6,058 matches
-
Privea În zare cum pe mări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări / Corăbii negre duce...” există o bogată sugestie metaforică. Marea este o metaforă cu sensuri multiple. Adâncul misterios al mării este un permanent izvor al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin cele două metamorfozări. Într-o primă ipostază, Luceafărul apare În chip „angelic” iar „toiagul Încununat cu trestii”, este tridentul purtat de zeul mărilor, Neptun. Marea e locul unde Luceafărul ar vrea s-o ducă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
duce...” există o bogată sugestie metaforică. Marea este o metaforă cu sensuri multiple. Adâncul misterios al mării este un permanent izvor al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin cele două metamorfozări. Într-o primă ipostază, Luceafărul apare În chip „angelic” iar „toiagul Încununat cu trestii”, este tridentul purtat de zeul mărilor, Neptun. Marea e locul unde Luceafărul ar vrea s-o ducă pe fata de Împărat: „Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin cele două metamorfozări. Într-o primă ipostază, Luceafărul apare În chip „angelic” iar „toiagul Încununat cu trestii”, este tridentul purtat de zeul mărilor, Neptun. Marea e locul unde Luceafărul ar vrea s-o ducă pe fata de Împărat: „Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte...” Luceafărul are origine mitică, este fiu al cerului și al mării, metafore ale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trestii”, este tridentul purtat de zeul mărilor, Neptun. Marea e locul unde Luceafărul ar vrea s-o ducă pe fata de Împărat: „Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte...” Luceafărul are origine mitică, este fiu al cerului și al mării, metafore ale elementelor primordiale; aerul și apa la greci. 6. Cea de a doua metamorfozare a Luceafărului oferă alte sugestii metaforice. S-a afirmat că În această ipostază el aparține
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Te-oi duce veacuri multe Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte...” Luceafărul are origine mitică, este fiu al cerului și al mării, metafore ale elementelor primordiale; aerul și apa la greci. 6. Cea de a doua metamorfozare a Luceafărului oferă alte sugestii metaforice. S-a afirmat că În această ipostază el aparține orizontului plutonic. Ca metaforă a zeității supreme infernale, privirile Îi sunt aprinse de o patimă arzătoare, În calitatea de stăpân peste infern, peste adâncimile subterane. Făptura sa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Însăși esența sa. Pentru oricare dintre sfere, atracția reciprocă este mortală. În această ipostază, Luceafărul devine o metaforă a iubirii absolute. 8. Cătălin este, nici mai mult, nici mai puțin, decât pajul Cupidon din poezia cu același titlu a autorului „Luceafărului”. El invită pe Cătălina la un spectacol al vieții care nu poate fi refuzat. Și Cătălin este o proiecție onirică, la fel ca și Luceafărul, Însă la un alt nivel, cel terestru. Eul este un simbol al Întruchipării sentimentului de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai mult, nici mai puțin, decât pajul Cupidon din poezia cu același titlu a autorului „Luceafărului”. El invită pe Cătălina la un spectacol al vieții care nu poate fi refuzat. Și Cătălin este o proiecție onirică, la fel ca și Luceafărul, Însă la un alt nivel, cel terestru. Eul este un simbol al Întruchipării sentimentului de dragoste, ori, mai simplu, „amorul sănătos, de orientare populară, senzualitatea frustă”, cum spune G. Călinescu. 9. Hiperion este o metaforă a renunțării geniului la lumea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
eu În lumea mea mă simt / Nemuritor și rece.” 10. În vreme ce Demiurgul corespunde metaforic vorbind gândirii creatoare, logosul devine lume El reprezintă În poem, tot la nivel metaforic, gândirea rece, lucidă. Demiurgul dezvăluie adevărata esență a lui Hiperion. oooOOOooo „Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stelePărea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a chaosului văi, Jur Împrejur
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vremii, Întărește astfel caracterul de document, cu o mare doză de autenticitate. Limbajul utilizat, cu o evidentă putere de acuzare, adresarea directă folosită În „dedicație”, reprezintă mijlocul prin care scriitorul crează o atmosferă dominantă În Întregul roman: „Vouă, dar, străluciți luceferi ai vicielor, cari ați mâncat starea stapânilor voștri și v-ați rădicat, pe ruinele acelora ce nu v-au lăsat să muriți În mizerie,... vouă, cari ați furat cu zvanțul din funcțiunile cele mici și cu miile de galbeni din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
