6,649 matches
-
încă suverană, dintre estetic și cognitiv. Dar orice mare scriitor, reamintim, desfășoară o viziune totală asupra lumii, îmbrățișând, pe deasupra severelor decupaje disciplinare, câmpul epistemologic în expansiune. Și dorind a pune umărul, chiar și fără suportul unei formații științifice riguroase, prin intuiție și metaforizare, la o mai bună înțelegere a lumii. Opera (majoră, bineînțeles) rămâne o "metaforă epistemologica" (Umberto Eco). lar aventura transmodernă, impusă de epoca pe care o traversăm) rămâne o încercare pe cont propriu. "Bucovina literară", nr. 8-9, august-septembrie 2006
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
determinant al existenței umane. Autorul face distincție între gândirea comună, a tuturor și înalta gândire, care este la îndemâna geniilor. Artiștii, și mai ales cei mediocri, nu se pot ridica până la gândirea de geniu, ei se lasă copleșiți de obicei de intuiție, sub forma sa specifică numită inspirație. Numai gândirea, rațiunea tăioasă și necruțătoare duce la adevărata cunoaștere. Gândirea e chiar condiția fericirii, afirma autorul în primul volum al lucrării. Dar, adaugă în prezentul volum, pe marginea aserțiunii lui Emerson, care spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
extrem de curajos, Theodor Codreanu revine asupra confruntării dintre sincronism și protocronism. În mod strălucit, el demonstrează falsitatea disputei, dar și falsitatea ideii că protocronismul ar fi o expresie a național-comunismului. Din nou, armătura argumentelor este de neatacat, de aici și intuiția noastră că se va face totul pentru ca autorul nostru să fie tratat de cei indicați de el ca autori ai genocidului cultural la care suntem supuși doar printr-o ...tăcere vinovată. Acest lucru este, din păcate, cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deslușirea raționalului inducea și el un efect incantatoriu, dincolo de care firava tramă narativă, lăsând subconștientul să bănuiască existența unui mister în adâncul nesondat peste care discursul aluneca. Forța de iradiere a prestigiului de matematician al lui Ion Barbu activa însă intuiția, ori poate era numai o iluzie. Și e posibil să fi fost o iluzie, căci în discuțiile din cercul de Dobroteasa 1, subiectul care survenea spontan era mai mult ciclul balcanic, După melci ori Riga Crypto și lapona Enigel, decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ingenioase vor fi fost. Explicația cea mai la îndemână era cea temperamentală, pusă pe seama susceptibilității lui morbide, așa cum o face, de pildă, prietenul său, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției conversației lui, dar și o labilitate anume. Posteritatea însă, mai ales studiul de față, pune această dispoziție pe seama neînțelegerii ermetismului său canonic, chiar de către exegeți ca E. Lovinescu ori Tudor Vianu, ale căror studii în problemă Theodor Codreanu le disecă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
desemnat prin sacra sintagmă a geometricienilor, "cuadratura cercului": "Undeva, geniul lui Ion Barbu se întâlnește cu al lui Eminescu, amândoi admiratori ai Antichității și care trag un ultim "profit" poetic de pe urma "celebrei probleme istorice", cuadratura cercului"" (p. 363); "Eminescu are intuiția că problema cuadraturii cercului trebuie privită ca încifrare simbolică a relației dintre infinit-cerc și finit-pătrat, dinamismul universal nefiind altceva decât un "raport constant între finit și infinit"" (p. 365); paradoxul ce se evidențiază la Eminescu "e că infinitul apare închis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din România și aceeași onoare nu cere respectarea convenției iscălită de ieri. Ciudată onoare într-adevăr!" Am reprodus citatul pentru că Theodor Codreanu folosește, ca un soi de leitmotiv, această observație eminesciană privind onoarea Rusiei, în toate împrejurările istorice până azi. Intuiția lui Eminescu privitoare la soarta Basarabiei îi este un bun călăuzitor: "Eminescu înțelege că dialogul diplomatic cu imperiul țarist înseamnă o imposibilitate și că soarta Basarabiei este, în context, pecetluită. Tocmai de aceea el consideră că problema basarabeană devine piatra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu a izbutit să "transceandă" ambele ipostaze, Kant și Hegel cum scrie Theodor Codreanu eventualitate ce nu poate fi exclusă, acest fapt trebuie argumentat pe texte, în termeni filosofici. Vrem-nu vrem, filosofia are, la rândul ei, reguli de construcție, încât intuiția unei posibilități nu ajunge și este superfluu să o invocăm. Câtă vreme este vorba de filosofie elaborată! La drept vorbind, pe un plan mai larg, Eminescu nu este cu nimic mai puțin canonic dacă îi depășește sau nu pe Kant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de evaluări pretențioase. Dar dincolo de alunecări de felul celor semnalate, cartea Eminescu incorect politic rămâne una dintre apărările bine argumentate ale canonicității lui Eminescu, în pofida conformismului ideologic ce a proliferat din nou în ultima decadă. Theodor Codreanu este condus de intuiția sănătoasă că în spațiul cultural al ultimei decade s-a profilat "corectul politic", îndeobște steril, dar virulent, de care este cazul să ne delimităm. El adresează un apel binevenit de revenire, împotriva conformismului, la gândire cu capul pe umeri. Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi la noi Aradu Nou, nu, ca să știi unde cobori! n-am nevoie, eu știu că la ora de trebuie să cobor! "Vizitați Parcul Național Călimani!", garat acceleratul Vatra Dornei Băi București, dezavantajul rutier că sar pe lîngă tren, intuiția spațiu în copilul aruncînd pe geam, gînd din urma de zi-lumină, închide între geamuri peisajul celălalt călător, în lung cu bocancii prea mari, îți feresc fața, feciorelnic în această privință, caută la călugărul cu ochi de tinerețe, trenul el însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
km 150+4 Gheorghieni, Ișten, la revedere! un fel de urare "Domnul cu tine!", alt răspuns era mai potrivit, zîmbesc la capătul drumului nostru, studiai favorabilă de pe parcurs, Valea Strîmbă șleau cu roți înghețate, mașini, tractor, Punct Oprire Șugău, Eminescu intuiția invariantelor Cuvîntului, sîntem pe centru, făgaș în variantele Voșlăbeni, pîcla perdele pe creste, "Dolomita Voșlăbeni" pe rezervoare, nepoții, amica, te-ai impus pînă la zîmbetul și ieșirea acordate cu Domnul, controlul din versant, învîrtita Voșlăbenii în dulce de pante, biserici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bărbaților spun că le plac femeile naturale, dar când privesc o femeie “artificială” le sclipesc ochii, în sinea lor “optează” pentru cea “siliconată”. Oare care este adevărul? Adevărul “pur” este cel pe care îl simți tu raportat la acest aspect. Intuiția ta de femeie nu te va înșela niciodată, trebuie doar să ai puterea să-i dai dreptate, chiar dacă de cele mai multe ori răspunsul este dureros. Dacă am reuși să ne înfrângem temerile, am avea mai mult de câștigat în viață. Tu
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
interpreteze. Efectul de expresivitate este unul de excepție, iar întreaga lucrare are un mare caracter de originalitate. O maieutică ciudată în care, în fond, cei doi autori sunt, împreună, acel Socrate care ne împinge să descoperim fiecare adevărul nostru. O intuiție de mare forță auctorială a celor doi universitari ieșeni, dar mai ales o lectură emoționantă și angajantă. Vasile Sebastian DÂNCU Introducere Încă o carte despre comunism. Literatura de la noi nu duce lipsă de lucrări pe această temă, de la volumele de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
1.1.9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică / 136 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție / 139 3.1.2.1. Introducere / 139 3.1.2.2. Inducție fără reducție / 141 3.1.2.3. Originaritatea intuiției intelectuale / 142 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere / 149 3.1.2.5. Practică dialectică și corectitudine / 159 3.2. Analitică transcendentală și dialectică transcendentală la Kant / 163 3.2.1. Ipostaza kantiană
