5,788 matches
-
e definitorie, dar o aduce la manifestare, începe să semnifice și să spună ceea ce altfel ar rămâne incomprehensibil și indicibil 16. Condiția sa clar-obscură e chiar reflexul transcendenței sale: se arată într-o imagine a transcenderii înseși, revelându-se ca invizibil al vizibilului. Ca în atâtea alte cazuri, trupul poetal nu e numai transparent dar și transcendent, imaginea sa "înstelată" neînlesnind doar accesul vederii și al înțelegerii, ci adâncind deopotrivă perspectiva, potențându-i semnificativitatea. Am văzut că ceea ce e pus în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apare în lumina neobișnuitului deja posibil, împletirea stranie dintre sunet și sens: imaginea neprevăzută a "unor zei de care n-ai bănuit nimica", "miezul tainei însuși". Ceea ce se vede apare însă ca ascuns; iese din ascundere cu ascuns cu tot, invizibil al vizibilului inaparent; arcuirea ființării în căutarea ființei, doar fuga8, trecerea insesizabilă a rostirii ce-și profilează forma, un joc al imaginii care se dă și se ascunde, se dă în propria ascundere, precum "o statuie în umbră" sau "o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cer și ape" (Zori)24? Ce dă transparența Și totuși ceva mai surprinde. Poemul Înserare 25 conturează un mic tablou al privirii surprinse în jocul dispariției și al apariției. Ceea ce se vede e spectacolul lumii care se cufundă treptat în invizibil, ștergerea semnelor până la ceea ce pare a fi diminuarea oricărei posibilități de semnificare: " Deschide ochii. Seara în geam se depărtează/ Și casele și pomii s-au dezrădăcinat:/ Plutesc spre nesfârșitul seninului curat". Deschiderea ochilor corespunde, paradoxal, cu îngustarea câmpului vizibilității, căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
creează/ Din fiece lumină o stea ce-a tremurat/ De dorul fără margini al cerului tovarăș". Semn nevăzut și totuși întrevăzut, precum un astru ieșit din dezastru, al creației - divine sau poetice - care luminează intervalul ce leagă dispariția de apariție, invizibilul de adâncul unui vizibil nebănuit. Începutul e lumina; dispariția e transparența. Ce rezultă din ecuația acestei stranii creații? Dacă orizontul mundan dispare, ce lumină apare pentru a începe din nou, pentru a se da ca transparență a lumii? În primul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în această urzire miraculoasă de fire, vălul diafan, roiul de aur palid al materiei în spațiu"11. Diafaneitate la care participă în egală măsură natura ambivalentă a cuvântului, ea însăși o spațialitate dislocată, întinsă între materie și spirit, vizibil și invizibil, o lume vibrantă de înțelesuri și de subînțelesuri: "dincolo de realitate, ca un abur plutind între lume și cer, ca un popor de aripi înfiorate de spațiu, sunt cuvintele. O punte între materie și spirit, între lume și idei. Trepte ale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de întipărire și de manifestare còpiilor, căci "tot ceea ce există trebuie neapărat să se afle într-un anume loc și să ocupe un anumit spațiu". Important e însă, în cadrul discuției noastre, faptul că receptacolul, fiind locul în care formele inteligibile (invizibile) sunt primite drept forme- còpii (vizibile), e tocmai mediul de apariție a imaginilor: În cazul unei imagini, de vreme ce nici lucrul în virtutea căruia a luat ființă nu-i aparține ei însăși, ea - fiind doar năluca veșnic schimbătoare a unei alte realități
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în vis și care nu poate fi gândit decât printr-un raționament "hibrid"18. Aici are natura diafanului nu imaginea ca atare, ci mediul în care ea apare, plin de forțele sau potențele imaginilor posibile, puse în mișcare de sufletul invizibil al lumii, început divin al universului vizibil 19. Cât despre raționamentul hibrid care l-ar putea gândi, un fel de contemplare mixtă, la limita dintre rațiune (a inteligibilului) și percepție (a sensibilului), l-am putea echivala cu intuiția eidetică a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a se întruchipa în formă vie, în imagine grăitoare a materiei sculptate de spirit, așa "cum anticii deșteptau din ape clare și inexpresive statura indolentă a nimfei captive - figura ei umană, aproape soră, figura prin care explicau izvorul"?29 Din invizibilul de maximă interioritate al spațiului inimii izvorăște unda ce însuflețește rostirea poetică, revărsare a exprimabilului ce dă seama de începutul inexprimabil din care procesează ca de originea unei mereu refăcute unități: " Se petrece, poate, în aceste capricii așa de minuțios
