13,725 matches
-
volitantes - umbre aruncate pe celula retinală de o umoare sticloasă, care se văd ca niște fire transparente plutind prin câmpul vizual. Poate că mai aproape de mirajele hipnogogice, la care mă gândesc, este pata de culoare, șocul de postimagine, cu care lampa pe care abia ai stins-o rănește bezna palpebrală. Totuși un asemenea șoc nu este neapărat adevăratul punct de plecare pentru lenta și constanta desfășurare de viziuni ce se perindă prin fața ochilor mei Închiși. Ele apar și dispar, fără ca observatorul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul frunții, mai exact ophryonul ei, de marginea netedă și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la brancardieri - și toate acestea se petreceau Într-un mers destul de rapid. Dar pe vremea lecțiilor cu Mr. Burness, n-aveai ce să vezi În afară de beznă, de strada cu zgomote Înăbușite și cu șirul, ce se pierdea În depărtare, al lămpilor atârnate sus, În jurul cărora fulgii de zăpadă treceau și se Întorceau, cu o mișcare grațioasă, aproape deliberat lentă, de parcă ar fi vrut să-ți arate care e secretul ei, cât de simplu era. Dintr-un alt unghi, puteai vedea o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda retrovizoare a imaginației. Zăpada este Însă reală și când mă aplec și iau un pumn din ea, șaizeci de ani se fărâmițează, prefăcându-se Între degetele mele Într-un praf Înghețat, sclipitor. 2 O lampă mare, cu petrol lampant, având baza din alabastru este purtată de colo-colo pe Înserat. Plutește ușor, apoi coboară; mâna amintirii, acoperită acum cu mănușa albă a unui valet, o așază În mijlocul unei mese rotunde. Îi potrivește cu grijă flacăra și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mele pentru a da o ocupație unor copii fictivi; acum nu mai sunt cu totul ale mele. Undeva, În casa cu mai multe apartamente a unui capitol, În camera cu chirie a unui paragraf, am plasat oglinda aceea Înclinată și lampa și lacrimile policandrului. Puține lucruri au rămas, multe s-au irosit. Oare l-am dat și pe Box I (fiul și soțul lui Loulou, cățelușa menajerei), acel bătrân dachshund maro care doarme buștean pe canapea? Nu, cred că el Încă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
greu, de urină. Deși când eram mici era situată alături de camera noastră, nu părea să aparțină casei noastre plăcute, bine aerisite. În ceața aceea bolnăvicioasă, duhnind, printre alte efluvii mai dense, de mirosul cafeniu de coajă de măr oxidată, flacăra lămpii abia pâlpâia și pe masa de scris licăreau obiecte ciudate: o cutie de lac cu bețișoare de lemn dulce, din care hăcuia cu briceagul ei segmente negre pe care și le vâra sub limbă ca să se topească; o carte poștală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă cu acetilenă (care, peste șase ani, va străluci asupra Tamarei). În pata aceea de lumină, fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare și În felul acesta, pe pânza magică, am prins o frumoasă Plusia (acum Phytometra), care, am observat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
părți din lucruri, umbre și secțiuni de umbre mișcându-se prudent prin jur, fără a ajunge nicăieri. Lemnăria scârțâia și trosnea ușor. Lângă ușa ce dădea spre toaletă, o haină Închisă la culoare pe un cuier, și mai sus, ciucurele lămpii de noapte, albastre, bivalvulare, se legănau ritmic. Erau greu de corelat acele apropieri șovăitoare, acea furișare mascată, cu năvala intempestivă a nopții de afară, care știam că trece În goană pe lângă noi, presărată cu scântei, indescifrabilă. Adormeam prin simpla acțiune
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme Înfășurat În hârtie maro, stătea pe culoar, bătând tactul pe pervaz
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în interpretarea lui Pablo Casals; sunt singur, părinții lipsesc, nu-s acasă; în cameră, deși afară e cald, e puțin răcoare, cum se întâmplă până spre mijlocul primăverii, până când pereții caselor se reîncălzesc, și doar atâta lumină câtă parvine de la lămpi prin „ferestruica” radioului, așa de cunoscută mie, așa de intimă; în spate, dincolo de ușa întredeschisă, am în rezervă, ca să zic așa, o altă cameră, chiar camera mea, luminată discret și totuși liniștitor de un abajur; stau ghemuit și un pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a părut cel puțin mie) este ținută într-o splendidă poziție verticală, miraculos verticală. Dacă linia ei s-ar prelungi până la cer, l-ar putea „atinge” pe însuși Dumnezeu. * La Sângeorz, până aproape de miezul nopții jucând cărți (șaizecișișase) la lumină lămpii cu petrol spânzurând din tavan deasupra mesei din bucătărie, unde plita mai este caldă, cu un badea Emil bucuros de prilej, la început foarte însuflețit, pus pe fapte mari, agitându-și mâinile cu unghii negre de pământ, cu mama și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Fiecare „pasager” are dreptul la câteva tone de cioburi de viață, dintre acelea pe care el le consideră bune pentru export... Acel joc de cărți, din acea seară, din acea bucătărie, ușor încălzită, luminată cu o anumită intensitate de acea lampă de petrol, cu acel badea Emil avântându-se la joc, dar nu după mult timp picând de somn, cu noi toți împreună formează o unitate perfectă, de sine stătătoare pe care trebuie neapărat s-o trec pe lista „bagajelor” ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în formă de H, un H șchiop însă, căci verticala dreaptă a „literei” e mai scurtă decât cea stângă. În micul coridor