5,988 matches
-
din 2-4 ianuarie 1945 au participat 340 de jandarmi, 38 de alți militari, 850 de premilitari și 2.550 de membri ai gărzilor cetățenești, adică un total de 3.778 de oameni) pentru descoperirea parașutiștilor, `ndeosebi la unguri, germani și legionari, `nsă din cauza executării tardive nu s-au `nregistrat rezultate pozitive, cei vizați av`nd timp suficient să dispară din zonă - vezi ibidem, ff. 86-88, 92, 95-96,100 (f.v.), 102, 104, 110 (f.v.)-112. La `nceput a existat temerea că intenționau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rezultate pozitive, cei vizați av`nd timp suficient să dispară din zonă - vezi ibidem, ff. 86-88, 92, 95-96,100 (f.v.), 102, 104, 110 (f.v.)-112. La `nceput a existat temerea că intenționau atacarea lagărului de la Sebiș, `n vederea eliberării prizonierilor legionari, sau distrugerea lucrărilor de artă (ibidem, ff. 90-96). E posibil ca grupul de parașutiști semnalat la Minișu de Sus să fi fost cel comandat de Gligor Cantemir, legionar originar din Hălmăgel, `n Munții Zarandului (`n aceeași regiune era și Minișu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
existat temerea că intenționau atacarea lagărului de la Sebiș, `n vederea eliberării prizonierilor legionari, sau distrugerea lucrărilor de artă (ibidem, ff. 90-96). E posibil ca grupul de parașutiști semnalat la Minișu de Sus să fi fost cel comandat de Gligor Cantemir, legionar originar din Hălmăgel, `n Munții Zarandului (`n aceeași regiune era și Minișu de Sus), și refugiat `n Germania după ianuarie 1941. Liderul grupului avea mai multe ascunzișuri - zona era montană și `mpădurită -, unul situat `n zona comunei Secaș, ieșind la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost parașutați pe 28 februarie 1945 cu misiunea aruncării `n aer a căilor ferate, fiind prinși pe teritoriul comunei Geoagiu-Hunedoara abia pe 20 iunie 1945 (ibidem, dos. 144, ff. 41, 256). Pe 28 februarie 1945 a fost lansat și parașutistul legionar Ștefan Taban, `nsă `n apropiere de București. El a constituit o organizație legionară `n capitală, număr`nd opt membri, arestați tocmai `n august 1945. Cu ajutorul aparatului de emisie adus de Taban din Germania și utiliz`ndu-se un cod, se reușise
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de informații, inclusiv prin plătirea acestora, și transmiterea lor `n Germania (ASRI, fond „D”, dos. 144, ff. 38-39, 254). Din surse de arhivă, completate cu mărturii, știm că `n nordul Carpaților Orientali au fost lansate cel puțin două echipe de legionari. O echipă condusă de Alexandru Șutea, fost primar legionar `n comuna Iacobeni-C`mpulung, a fost parașutată `n decembrie 1944 pe muntele Rotunda, Bistrița, de unde a trecut `n regiunea Vatra Dornei (ibidem, f. 436). Alți cinci parașutiști au fost lansați pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avea să scrie `n memoriile sale că la 24 martie 1945 au fost parașutate două echipe `n Bucovina sub comanda lui Ovidiu Găină (Horia Sima, op.cit., p. 119). `nainte de a veni `n țară, acesta a fost instructor al parașutiștilor legionari `n Germania (ASRI, fond „D”, dos. 141, f. 116). Anchetele efectuate de autorități `n toamna anului 1945 aveau să ducă la concluzia că Găină, fost comandant al așa-numitei echipe legionare a „spărgătorilor de fronturi”, a apărut `n martie 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Brișcă, Radu Ciuceanu, Rezistența armată din Bucovina. 