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce, căutând să exprime esența, se nasc în locul de așezare în care se întipăresc, hrănindu-și ființarea din armonia acestei necurmate treceri. Cerul, formă a inaparentului Poemul Aripile absente 31 aduce în prim plan, pe de o parte, contemplarea priveliștilor invizibilului de către sufletul dionysiac, "chipul din undă setos de splendida sa realitate, chipul care-și caută modelul, chipul care-i întinde gura arsă de dor"32, dar care, "prins încă în mrejele diafane ale visului, încearcă spaima unui univers evanescent"33
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nebun" printre sferele de argint ale armoniei cosmice, "în văzduhul bătut de himere", zbătându-se totodată "ferecat pe pământ". Dorul de esențe e mistuitor, iar dacă înălțarea până la ele pare imposibilă pentru tot ce se manifestă în lumea generațiilor, acest invizibil inexprimabil dă totuși ceva de văzut, propune imaginile-model ale sferelor de argint și, în strofele următoare, desfășurarea lor într-un adevărat peisaj supraceresc, deosebit de clar conturat: "Meteori siderali, pulberi vaste,/ Aurore de peste fire,/ Unduind între stelele caste,/ Suspinând mătăsoasele lire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-un adevărat peisaj supraceresc, deosebit de clar conturat: "Meteori siderali, pulberi vaste,/ Aurore de peste fire,/ Unduind între stelele caste,/ Suspinând mătăsoasele lire", "Stau visând empyreice gemme/ De foc, boreale cununi". Sunt imaginile sufletului mai limpede al poemului racordat la sufletul invizibil al lumii. Cum de apar în vedere aceste imagini ale inaparentului? Nebunia de care se vorbește (reluată în imaginea avântului spre "scânteia nebună" și în cea a dorurilor "nebune") este mania, considerată de Platon 36 ca o artă a profeției
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
profetică, "în stare să străvadă viitorul", nebunia sacră care vizitează, în stare de extaz, un mediu uman ales, sufletul devenind "izvor sau canal al unei înțelegeri intuitive"38. A vedea cu duhul ori a străvedea reprezintă puterea de a face invizibilul vizibil, nu a-l aduce în câmpul vizibilității mundane (unde el ar rămâne invizibilul absolut, de nepătruns), ci a aduce la manifestare ceea ce în el e izvor al vizibilului, inaparentul ascuns în apariție. Căci ceea ce apare nu e cu putință
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un mediu uman ales, sufletul devenind "izvor sau canal al unei înțelegeri intuitive"38. A vedea cu duhul ori a străvedea reprezintă puterea de a face invizibilul vizibil, nu a-l aduce în câmpul vizibilității mundane (unde el ar rămâne invizibilul absolut, de nepătruns), ci a aduce la manifestare ceea ce în el e izvor al vizibilului, inaparentul ascuns în apariție. Căci ceea ce apare nu e cu putință - nu e în puterea manifestării - decât din inaparentul care-i e esență. Astfel încât imaginile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e izvor al vizibilului, inaparentul ascuns în apariție. Căci ceea ce apare nu e cu putință - nu e în puterea manifestării - decât din inaparentul care-i e esență. Astfel încât imaginile sunt fenomenalizări ale inaparentului, iar ceea ce devine vizibil conferă o imagine invizibilului, îl arată așa cum se arată, în chipul - altfel de neprivit - al unei forme. Aici, ceea ce e inaparent sau diafan, spuneam, nu e imaginea vizibilă, ci mediul în care ea arată invizibilul, vălul transparent în care ea se imprimă drept chip
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ale inaparentului, iar ceea ce devine vizibil conferă o imagine invizibilului, îl arată așa cum se arată, în chipul - altfel de neprivit - al unei forme. Aici, ceea ce e inaparent sau diafan, spuneam, nu e imaginea vizibilă, ci mediul în care ea arată invizibilul, vălul transparent în care ea se imprimă drept chip al invizibilului, prin care acesta se arată. Iar ceea ce se arată sunt "cristalinele sfere din cer", "zările cerului-crin"39, imagini prototipice care trec și transpar, așa cum "trec prin aer adânci serafimi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arată așa cum se arată, în chipul - altfel de neprivit - al unei forme. Aici, ceea ce e inaparent sau diafan, spuneam, nu e imaginea vizibilă, ci mediul în care ea arată invizibilul, vălul transparent în care ea se imprimă drept chip al invizibilului, prin care acesta se arată. Iar ceea ce se arată sunt "cristalinele sfere din cer", "zările cerului-crin"39, imagini prototipice care trec și transpar, așa cum "trec prin aer adânci serafimi,/ Serafimi cu àripi cari văd/ Mii de arìpi ce au ochii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o ia în raport cu chipul cerului, ea vorbește în "imagini""; "esența măsurii este de aceea identică cu cea a cerului"40. Acest punct interior al dezvăluirii nu e un cuprins cogitabil ori un orizont al ființei, conform măsurii doxale, ci un invizibil incomensurabil paradoxal ce nu intră în cuprinsul vederii 