4,937 matches
-
numai că la vreo două săptămâni după apariția respectivului număr din Life, cea de-a patra copertă cu halba și cu terenul de tenis cu tot, fusese lipită de peretele centralei telefonice de către una din standardiste.176 În aceași notă ironică, delimitându-se de "acei autori care se respectă și sunt foarte respectați", pe care i-a încondeiat memorabil prin această antifrază Caragiale, Mircea Nedelciu își deleagă naratorul să relativizeze deconcertant istorisirea și să nu mai "ascundă sforile" care întrețin iluzia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și reinventarea limbajului, marchează în acest fel existența în datele concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare, eroul sfârșește prin a întrevedea mai-răul dintr-un univers fără speranță, în care omul este condamnat la un statut derizoriu: "Sandwich, ăsta sunt eu! Sandwich! Rană pe sare și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sine însuși" atribuită pescarului Iona este mai puțin verosimilă și mai puțin productivă ca "dialogul dublului monolog"93 beckettian sau ca "dialogul surzilor" din Cântăreața cheală. Această tehnică este totuși viabilă ca modalitate de generare a deriziunii, prin reflecția dedublată ironică, persiflatoare a propriei condiții grave. Aflat în burta chitului, Iona dialoghează cu sine camuflându-și disperarea prin obiectivare și exteriorizare a angoasei: Am auzit o poveste cu unul înghițit de un chit. (Mirându-se) Ei, nu mai spune, serios? Pescuia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
operei caragialiene 36, cât și cei ai textelor urmuziene. Organizată în cupluri de "amici" sau în familii "legitime", umanitatea mecanomorfă a lui Urmuz pare o sublimare a celei caragialiene, la rândul ei o rafinată imagine parodică a lumii fenomenale, așa cum ironicul Caragiale lasă să se întrevadă în condescendenta precizare digresivă din Poetul Vlahuță: "acea umbră nu este o fantasmă, ci o persoană reală, este însuși poetul Vlahuță (adică nu poetul Vlahuță adevărat, ci farsorul, care se dă drept Vlahuță, și nici o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui, trădat, "pietrificat, Stamate abia avu puterea să se lege singur"78. În plus, captivitatea din planul existenței domestice este mai accentuată prin corzi emoționale decât prin imobilizările formale. Elementul de coeziune interioară al familiei urmuziene, ce amintește, în registrul ironic, de "pelicanii" din teatrul lui Strindberg, este invariabil "sentimentul puternic și neînvins de tată"79, "sentimentul patern"80, care zădărnicește mereu eforturile de eliberare din chingile relațiilor de cuplu. În afara enunțurilor ironice, preponderente între strategiile de eclipsare a sensului real
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
interioară al familiei urmuziene, ce amintește, în registrul ironic, de "pelicanii" din teatrul lui Strindberg, este invariabil "sentimentul puternic și neînvins de tată"79, "sentimentul patern"80, care zădărnicește mereu eforturile de eliberare din chingile relațiilor de cuplu. În afara enunțurilor ironice, preponderente între strategiile de eclipsare a sensului real intenționat, alegoria servește aceluiași scop de ocultație ingenioasă a elementelor de imoralitate în lumea lui Urmuz, și, uneori, în cea a lui Caragiale. Astfel, sedus de pălnie, Stamate "începu să-și taie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialian care, prin oralitate și dialogism ilustrează preocuparea pentru anticiparea și respectarea preferințelor cititorilor 122 interpelați, întotdeauna, reverențios, devierea sensului dinspre cel pretins înspre cel intenționat este o constantă și în publicistica lui Caragiale și în Momentele bazate pe disimulare ironică. Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru inducerea în eroare a cititorului printr-un joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența ambiguităților camuflate în enunțuri ironice, în numeroase oximorone și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Momentele bazate pe disimulare ironică. Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru inducerea în eroare a cititorului printr-un joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența ambiguităților camuflate în enunțuri ironice, în numeroase oximorone și supralicitări, precum și în utilizarea parodierii ca procedeu predilect 123 de reliefare a poncifelor de gândire și de exprimare din scrierile prestigioase la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Stamate se dezvăluie ca un anti sau un nonroman, "fabula" Cronicari are un conținut care o transformă într-o anti sau o nonfabulă, "eroii" se comportă ca niște anti sau noneroi etc., ceea ce înseamnă, până la urmă, o inversare de tip ironic, în mod paradoxal creatoare și nu escatologică a literaturii ca antiliteratură. Acestă regenerare este și efectul produs de generalizarea parodierii și a burlescului, a infestării cu acest virus al deformărilor ironice, caricaturale, grotești până la limita absurdului 141. În afara acelor texte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc., ceea ce înseamnă, până la urmă, o inversare de tip ironic, în mod paradoxal creatoare și nu escatologică a literaturii ca antiliteratură. Acestă regenerare este și efectul produs de generalizarea parodierii și a burlescului, a infestării cu acest virus al deformărilor ironice, caricaturale, grotești până la limita absurdului 141. În afara acelor texte care, chiar prin subtitlurile date se dezvăluie drept deghizări parodice ale speciilor literare menționate în falsele etichete precum "roman în patru parți", "poem eroico-erotic și muzical, în proză", "fabulă", și celelalte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca hipotext, pe același principiu, și pentru schița lui Al. O. Teodoreanu, Manevre. Similar, în Addenda romanului Redingota, alipirea și\sau contrastarea declarațiilor, a notelor zilnice, a fragmentelor de scrisori, telegrame sau jurnale întregește palimpsestic portretul eroului și rotunjește semnificația ironică a textului. Modelul inițiat de Caragiale este urmat îndeaproape și de Costache Olăreanu care îl exersează în Telegramele incluse în colecția Portrete și alte scrieri, izbutind să obțină chiar o comică fallacia figurae dictionis: "Îngrășat mult. Mănânc din lipsă de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
volumul Jumătate plus unu, dezvoltă amplu sugestia caragialiană, dar și propria sa obsesie a invenției ludice de apelative și destine relaționate arbitrar. Realmente concurând cartea de telefon, uriașul registru inventariază umanitatea și o descrie fals prosopografic, prin fișe fanteziste și ironice, variind dimensional de la o simplă sintagmă de tip calambur la romane în foileton. Departe de a fi o simplă "năzdrăvănie", această borgesiană "carte de nisip", vizează parodic scrierile erudite de tipul celor imitate satiric de Caragiale în Magnum Mophtologicum, și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are treabă... Studii de psihologie a muncii... Sau, mai știu eu, poate că lucrează cu Vasile Filă și supraveghează muștele..." 25. Același profil al "pușlamalei", fără nici un rost, cu mină de artist neînțeles, se întrevede la Costache Olăreanu în autoportretul ironic schițat în Ucenic la clasici, întregit ulterior în Confesiuni paralele și Lupul și chitanța. Ca semn al unei senine atitudini în fața istoriei, miticismul se recunoaște și în romanul acestuia, Frica o radiografiere satirică a perioadei comuniste: Ce puteri ne stăpâneau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o proză subiectivă, "textualistă", ironică, parodică sau "urmuziană". Homo politicus se insinuează prin ricoșeul ironiei la Mircea Horia Simionescu, după cum remarcam în capitolul Diplomație postcaragialiană. Întrucât, printr-un procedeu al cenzurii, a fost "abil machiată în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atârna ...viitorul țării" și care și-a ratat misiunea istorică din cauza unei amante dromomaniace. Ajuns în spațiul românesc "balcanic", Erich Vogelbach, profesorul de logică din München, pare o reîntrupare a scrutătorului Caragiale, căruia îi confirmă observațiile sociologice în același registru ironic: Da, la ora asta știu destule. Ceea ce impresionează și țin să v-o împărtășesc este priceperea românilor în chestiunile politice: oameni foarte simpli, aparent necultivați, care în Germania s-ar lăsa și ați văzut cum s-au lăsat! manipulați și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist. Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul din Frica (titlu semnificativ care-l substituie la reeditare pe cel de Confesiuni paralele) este terorizat realmente de subiectul chestionat, decis
