anumite împrejurări, gaura respectivă poate fi alungită. De exemplu, dacă o gaură neagră se rotește sau este ionizată, matematicienii au calculat că singularitatea nu mai este punctiformă - o gaură insignifiantă în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
trecut, nu a rezistat unei examinări științifice. Este puțin probabil ca dispozitivul său, a cărui funcționare se bazează tot pe energia din punctul zero absolut, să fie diferit. Conform mecanicii cuantice și a teoriei relativității generalizate, puterea lui zero este infinită, așa că nu este de mirare că oamenii speră să profite de întregul lui potențial. Dar, pentru moment, se pare că nimic nu se va putea naște din nimic. CAPITOLUL 8 Ora Zero în Zona Zero [ZERO LA LIMITA SPAȚIULUI ȘI
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cauciuc. Este continuu și lin, niciodată abrupt, niciodată cu vârfuri ascuțite. Mecanica cuantică, pe de altă parte, descrie un univers spasmodic și discontinuu. Singurul punct comun al celor două teorii - și cel din cauza căruia intră în conflict - este zero. Zeroul infinit al unei găuri negre - masa înghesuită într-un spațiu nul, ce curbează acel spațiu până la infinit, perforează foaia netedă de cauciuc. Ecuațiile relativității generalizate nu pot face față ascuțimii lui zero. Într-o gaură neagră, noțiunile de spațiu și timp
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu zero față de electron, numărul de particule depășite de ea tinde la infinit - astfel încât rezultatele măsurătorilor făcute de sondă, pentru determinarea masei și sarcinii electronului, tind și ele la infinit. Conform regulilor mecanicii cuantice, electronul zerodimensional are masă și sarcină infinite. La fel ca în cazul energiei din punctul de zero absolut, oamenii de știință au învățat să ignore mărimea infinită a masei și sarcinii electronului. Nu parcurg întreaga distanță până la electron, așteptând ca ea să devină egală cu zero, atunci când
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
determinarea masei și sarcinii electronului, tind și ele la infinit. Conform regulilor mecanicii cuantice, electronul zerodimensional are masă și sarcină infinite. La fel ca în cazul energiei din punctul de zero absolut, oamenii de știință au învățat să ignore mărimea infinită a masei și sarcinii electronului. Nu parcurg întreaga distanță până la electron, așteptând ca ea să devină egală cu zero, atunci când calculează masa și sarcina acestuia; se opresc în apropiere de punctul zero, la o distanță aleatorie. Când un om de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
punct. Dacă electronii (și găurile negre) sunt considerați unidimensionali, ca o coardă încolăcită, și nu zerodimensionali, ca un punct, infinitățile din teoria relativității generalizate și din mecanica cuantică vor dispărea în mod miraculos. De exemplu, problema renormării - creată de mărimea infinită a masei și sarcinii electronului - dispare. Un electron zerodimensional are masă și sarcină infinite deoarece este un punct singular; pe măsură ce vă apropiați de el, rezultatele măsurătorilor tind spre infinit. Dar dacă electronul are forma unei bucle făcute dintr-o coardă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu zerodimensionali, ca un punct, infinitățile din teoria relativității generalizate și din mecanica cuantică vor dispărea în mod miraculos. De exemplu, problema renormării - creată de mărimea infinită a masei și sarcinii electronului - dispare. Un electron zerodimensional are masă și sarcină infinite deoarece este un punct singular; pe măsură ce vă apropiați de el, rezultatele măsurătorilor tind spre infinit. Dar dacă electronul are forma unei bucle făcute dintr-o coardă vibrantă, el nu mai reprezintă un punct singular. Asta înseamnă că masa și sarcina
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
spre infinit. Dar dacă electronul are forma unei bucle făcute dintr-o coardă vibrantă, el nu mai reprezintă un punct singular. Asta înseamnă că masa și sarcina nu se mai îndreaptă spre infinit, fiindcă nu mai treci pe lângă un nor infinit de particule când te apropii de electron. Mai mult, când două particule fuzionează, ele nu se mai întâlnesc într-o singularitate punctiformă, ci formează o suprafață frumoasă, netedă, continuă în dimensiunea spațiu-timp (Figurile 54, 55). În teoria stringurilor, particulele diferite