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în judecăți de valoare "esențiale" asupra faptelor noastre, toate precomprehensiunile trecute în condiția înțelesurilor fundamentale despre lucruri, pentru a ajunge la acestea așa cum "se arată ele"; o gândire radicală care lucrează fie "sub inspirație", adică prin reflecție ghidată de o "intuiție" originară, șlefuită stilistic și pusă în "fragmente" foarte apropiate de maximele înțelepciunii, fie metodic, adică prin scenarii "logice" ghidate de anumite "scheme de raționare", care se leagă între ele pentru a participa la un "sistem". Filosofia ar presupune și actul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale maestrului sunt justificate logic. Reflecțiile în cauză, așadar, au îndreptățire, căci pot fi dovedite printr-un demers ce are șanse de a fi acceptat de orice subiect al cunoașterii. Nu eleații însă inventează logica; ei au, în schimb, o intuiție clară asupra unui instrument care ar putea garanta gândirii, odată pus la punct, dobândirea adevărului; iar acest instrument este argumentarea. Logica lui Aristotel, mai târziu, așează într-un loc potrivit argumentarea, iar instrumentul care mijlocește dobândirea adevărului nu va mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi ceva. Paradoxal, tocmai potențarea acestei diferențe ferește "obiectul" de trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element" al unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferențe ferește "obiectul" de trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element" al unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de fenomen. Totuși, aici se află și pericolul care îl asaltează neîncetat, pentru a-l aduce chiar înspre această
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea, chiar dacă acesta din urmă este luat ca fiind constituit în orizonturile intenționale ale conștiinței; tehnic vorbind, avem de-a face cu "reziduul fenomeologic", cu o conștiință care nu poate fi cuprinsă prin epoche. Obiectul este "dat" în conștiință, prin intuiția sensibilă, prin intuiția categorială, prin cea eidetică. El capătă, datorită intenționalității conștiinței, ființare în fapt. Cubul perceput pe o față a sa este cubul întreg, susține, pe bună dreptate, Husserl. Dar trecerea de la "ceea ce se vede efectiv" (o parte a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din urmă este luat ca fiind constituit în orizonturile intenționale ale conștiinței; tehnic vorbind, avem de-a face cu "reziduul fenomeologic", cu o conștiință care nu poate fi cuprinsă prin epoche. Obiectul este "dat" în conștiință, prin intuiția sensibilă, prin intuiția categorială, prin cea eidetică. El capătă, datorită intenționalității conștiinței, ființare în fapt. Cubul perceput pe o față a sa este cubul întreg, susține, pe bună dreptate, Husserl. Dar trecerea de la "ceea ce se vede efectiv" (o parte a cubului) la cubul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-judicativă foarte active, care vor fi tematizate în partea de aplicații a acestei lucrări. Noțiunea are la Aristotel mai multe înțelesuri: a) termen într-o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai cu seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Noțiunea are la Aristotel mai multe înțelesuri: a) termen într-o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai cu seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor, Aristotel discută despre cuvinte legate în propoziție și cuvinte fără legătură. Dar legătura cuvintelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai cu seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor, Aristotel discută despre cuvinte legate în propoziție și cuvinte fără legătură. Dar legătura cuvintelor presupune o formă logică și de exprimare "suprapusă" cuvântului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontic și lingvistic. Din această perspectivă, logos-ul "sinteză" devine orizont tematic, care cuprinde sensuri preluate de la celelalte două orizonturi (care intră în sinteza sa), onticul (corespunzător "lucrului" sau ființării-simplu-prezente, preluate și prelucrate direct, prin ceea ce am putea numi acum intuiție, dar de mai multe feluri, "sensibilă", "categorială", "eidetică") și lingvisticul (corespunzător "cuvântului", propoziției, inferenței). De asemenea, problema adecvării devine principala problemă logică, iar adevărul termenul care va semnifica și adecvarea dintre lucru și cuvânt, dar, în primul rând, corespondența dintre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]