1944-1950, vol. I, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 1998, pp. 168-169 (document de la ASRI, fond „D”, dos. 9046, vol. 1, ff. 88-95). `n primăvara anului 1945 s-au dus tratative `ntre liderii legionari Filon Lauric (originar din Rădăuți) din București și Vladimir Macoveiciuc (din comuna Voitinel, județul Rădăuți). Cel din urmă era urmărit de NKVD și de autoritățile române deoarece `n primăvara-vara anului 1944 participase la acțiuni antisovietice de gherilă, `n fruntea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de NKVD și de autoritățile române deoarece `n primăvara-vara anului 1944 participase la acțiuni antisovietice de gherilă, `n fruntea unui grup de 18 localnici, `n spatele frontului sovietic din Bucovina, fiind decorat de armata germană și de cea română. Scopul legionarilor era recrutarea pentru cauza lor a experimentatului partizan. P`nă la `ncheierea războiului n-au existat legături `ntre centrul legionar de la Argestru-Tisa și grupul lui Macoveiciuc, `nsă tratativele intermediate de comandamentul legionar din capitală aveau să ducă la unificarea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lui Macoveiciuc, `nsă tratativele intermediate de comandamentul legionar din capitală aveau să ducă la unificarea pentru scurt timp a celor două facțiuni, `n iulie 1945. Aflați pe urmele lor, jandarmii au reușit, `n august același an, să-i disperseze pe legionari și oamenii lui Macoveiciuc, nu fără luptă, operațiunea sold`ndu-se cu morți și răniți, precum și cu capturarea unor importante cantități de armament, muniții, explozibili, echipament și alimente. 30 de persoane au fost arestate și `naintate Curții Marțiale Iași - ASRI, fond
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și răniți, precum și cu capturarea unor importante cantități de armament, muniții, explozibili, echipament și alimente. 30 de persoane au fost arestate și `naintate Curții Marțiale Iași - ASRI, fond „D”, dos. 144, ff. 49-50, 257, 435-442, 443, „Schema Centrului de rezistență legionar Argestru-Tisa-Vatra Dornei”; ibidem, dos. 909, f. 395; ibidem, dos. 9029, vol. 4, ff. 48, 53, 62, 68 (v.); Adrian Brișcă, Radu Ciuceanu, op.cit., pp. 168-172 (document de la ASRI, fond „D”, dos. 9046, vol. 1, ff. 88-95). Vezi și amintirile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ff. 48, 53, 62, 68 (v.); Adrian Brișcă, Radu Ciuceanu, op.cit., pp. 168-172 (document de la ASRI, fond „D”, dos. 9046, vol. 1, ff. 88-95). Vezi și amintirile lui Vasile Lazăr - care a intermediat `nt`lnirile lui Vladimir Macoveiciuc cu liderul legionar Filon Lauric, `nsoțit de Nistor Chioreanu, precum și schimbul de mesageri `ntre partizanii bucovineni și legionarii din București -, Șase ani `n infern, Editura Marineasa, Timișoara, 2000, pp. 11-17. Vladimir Macoveiciuc avea să fie ucis pe 8 iulie 1946 la Vicovu de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ASRI, fond „D”, dos. 9046, vol. 1, ff. 88-95). Vezi și amintirile lui Vasile Lazăr - care a intermediat `nt`lnirile lui Vladimir Macoveiciuc cu liderul legionar Filon Lauric, `nsoțit de Nistor Chioreanu, precum și schimbul de mesageri `ntre partizanii bucovineni și legionarii din București -, Șase ani `n infern, Editura Marineasa, Timișoara, 2000, pp. 11-17. Vladimir Macoveiciuc avea să fie ucis pe 8 iulie 1946 la Vicovu de Jos - ASRI, fond „D”, dos. 144, f. 435; Adrian Brișcă, Radu Ciuceanu, op.cit., p. 192
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aproape 20 de oameni, `ntre ei frații Monoranu din Neamț, aviatorul Cicero Popescu etc. Abia prin 1947 a aflat Sima de soarta lor. Avioanele se prăbușiseră `n munții Argeșului, cei mai mulți pasageri, inclusiv dr. Dumitru, murind `n accident. Doar c`țiva legionari au scăpat cu viață și au reușit să se ascundă (Horia Sima, op.cit., pp. 165-166). ASRI, fond „D”, dos. 1, ff. 334-335, 344; ibidem, dos. 4244, f. 14. Nouă dintre ei erau semnalați `ntr-o notă informativă din 19 martie 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