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
face așa ceva. Zero nu a fost încă eliminat; cosmosul pare a fi, într adevăr, creația lui zero. Ora Zero: Big Bangul Observațiile lui Hubble sugerau că a existat un moment numit Big Bang, când universul era infinit de mic și infinit de dens. În aceste condiții, toate legile științei și, prin urmare, toată capacitatea de a preciza viitorul, nu funcționau. STEPHEN HAWKING, SCURTĂ ISTORIE A TIMPULUI: DE LA BIG BANG LA GĂURILE NEGRE Universul s-a născut în zero. Din neant, din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dar mai tulburătoare era întrebarea: de unde provenea punctul singular al Big Bangului? Secretul stă în zero. Zeroul vidului poate explica neuniformitatea răspândirii materiei în univers. Din moment ce în vid mustește o supă cuantică de particule instabile, întreg universul posedă o cantitate infinită de energie provenită din punctul de zero absolut. În condiții corespunzătoare, această energie este capabilă să împingă corpurile cerești; se poate ca ea să le fi distanțat în epoca timpurie a universului, imediat după Big Bang. În anii 1980, fizicienii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nici un sens, dă naștere în mod constant multor altor noi universuri, care ies la suprafață sub formă de bule, se extind și își creează propriile stele și galaxii. Poate că zero deține secretul existenței noastre - și al existenței unui număr infinit de alte universuri. Zero este puternic deoarece dă complet peste cap legile fizicii. La ora zero a Big Bangului și în zona zero a găurii negre, ecuațiile matematice care descriu lumea noastră încetează să mai aibă sens. Dar zero nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
referitoare la motivul existenței noastre și a universului. Găsirea răspunsului acestei întrebări ar reprezenta triumful absolut al rațiunii umane, deoarece am afla ce este în mintea lui Dumnezeu. STEPHEN HAWKING Zero se ascunde în spatele tuturor marilor enigme ale fizicii. Densitatea infinită a găurii negre rezultă dintr-o împărțire la zero. Big Bangul a reușit să creeze ceva din nimic tot datorită unei împărțiri la zero. Iar energia infinită a vidului rezultă, din nou, dintr-o împărțire la zero. Dar împărțirea la
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dumnezeu. STEPHEN HAWKING Zero se ascunde în spatele tuturor marilor enigme ale fizicii. Densitatea infinită a găurii negre rezultă dintr-o împărțire la zero. Big Bangul a reușit să creeze ceva din nimic tot datorită unei împărțiri la zero. Iar energia infinită a vidului rezultă, din nou, dintr-o împărțire la zero. Dar împărțirea la zero distruge structura matematicii și întreaga logică - amenințând să afecteze temelia științei. Pe vremea lui Pitagora, înainte de epoca lui zero, domnea logica pură. Universul era previzibil și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
deviant principiului ultim al „ierarhiei“. Or, principiul oricărei „rețele“ și, deci, al legăturilor de orice fel nu poate fi nici localizat și nici instanțiat prin vreun mecanism sau printr-o ordine care să îl poată exprima deplin, căci, asemenea sferei infinite din formula pascaliană, centrul rețelei este pretutindeni, iar circumferința, „marginea“ ei, este nicăieri. O primă prejudecată (devenită „loc comun“ în cercetare) este aceea de a vorbi despre centru sau despre „vârful“ ierarhiei ca și cum el s-ar afla în continuitatea ori
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și neagresiv, dezvoltarea tehnologică, din perspectiva nouă asupra relației omului cu lumea și cu ceilalți. Ierarhia presupune implicit o anume ordine a treptelor, o anume armonie a legăturilor, în rețea, căci o legătură nu este niciodată singură, iar rețelele sunt infinite. Ce trebuie să recâștige știința (și omul)? 1. „Multiplul ca Multiplu“: bucuria particularului, a unicității, a ceea ce este relativ ca relativ, prin asumarea părții ca parte, fără pretenția exhaustivității și refuzula ceea ce este incomplet; 2. „Unul ca Unul“: nerespingerea a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lor, se uită continuu că omul este unul din elemente, iar performanța sistemelor depinde de contribuția lui. În activitățile economice, un individ sau o firmă sunt reperabile ca entități aparte, dar activitatea lor se întrețese cu cea a unui număr infinit de indivizi sau de firme, într-o multitudine de moduri inseparabile. Este arbitrară imputarea rezultatului pozitiv unuia sau altuia... Nimeni nu ar putea face ce face fără sinergia societății în care trăiește"295. Orice firmă, orice organizație, orice teritoriu local