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cambridge Universiry Press, 1996, p. 262: "I cannot say something ironically unless what I say is intended to reflect a hostile or derogatory judgement or a feeling such as indignation and contempt", ("Nu se poate să mă exprim la modul ironic, decât dacă ceea ce spun intenționează să reflecte o judecată ostilă sau un sentiment de tip indignare sau dispreț" [t.n.]. 73 Șerban Cioculescu, op. cit., p. 540. 74 Henri Bergson, op. cit., p. 12. 75 Ștefan Cazimir, Caragiale universul comic, Editura pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o somnolență catifelată, mânietoare, În jurul limbilor satanice ale focului din șemineul bunicilor ce se ridică și coboară Într-un joc demențial, torcând povești ingenioase despre lumi dispărute dintr-un Orient nedefinit, exotic...”. Dar dincolo de atitudinea romantică, scriitoarea provoacă situații joviale, ironice și comice, de la călătoria cu carul cu boi..., la 677 călătoria Într-un vagon de dormit cu trei etaje, cu un tren care pufăie obosit, În timp ce ceilalți pasageri sforăie...”. Printr-o privire urieșească, geologică, atrage și generează o juxtapunere de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cel mai mult în problema locuinței, doar Eugène Claudius-Petit îl susținea activ pe Le Corbusier. Ceilalți nu-l luau întotdeauna în serios, suspectându-l că ar fi un creator de probleme. Totuși, sintetizând în lucrările sale pline de claritate, nuanțe ironice și polemice gândirea urbanistă progresistă din secolul al XIX-lea, dar și pe cea a avangardei dintre cele două războaie mondiale 125, Le Corbusier asigura viitorul și audiența ideilor sale. La sfârșitul războiului, Carta de la Atena a devenit manifestul unei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
desigur ca modele pentru ceilalți, ci ar fi avut îndestul de lucru cu ei înșiși. Este o grea sarcină, deseori irezolvabilă, să aflăm legătura psihică dintre polemica sa puternică și ceea ce s-a petrecut în sufletul profetului. 16. Ironia Forma ironică poate aparține mijloacelor satirei. Ea se înfățișează atunci ca o recunoaștere aparentă și o seriozitate prefăcută, deși tendința proprie este aceea de a ataca și a nimici. O formă de atac indirectă o înlocuiește pe cea directă. Ironia este, în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva a tot ce se află între cer și pămînt. Totul este dizolvat în nimic cu excepția egoismului. Ironistul privește totul ca deșertăciune, în afară de el însuși (Skrifter,XIII, p. 332). Socrate dezagregă viața spirituală grecească (ibidem, p.
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
încredere în dialog. S-ar părea că Socrate își făcea dintr-asta o plăcere și, fără îndoială, simțea o satisfacție în exercițiul muncii ideatice pe care o pretindea metoda sa. Pe el nu-l interesau însă gluma și jocul. Tratarea ironică trebuia să stimuleze în sensul unei noi activități a gîndirii, mai serioasă și mai independentă. De fapt, tocmai asta vroia Socrate. În spatele ironiei sale, exista o simpatie, o "erotică". Gluma era pătrunsă de cel mai serios interes pentru om. Acest
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
marea și serioasasarcină a cunoașterii de sine, glumea cu orice fel de teologizare. Scrierea Eutifron a lui Platon, în care este contesctată dependența eticii de credința în zei, poate fi considerată o dovadă a faptului că el nu lua poziție ironică numai față de teologia raționalistă, prin credința în "imaginile zeilor înlăuntrul său" (ca să folosim expresia lui Alcibiade). Socrate s-a comportat humoristic mai ales față de credința în nemurire, dacă putem crede în Apologia lui Platon. El lasă la o parte, ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că s-au cunoscut diversele orientări spirituale și de idei, viața credinței și a stărilor sufletești din numeroase epoci și s-a căpătat simțul și îndemnul de transpunere în variate moduri de considerare și puncte de vedere și de viziune ironică a oricărei forme spirituale, cînd ridica pretenția de a fi singura valabilă. Am întîlnit deja această trăsătură la Fr. Schlegel (a se vedea § 16). Se privea în urmă, ca un amestec de ironie și admirație, credința epocilor precedente, arta și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a atacat podgoriile de pe coasta vestică. California, sădită la vremea aceea cu soiuri europene, a fost devastată în întregime. Ca și în Franța, soluția a fost aceea a grefării varietăților atinse pe butuci indigeni care rezistau parazitului. Printr-o revenire ironică a situației de mai demult, filoxera, care în secolul trecut a distrus viile franceze, a reînceput, în 1992, să facă ravagii în podgoriile californiene. Potrivit specialiștilor, există riscul ca în următorii zece ani, poate chiar mai repede, filoxera să afecteze
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]