5,860 matches
-
să aduc laolaltă chiar dacă nu îndeajuns de bine articulat căile celor însingurați către Cel singur și empiria modernității tîrzii, motivul e că problema șanselor spirituale se joacă tocmai în tensiunea dintre acești doi poli, se decide în saltul analogic ce izbutește să depășească și să mențină totodată extrema lor depărtare. Pe această linie, textul nostru se dorește o contribuție privind stilul religiei în modernitatea tîrzie. E vorba despre un eseu hibrid, unde invocarea unor teme și texte spirituale se îmbină nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
forței. Agresorii atenieni ca și melienii fideli spartanilor, cei puternici ca și cei slabi, atacatorii ca și victimele stau sub constrîngerea aceleiași legi care face ca forța să tindă spre manifestarea ei integrală, acționînd oriunde nu află piedici sau oriunde izbutește să le elimine. Aceeași lege, remarcă Simone Weil, lucrează în domeniul fizic și în cel psihic sau cel puțin în domeniul psihicului natural. în ce privește zeii, credem prin tradiție, iar în ce privește oamenii vedem din experiență că întotdeauna, printr-o necesitate naturală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care nu se sfârșesc decât o dată cu moartea. Coborârile, înfrângerile și oboselile își găsesc întotdeauna reazimul de odihnă și de refacere în mistica liturgică. Ea e un aeroport de unde pleacă și unde se reîntorc avioanele duhului din înălțimile pe care au izbutit să le străbată” (Curs de Teologie mistică, pg. 154). „Mistica individuală e legată atât de strâns de mistica sacramentală încât cea dintâi apare ca o reverberație imaterializată, spiritualizată a celei din urmă” (pg. 226). De altfel concepția panbisericească, areopagitică, asupra
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spirit modern. Năzuința ce stă la temelia cărții de față a fost aceea de a o scrie în sens creștin și de a contura doctrina ortodoxă în mult dezbătutele probleme ale culturii. Ceea ce va fi găsit în ea ca lucru izbutit aparține doctrinei creștine; iar ceea ce va fi găsit neizbutit, nu vine din doctrină ci din neputința autorului de a o contura. Problemele culturii au fost discutate la noi prea mult autonom și prea puțin creștin. Din această pricină au fost
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
menite să rămână mai departe enigme ce provoacă spiritul, îl îndeamnă și l îndârjesc, fără îndurarea finală a unei depline satisfacții. Din acest punct de vedere, știința și filosofia ne apar ca o luptă continuă cu aceste enigme, fără să izbutească definitiv să le smulgă vălul. Uneori soluțiile imaginate dau iluzia biruinței, ca, în urmă, enigmele să reapară intacte la orizont. Raportul genetic dintre religie și cultură e o astfel de enigmă, care provoacă inteligența să dea numeroase și variate soluții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cultură nu poate ajunge la unitatea stilului. Și afirmația lui e perfect îndreptățită dacă ne gândim că în comparație cu epoca medievală de un stil atât de unitar, cultura modernă a Europei se înfățișează ca un tumult haotic de năzuinți ce nu izbutesc să se cristalizeze în linia vreunui stil propriu. Stilul e rezultatul disciplinei spirituale la care Biserica supune pe artiștii, singuratici, chemați să slujească scopurile ei transcendente. Se întâmplă însă ca stilul consfințit de Biserică și însușit ca o proprietate a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
științific, ci din spiritul animozității față de religie. Întreținut în lumea modernă printr-o vastă propagandă de amintire a ororilor inchizitoriale și prin popularizarea ideilor pseudo-savante. E meritul catolicismului modem care, schimbând total atitudinea față de știință și îmbrățișând metoda experimentală, a izbutit să delimiteze treptat domeniul științific și să rectifice în bună parte falsele interpretări ale adversarilor. Metoda lui de astăzi constă din a opune în toate domeniile de cercetare serii de savanți contra savanți, care emit teorii ostile credinței. Și trebuie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
psihanalitică. Singure aceste principii, respinse unele, interpretate cu lotul contrar altele, ne fac să înțelegem spiritul în care se mișcă noua disciplină științifică și prăpastia care se cască între ea și concepția noastră teologică. Cu toate interesantele date, pe care izbutește să le cucerească pe calea analizei operei de artă, estetica autonomă constituie, în mod vădit, o adâncă coborâre a prestigiului ideii de frumos și de artă. Din cunoașterea unor astfel de sisteme, omul neavertizat înțelege că arta e o confecțiune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale ideilor veșnice și în aceasta stă caracterul obiectiv al frumtiseții naturii. Arta, la rândul ei, e continuare a naturii, cu deosebirea că ea potențează și adâncește frumusețea naturală. Artistul de geniu articulează în chip fericit ceea ce natura n-a izbutit să spună suficient. Arta e astfel o continuare și o desăvârșire a naturii. Același punct de vedere îl arc estetica psihologică, cu deosebirea că, pe când estetica filosofică vede unitatea frumosului natural și artistic în ideea lui transcendentă, psihologia o vede