notă informativă din 19 martie 1945 (DJAN Bihor, fond „Inspectoratul de Jandarmi Oradea”, dos. 46/1945, ff. 353, 448). Raportul `naintat de NKVD lui Beria (dar și lui Stalin și Molotov) la 24 martie 1945, cu privire la urmărirea, arestarea și anchetarea legionarilor, `n Misiunile lui A.I. V`șinski `n România, ed. cit., p. 160 (document de la GARF, fond 9401, op. 2, dos. 94, ff. 154-158). Deși sovieticii au căutat să păstreze secretul cu privire la predarea lui Georgescu, Stoicănescu aflase despre acest fapt datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
privite cu circumspecție, țin`nd cont că fostul angajat al statului avea tot interesul să se dovedească util noilor stăp`ni de la București. Ibidem, ff. 17-20. Ibidem, ff. 20-26. `ntr-o notă informativă din 3 mai 1945 se menționa că unii legionari prinși `n zonele Viena și Berlin declaraseră că Mișcarea Legionară luase contact cu Iuliu Maniu și propusese „alcătuirea unui plan de rezistență, aprobat și complectat de Maniu”. Conform aceleiași surse, „elementele militare”, ofițeri superiori și generali, din PNȚ, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
era dată informația că generalul de aviație Gh. Șuteu ar fi fost conducătorul mișcării de rezistență, iar generalul de jandarmi Barbu, șef de stat-major. Se preciza că generalul Șuteu avea legături cu ofițerii din țară și de pe front, iar prin intermediul legionarilor și cu generalul (Platon) Chirnoagă, din „guvernul” de la Viena. Organizator al mișcării de rezistență din Moldova era generalul (Constantin) Constantinescu Claps. Organizația ar fi avut ramificații `ntre studenții și profesorii universitari (`n număr de 22) de la Universitatea și Politehnica din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
erau verificate. `n 1945, `n condițiile haosului care `ncepuse să domnească `n bună măsură `n România, se vehiculau `n interiorul noilor structuri informative ale Bucureștilor tot felul de informații neverificate, majoritatea identific`nd cu ușurință „dușmanul”, chiar dacă extrem de amalgamat ideologic: legionari, țărăniști și liberali. La 1 martie 1945, `n timpul audienței la rege, la `ntrebarea acestuia de ce interveniseră sovieticii `n tulburările din România, Maniu ar fi spus: „Unii funcționari români trădători au arătat rușilor că `n România s`nt prezenți mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țărăniști și liberali. La 1 martie 1945, `n timpul audienței la rege, la `ntrebarea acestuia de ce interveniseră sovieticii `n tulburările din România, Maniu ar fi spus: „Unii funcționari români trădători au arătat rușilor că `n România s`nt prezenți mulți legionari care `n orice clipă pot să lovească Uniunea Sovietică (sublinierile ne aparțin)”. Șeful PNȚ l-a numit pe fostul locțiitor al ministrului de Interne, Stănescu, care descoperise o importantă organizație legionară, `n legătură cu Horia Sima, fiind aprovizionată pe calea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dos. 144, f. 270. Ibidem, dos. 9029, vol. 4, f. 65 („Schema de organizare a Corpului Detectivilor”). ANIC, fond „Ministerul de Interne-Diverse”, dos. 24/1944, f. 69. Ibidem, ff. 21-21. Din echipa lansată `n regiunea Vinț-Alba Iulia făceau parte și legionarii Ion Cristea și un anume Petrescu (ASRI, fond „D”, dos. 144, f. 226). ANIC, fond „Ministerul de Interne-Diverse”, dos. 24/1944, f. 51. Ibidem, ff. 20-21. ASRI, fond „D”, dos. 144, f. 225. ANIC, fond „CC al PCR-Cancelarie”, dos. 160