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
depășire. Așa este tot ipostasul bunătăților viitoare<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Ipostasul bunătăților viitoare sau temelia lor este ființa dumnezeiască, sau înseși ipostasurile dumnezeiești. Căci ele sunt temelia și izvorul acelor bunătăți; în ele își au subzistența. Numai Persoanele infinite pot fi izvorul unei vieți, iubiri și fericiri infinite. (n.s. 126, p. 318) footnote>”. (Sf. Grigorie Palama, Despre sfânta lumină, cap. 41, în Filocalia..., vol. VII, p. 318) „Dar lăsând acum cele viitoare, să privim cu vederea (θεωριαν) mai presus
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Pr. D. Stăniloae: Ipostasul bunătăților viitoare sau temelia lor este ființa dumnezeiască, sau înseși ipostasurile dumnezeiești. Căci ele sunt temelia și izvorul acelor bunătăți; în ele își au subzistența. Numai Persoanele infinite pot fi izvorul unei vieți, iubiri și fericiri infinite. (n.s. 126, p. 318) footnote>”. (Sf. Grigorie Palama, Despre sfânta lumină, cap. 41, în Filocalia..., vol. VII, p. 318) „Dar lăsând acum cele viitoare, să privim cu vederea (θεωριαν) mai presus de minte a credinței la cele ce s-au
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cel ce le are și de făgăduința vieții nemăsurate de la Dumnezeu. Omul acela se mișcă între puținătatea sa nemăsurată de făptură adusă din nimic la existență și între nemăsurarea vieții dumnezeiești, de la care are și așteaptă totul într-o sporire infinită și veșnică. (n.s. 32, p. 470) footnote>” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, în PSB, vol. 29, p. 470) Ce ajută credința? „Ajutoarele credinței noastre sunt: frica și răbdarea; iar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
situație care se regăsește, mai larg, și în cazul simbolurilor, al imaginilor sau al metaforelor 223. Ceea ce este recunoscut ca o constantă a mitului e faptul că, indiferent de temele pe care le abordează, formulele de manifestare se epuizează, nefiind infinite. După cum arată Girardet, "(...) mecanismele combinatorii ale imaginației colective par a nu avea la dispoziție decât un număr relativ limitat de formule. Capacitatea de înnoire a creativității mitice este, de fapt, mult mai restrânsă decât ne fac să credem aparențele"224
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acolo de unde există prin esența lui, dintr-un spațiu fără țărmuriri și fără opreliști, acela al libertății în sine, până la constituentele sale de capriciu și de joc, și de răsfăț în sine și de sine. Imanentă naturii și combinațiilor ei infinite, împletită cu hazardul, străină de orice transcendență. Îngerii sunt înscriși într-o dependență și o ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să-i dea iarăși libertății gustul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Kallis, Orthodoxie-was ist das?, Mainz-Grunewald, 1979, p. 44; cf. Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 336. footnote>. Cel mai frumos rezumat al apofatismului Bisericii de Răsărit trebuie găsit la Sfântul Ioan Damaschin: „Divinul este infinit Și de neconceput Și unicul lucru pe care-l putem înțelege despre El este infinitatea Și caracterul de neconceput. Tot ceea ce putem spune în chip pozitiv, presupune nu natura Sa, ci doar ceea ce înconjoară natura Sa”<footnote De fide orthodoxa
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
acolo de unde există prin esența lui, dintr-un spațiu fără țărmuriri și fără opreliști, acela al libertății în sine, până la constituentele sale de capriciu și de joc, și de răsfăț în sine și de sine. Imanentă naturii și combinațiilor ei infinite, împletită cu hazardul, străină de orice transcendență. Îngerii sunt înscriși într-o dependență și o ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să-i dea iarăși libertății gustul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]