dau ușile a trei camere, de un perete întrerupt e lipită o bibliotecă, iar din plafon atârnă o lampă „de terasă”, o împletitură metalică vopsită în negru cu plăcuțe de sticlă portocalii. Când lampa e aprinsă, fotografia e luminată din plin, cumva sărbătorește: fetița de cinci ani, zâmbitoare, elegantă, cu părul aranjat în bucle mari pare vie, palpitând de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scurtă decât cea stângă. În micul coridor dau ușile a trei camere, de un perete întrerupt e lipită o bibliotecă, iar din plafon atârnă o lampă „de terasă”, o împletitură metalică vopsită în negru cu plăcuțe de sticlă portocalii. Când lampa e aprinsă, fotografia e luminată din plin, cumva sărbătorește: fetița de cinci ani, zâmbitoare, elegantă, cu părul aranjat în bucle mari pare vie, palpitând de vechea emoție a clipei-eveniment în care, dusă la fotograf, a stat sub reflectoarele aprinse, orbitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și băiatul și căruța cu caii, au auzit, au ieșit, au văzut caii înhămați, l-au găsit pe Titi adormit dar au crezut că-i mort. L-au luat în brațe, l-au dus în casă, și abia la lumina lămpii au înțeles că respiră, că-i viu. Ca un somnambul, băiatul a sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare încât aiuream. Îi văd și acum pe mămica și pe tătica, lângă mine, la pat, seara, cu lampa aprinsă, înnebuniți că nu știau ce să mai facă pentru ca să-mi ia arsura, cum mă țineau de cap, cum mă mângâiau și-mi cereau să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet pe frunte și pe piept. De la lampa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lampa aprinsă, înnebuniți că nu știau ce să mai facă pentru ca să-mi ia arsura, cum mă țineau de cap, cum mă mângâiau și-mi cereau să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet pe frunte și pe piept. De la lampa care lumina odaia veneau către mine niște săgeți ca de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și apoi în patru, le-a aruncat la coș și mi-a zis iritat: „Îți bați joc de noi. N-avem nevoie de ceea ce scrii, noi știm tot, dar vrem să mărturisești singur ceea ce ai făcut împotriva noastră”. Aveau o lampă portativă pe masă cu un bec de 500 de vați pe care mi-au fixat-o în ochi și așa m-au terorizat cu tot felul de întrebări până după miezul nopții, iar apoi au început a se schimba câte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe care doream din suflet să-i cunosc, să le aud vocea, să le văd buzele când formează anumite cuvinte de care eu sunt pur și simplu obsedată. Sunt anumite ființe dinspre care nu simt venind absolut nimic, ca niște lămpi stinse pentru mine și aprinse pentru alții? Ciudată și grea e starea mea de a călători cu organele din corp, prin viață, valize concentrate cu tot ce am eu nevoie la drum și, în plus, cu acea afinitate îndreptată exclusiv
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
foarte rar. și iar mintea pe moațe și iată-ne împrumutând de la Casa Corpului Didactic din București bani pentru a lua cu 6500 de lei un aparat de radio Herold, fabricat mi se pare că în România. Avea doar trei lămpi dar un Phillips costa o avere. Radiourile mergeau cu acumulator și 30 de baterii de câte 3,5 V. Mai era nevoie de doi stâlpi de câte 14-15 metri pentru antenă. Dar ce nebun ar fi înotat prin noroi să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se facă necesara curățenie și văruitul în camerele în care aveam să stăm. Ne-a sprijinit sora revizorului școlar, tânăra învățătoare Cornelia M Stratula. Spre apusul soarelui, când am ajuns, totul era pus la punct și până s-a înnoptat lămpile erau pregătite să lumineze sărăcăcioasa noastră mobilă, dar cu gust aranjată. Urma să mai așezăm cărțile, și nu erau puține, pentru care eram amândoi în concurență la lectură. Cu noi, ca amintire din Marineanca, rămăsese doar Nenev Maria, elevă în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se întrerupe curentul. Trebuie să mă grăbesc, să fac focul, să fie cald până vine de la școală Mișu, fiul meu, și să hrănesc cele câteva animale din bătătură. În fiecare seară, de la ora șase, curentul electric era întrerupt. Aveam o lampă cu gaz pe care o aprindeam și în semiobscuritatea bucătăriei pregăteam ceva de mâncare. Era frig în bucătărie. Mirosea a gaz de la lampă. Mirosul îți intra în haine și în piele. Sun la ferma agricolă din satul Ghiduleasa și îl
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cele câteva animale din bătătură. În fiecare seară, de la ora șase, curentul electric era întrerupt. Aveam o lampă cu gaz pe care o aprindeam și în semiobscuritatea bucătăriei pregăteam ceva de mâncare. Era frig în bucătărie. Mirosea a gaz de la lampă. Mirosul îți intra în haine și în piele. Sun la ferma agricolă din satul Ghiduleasa și îl rog pe paznic să o anunțe pe secretara Organizației de Tineret, pe Maria, despre ședința de mâine de la județ. O ședință în zilele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era deplin peste sat. Noaptea venea devreme și odată cu ea se întrerupea curentul electric. În cele câteva ore de beznă mulți erau la furat pe tarlalele C.A.P.-ului. Restul stăteau în casă, la lumina unei lumânări sau a unei lămpi de iluminat cu gaz, care scotea un miros înecăcios ce intra în haine, în covoare, în pereți. Focul ardea vesel în sobă, iar de la cenușar un firicel de lumină dilua întunericul odăii. Mirosul pe care îl scotea lampa de iluminat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]