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
luptase `mpotriva Armatei Roșii `n Bucovina, `nainte de 23 august 1944, dar și după această dată, precum și cu Oreste Masichevici, care lucra cu naționaliștii ucraineni `n nordul Bucovinei. `n București a stabilit relații cu generali și fruntași politici, precum și cu legionari moderați, pe care a căutat să-i convingă de necesitatea aderării la mișcarea de rezistență. Legătura cu elementele armatei române se făcea prin generalul Dumitru Coroamă, considerat simpatizant legionar, pe l`ngă care a apărut, `n ianuarie 1945, legionarul Mathias
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu legionari moderați, pe care a căutat să-i convingă de necesitatea aderării la mișcarea de rezistență. Legătura cu elementele armatei române se făcea prin generalul Dumitru Coroamă, considerat simpatizant legionar, pe l`ngă care a apărut, `n ianuarie 1945, legionarul Mathias, aflat `n contact cu legionarii din grupul lui Horațiu Comaniciu și cu agenții englezi (?) ce se aflau `n acel grup; generalul Mitrea, tot simpatizant legionar, era ajutor al generalului Coroamă și avea sarcina de a se `ngriji mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
căutat să-i convingă de necesitatea aderării la mișcarea de rezistență. Legătura cu elementele armatei române se făcea prin generalul Dumitru Coroamă, considerat simpatizant legionar, pe l`ngă care a apărut, `n ianuarie 1945, legionarul Mathias, aflat `n contact cu legionarii din grupul lui Horațiu Comaniciu și cu agenții englezi (?) ce se aflau `n acel grup; generalul Mitrea, tot simpatizant legionar, era ajutor al generalului Coroamă și avea sarcina de a se `ngriji mai ales de aprovizionarea mișcării de rezistență; generalul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ff. 1-14). Generalul Mitrea era menționat chiar ca „locțiitor” al lui Roland Gunne, șeful agenturii SD `n România; el organiza și aprovizionarea mișcării de rezistență („Notă informativă asupra organizației «Mișcarea de rezistență» din România”, `n ibidem, p. 75). Legături `ntre legionari și militarii români existau și la nivelurile inferioare (vezi Petre Baicu, Alexandru Salcă, op.cit., pp. 58-59). ASRI, fond „D”, dos. 9046, vol. 1, f. 38. „Protocolul anchetei arestatului Andreas Schmidt din 22 martie 1945”, GARF, fond 9401 (Mapa Stalin), op.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
186. Ilie-Vlad Sturdza, Pribeag printr-un secol nebun. De la Legiunea Arhanghelul Mihail la Legiunea Străină, ediție `ngrijită de Răzvan Codrescu și Mihai Ghyka, cu un cuv`nt `nainte de Mihai Ghyka, Editura Vremea, București, 2002, pp. 73-79. Paltin Sturdza, „Conspiratori legionari și agenți sovietici `mpotriva generalului Avramescu”, Dosarele istoriei, nr. 3 (79)/2003, pp. 14-20. Horia Sima, op.cit., p. 46; Idem, „Pentru ce am pierdut războiul din Răsărit”, loc.cit., p. 72. Trecerea `n liniile germane a legionarilor (numărul este redus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Paltin Sturdza, „Conspiratori legionari și agenți sovietici `mpotriva generalului Avramescu”, Dosarele istoriei, nr. 3 (79)/2003, pp. 14-20. Horia Sima, op.cit., p. 46; Idem, „Pentru ce am pierdut războiul din Răsărit”, loc.cit., p. 72. Trecerea `n liniile germane a legionarilor (numărul este redus la trei) este descrisă - `nsă fără a spune ceva despre intențiile lui Avramescu de a trece de partea Wehrmacht-ului - chiar de Ilie-Vlad Sturdza, op.cit., pp. 87-91. Acțiunea este confirmată și de tatăl lui Ilie-Vlad, Mihail Sturdza
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]