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artistice. Falsitatea acestei idei ne apare imediat dacă ne gândim bunăoară că poporul românesc iubește codrul și cântă la nesfârșit „frunza verde”. Nu e absurd să credem că acest popor, agramat prin veacuri, și prin veacuri îndrăgostit de codru, a izbutit totuși să-i descopere frumusețea în urma unei educații literare superioare? Și când Moș Nichifor Coțcariul, eroul lui Creangă, exclamă noaptea în pădure: „Bată-vă pustia, privighetori, că frumos mai cântați!” el o face fiindcă și-a reamintit de concertele simfonice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Bată-vă pustia, privighetori, că frumos mai cântați!” el o face fiindcă și-a reamintit de concertele simfonice de la Ateneu? Iată Marea Neagră, cu vasta ei frumusețe, ce schimbă mii de nuanțe de culori în fiecare clipă. Nici un pictor n-a izbutit până azi să sugereze ceva măcar din această măreție. Și cu toate acestea, mii și mii de ochi stau vara pe țărmul ei; pierduți în extazul acestei frumuseți imposibil de redat în artă. Iată cerul înstelat într-o seară de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, Și, neștiutor al mișcării. Sta haosul tot. Aici, în sălbatica noapte, Cunoști ce e veșnic și sfânt. Ce soli ai vieților sunt. O rază și câteva șoapte Pierdute în vânt! Exaltată de teroarea întunericului, contemplația izbutește să-l înfrângă parcă printr-un act de participare imaginativă la crearea lumii. Nu cunosc încă vreun studiu care să ne arate în ce constă deosebirea dintre contemplația sensibilă estetică și contemplația sensibilă religioasă. Dar poezia lui Coșbuc mi se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru totdeauna. Arthur Schopenhauer vede în artă ceva mai mult decât un derivat al naturii: o forță care se ia la întrecere cu natura în sensibilizarea cât mai desăvârșită a ideilor veșnice. Natura rămâne în urmă și ceea ce nu poate izbuti ea îndeplinește arta. În concepția filosofului german, arta e o completare și o desăvârșire a naturii, sau mai exact o adâncire a frumuseții naturii. Vederile estetice ale lui Schopenhauer, cu toată originalitatea și profunzimea lor, nu se depărtează prea mult
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
natura, s-ar osândi singură la mici fragmente, fiindcă e neputincioasă să imite proporțiile ei gigantice. Munții nu spun nimic de pe o pânză. Soarele e cu neputință de pictat în vreuna din înfățișările lui. Cerul cu stele nimeni n-a izbutit vreodată să-l zugrăvească. Natura, în măreția ei, e inaccesibilă artei penelului, care ar năzui într adevăr s-o imite. Ca și arhitectura și mai mult decât ea, muzica e cu totul altceva decât o imitație a naturii. Sonoritățile văzduhului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transfigurată. O replică ideală a realității terestre. Ea e deopotrivă reală și nereală. Realitatea artei stă în frumusețea ei incontestabilă, care ne trage cu sine în regiuni superioare. Nerealitatea artei stă în faptul că nemaifiind loc sau timp, ea nu izbutește totuși să fie veșnicie și nemurire. Arta nu ne convinge că suntem nemuritori, dar ne sugerează nemurirea; arta nu ne determină să fim fericiți, dar ne sugerează fericirea. Ea e imaginea sensibilă a posibilităților de dincolo de lume. Toată măreția și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer. E și măreția, dar e totdeodată și neputința artei redată în acest vers. Ea ne face într-adevăr să uităm pentru o clipă că suntem din lume, dar nu izbutește să ne facă să credem că suntem din cer. Bucuria spiritului mișcat de frumusețea ei stă numai în posibilitatea întrezărită a fericirii acesteia. Arta e o suspensie între pământ și cer. Ea nu poate crea certitudini, ci numai sugestia certitudinilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asiduu colecționar de anomalii din biografiile celebre, nu observă că normalitatea, pe care o susține, se contrazice flagrant cu anormalitatea, pe care o relevă în viața unor oameni de geniu. Asemenea încercări de lămurire, pe lângă faptul că nu explică nimic, izbutesc în plus să discrediteze știința în numele căreia sunt debitate. Universalitatea genialității, în contradicție cu explicația patologică, e o idee din ce în ce mai larg acceptată în estetica modernă. Ea pare pătrunsă de ideologia democratică a egalizării oamenilor. Latentă în toți, genialitatea n-ar fi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