41. Un cadru inconturnabil al supra-măsurii. Măsura este de fapt dimensiunea pe care imaginea o ia peste măsură, căci e a cerului nemăsurabil, iar singurul în stare să se măsoare cu cerul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al distanțării compensatorii, ci lumea reală a cărei culme e veșnicia însăși, slava ei întrevăzută în aprinderea astrului. Imaginația realizează conversiunea ascensională prin care ceea ce apare deasupra sensibilului și sub inteligibil se arată a fi fâșia îngustă a unei liziere invizibile 3 din care accesul se face în ambele direcții, cota înaltă de pe culmea căreia se vede atât versantul manifestărilor materiale cât și cel al nemanifestatului pur spiritual. Ambivalență ambiguă, cum spuneam, căci "E puțin înainte de auroră. Dar aurora/ Nu vine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nevăzute. Interiorul se răsfrânge în exterior, ab extra ad intra, întoarcere pe dos a stărilor spirituale lăuntrice ieșite în afară, manifestate în imagini care se arată în dinamica trecerii și a întoarcerii: ""Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul/ Nostru. Invizibili". Nori suflați cu aur ca niște calești/ Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o sticlă azurul/ Cer risipit în suflet. Și tu ca alt cer te risipești". Privit din interior, peisajul imaginal nu e descris, nici măcar scris în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Și o mare nemișcată. Ce naufragiu s-o agite?". Ce dispariție să o tulbure, dacă apariția însăși e abia posibilă, donație care nu arată ce se dă, ci purul și simplul fapt că se dă? Or nevăzutul donației este un invizibil, un insesizabil saturat intuitiv: "Trecem printre columne albe, diafane, firește/ Insesizabile". Diafanul e chiar imaginea trecerii printre, într-un dincolo din ce în ce mai îndepărtat 14; nu apariția în vedere, ci orientul care poartă vederea înspre originea (oriens / origo) ființei de lumină 15
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transparente: inaparentul prin care se vede. Din nou, nu ce se vede se are în vedere, poartă vederea; ce se vede nu se știe, nu se lasă prins în câmpul vizibilității sensibile, după cum nu poate fi urmat în cuprinsul inteligibil - invizibil - al celor suprasensibile. Doar atât: văzul mult mai mare decât ochii 16. A vedea ceea ce ne e dat să vedem, darul vederii înaintea actului de a vedea, dincolo de obiectul devenit vizibil, mai mare decât pot suporta ochii 17. Excedent al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ieșirea "din vama trupului" e însuși posibilul deschis de imaginea interiorului năzuind spre frumusețe: "Și-n râvna lui spre frumusețe, lutul/ Îți modelează marile splendori"6. Splendoarea nu e darul gratuit al transcendenței, care s-ar da până și în invizibilul înțelegerii, în imposibilul imaginii; dacă lutului îi e dat să modeleze splendoarea, o face în virtutea splendorii de sus care iradiază jos, în lucrurile create, la fel cum "în orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta", îmbibat de "geamănă (...) lăuntrica
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe "cărare prin lăstare de lumină", pe "pârtii către rai"; "ajunge ochii să ridici,/ Și-un plai de aburi curge-n zare"15. Ascensiunea nu e posibilă decât hrănită din adâncul deschis al ființării înscrise în orizontul ființei, impulsionată de invizibilul ce iese din ascundere, la fel cum în poem semnificabilul începe să dea de văzut și de înțeles, se încheagă în figura inaparentă a originii. De aceea tot ce se înalță în imaginea frumosului este frumosul însuși care luminează ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ori"18. Este o trecere prin lumină ca punere în lumină, arătând splendoarea dintre lumi, acolo unde la "albă răspântie-adâncă,/ Între cerul străin/ Și lutul ce ne mănâncă" se ridică o a treia lume, a interiorului revărsat în exterior, a invizibilului devenit vizibil: "frageda taină a două lumi topite/ În limpezimea unei minuni"19. Limpezimea aduce la vedere prin absoluta ei transparență, iar ceea ce se vede e mai mult decât fața și reversul unei imagini înghețate într-o dublă reflectare ("pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
departe", "prin lut urcăm în cerul sfânt.// Sub pajiștile de senin/ Stau lumile zămislitoare/ Din întunericul deplin./ Și-n seva sacră ne unim/ Cu veșnicia subterană/ Din fundul căreia suim"24. Sub fiecare manifestare vizibilă a frumosului în lume stă, invizibilă, figura inaparentă a frumosului născător de frumusețe. Frumusețea iese la vedere în cele sensibile pe care le transfigurează, ea însăși ființând în corelație intimă cu ceea ce, opunându-i-se, apare într-o nouă lumină ("Te înalț din carne, frumusețe pură
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]