suprimare a vieții, constituie în esență grava problemă a moralității în artă. Se poate cere eliminarea lui? Hotărât, nu! Revelarea păcatului în formele artei poate avea o acțiune salutară asupra sufletelor, dacă artistul prin simpla și miraculoasa putere a reprezentării izbutește să ni-l facă odios. Nu e vorba de vreo teză ce i s-ar impune din afară, căci orice intervenție de acest fel în artă are un efect contrar decât cel urmărit; ci e vorba numai de forța seducției
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de al său. Marele elogiu pe eare i-l aduce Dostoicvski lui Alexandru Pușkin e că, alegându-și temele poemelor din viața 210 Nichifor Crainic celor mai variate popoare și substituindu se pe rând modului lor de a simți, a izbutit totuși să contopească această varietate, dându-i timbrul unitar al personalității sale rusești. Puterea de creație a geniului se aseamănă în această privință cu aceea a unui actor. Un mare actor joacă cu o egală strălucire cele mai felurite personaje
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fapte particulare, ci piscuri de viață covârșitoare, fulgerate de semnificații generale. Există un sublim estetic, dar există și un sublim realizat de istorie, care își impune măreția independent de faptul dacă e sau nu înveșmântat în mantia artei. Când arta izbutește să-l facă obiect estetic, impresia înălțătoare pe care o aprinde în suflete e cu atât mai puternică. Clasicismul francez, prin Corneille și Racine îndeosebi, a îmbrățișat eroii istoriei și ai tragediei grecești. Creștini și unul și altul, pe cât de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din lume decât pentru a trăi prin sine. Condiția omenească a sfințeniei e asceza. Dar asceza nu înseamnă numai lepădarea de lume, ci, în plus, lepădarea de sine însuși, care e lucrul cel mai greu și cel mai eroic, când izbutește să fie realizat. Sfântul nu cunoaște nici o satisfacție de sine. Voința lui, care nu e un act spontan ca genialitatea creatoare, se exercită împotriva ei însăși fără îndurare și fără milă. Lepădarea de lume în asceză nu are atât un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a categoriilor abisale, ci e rezultatul unui calcul artistic perfect conștient. Thomas Carlyle, marele eseist englez, e unul dintre cei mai originali stiliști. Dar e știut că, la începutul carierei sale literare, Carlyle scria cu totul altfel și fiindcă nu izbutea să atragă atenția asupra cărților sale, s-a pornit cu înverșunare să-și făurească un stil, care să izbească violent atenția cititorului. E stilul ce i-a adus faimă universală și el e rezultatul calculului artistic cel mai conștient cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ortodoxă e deci centrul spiritual al stilului bizantin. În ea stă toată taina unității și a perenității acestui stil. Cum altfel s-ar putea lămuri faptul că același conglomerat eterogen de elemente artistice ale popoarelor din imperiul roman n-a izbutit totuși să dea un stil unitar lumii păgâne? Și cum s-a făurit ca prin miracol acest stil sub imperiul creștinismului? în cazul întâi, fiindcă nu exista această unitate dogmatică; în cazul al doilea, fiindcă această unitate dogmatică existând, ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anumită naivitate, care e uneori încredere în orice, dar mai ales încredere în propria-i misiune, o anumită predominare a instinctelor originare, o anumită spontaneitate proaspătă și luminoasă apropie geniul de copil. Despre el se spune, nu fără dreptate, că izbutește să se păstreze până la sfârșit în aureola fragedă a prunciei. Cu toată multipla și uimitoarea sa inteligență, Goethe făcea contemporanilor impresia unui copil bătrân. Viața lui Mozart pare o tainică întrupare a ideii acesteia. Muzica lui e imaginea melodică a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în frunzele fragede, în flori, în raze, în păsărele, dar mai ales în făptura fără păcat a copiilor. Lumea noastră nu se poate schimba în icoană a paradisului nici prin bătrâni, nici prin adulți, ci prin acești copii, dacă vor izbuti să rămână copii până la sfârșit. La ei ne trimit bătrânii, care încarnează concepția mesianică a scriitorului și în mijlocul lor rămân curați tinerii apostoli ai aceleiași concepții, Alioșa Karamazov și Prințul Mîșkin. Singură copilăria deține taina transfigurării cosmice. Dostoievski dezvoltă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]