loialitate. În conștiința eroului se derulează, Într-o rememorare dramatică, viața lui interioară, supusă unei exigente autoanalize, pentru a discerne adevărul iubirii lui absolute. E o iubire pură, ideală pătată Însă de infidelitatea Elei. E aici aceeași viziune eminesciană din „Luceafărul” a inferiorității și infedilității femeii. Ștefan Gheorghidiu se căsătorise cu Ela din dragoste, el era student la Filozofie, ea studentă la Litere; dragostea aduce În viața lui modestă de student, unica bogăție spirituală spre care o năzuia, analizată filosofic și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de Caragiale Însuși, când se Întreba ironic: „de vreme ce avem cap, la ce ne-ar mai sluji inteligența?”. MARIN SORESCU - IONA Subiect, conflict dramatic, personaj Piesa „Iona”, subintitulată de Marin Sorescu (1936-1996) „tragedie În patru tablouri”, publicată În 1968 În revista „Luceafărul”, face parte, alături de „Paracliserul” și „Matca”, dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv, „Setea muntelui de sare”. Titlul trilogiei (dramaturgii antici scriau trilogii tragice), este o metafora menită să dezvolte ideea setei fără limite de absolut a omului, de cunoaștere și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
interviu de Antti Majander în "Helsingin Sanomat", 14 nov. 1999), în "Columna", nr. 14, dec. 2000, p. 70. Péntek, János, Studii de finlandeză la universitatea din Cluj, în "Columna", nr. 10, dec. 1996, p. 46. Perpessicius, Mențiuni critice: Kalevala, în "Luceafărul", 13 iunie, 1959. Petca, Ovidiu, Kalevala în ex libris, în "Tribuna", serie nouă, an VII, nr. 131, 16-29 februarie 2008, p. 36. Petrovici, Arina, Un criminal odios ar putea deveni martir, în "Observator cultural", nr. 346, noiembrie 2006, p. 5
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
p. 8. Răsuceanu, Andreea, Un autor saturnian în solaritatea sa, în "Observator cultural", nr. 477, iunie 2009, p. 8. Răutu, Constantin, Poezia fineză, în "Școala Mehedințiului", an VII, nr. 7-8, mar-apr. 1937, p. 3. Răutu, Constantin, Ceva despre Kalevala, în "Luceafărul", an IV, nr. 17, 7 apr. 1940, p. 4. Rotescu, Eugenia Anca, "Dacă nu mă implic într-un teatru viu, în ce să mă implic?". Interviu cu Horațiu Mihaiu, în "Observator cultural", nr. 274, iunie 2005, p. 22. Sadoveanu, Ion
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
peste tot în cultura română: senzație de nedreptățire, amestecată cu sentimentul românesc al buricului pământului... Eminescu este transformat într-o casă literară a poporului În anii ’80, polarizarea era deplină: pe de o parte, protocroniștii masați în redacțiile de la „Săptămâna“, „Luceafărul“ și altele asemenea, de cealaltă parte criticii acestui autohtonism radical (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, prin Europa Liberă; și, în țară, Nicolae Manolescu, Norman Manea, Gheorghe Grigurcu și alții). Exista și o zonă gri a protocroniștilor „moderați“ (intelectuali autentici, altfel) - sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Poeme cu îngeri la Editura Cartea vremii. În 1928 apar Proverbe culese de V. Voiculescu și Gh. D. Mugur - București. Vasile Voiculescu în anul 1928 Cunoscându-l, un scriitor, Zaharia Stancu, autorul de mai târziu al romanului Desculț, scria în „Luceafărul” din 1947 lăsând o mărturie despre calitățile și modul de viață a celui la care ne referim: „doctorul începea să dea consultații pe la șapte dimineața și uneori îl apuca ora două sau trei după amiaza tot acolo... După-amiază...inspecta cârciumile
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Rodica Pandele, Editura Eminescu, București, 1981 183 *** V. Voiculescu în pagini de corespondență, cu o prezentare de Lizica Mușatescu, în „Cronica", an II, 1967, nr. 20/20 mai *** V. Voiculescu, Corespon dență inedită, cu o prezentare de Emil Manu, în „Luceafărul", an XII, 1969, nr. 50/13 decembrie *** Din corespondența lui V. Voiculescu, cu o prezentare de Marius Pop, în „Orizont", an 27, nr. 42/21 octombrie *** Bârladul odinioară și astăzi, sub redacția lui Romulus Boteanu, Bârlad, II (1982), 111(1984
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Lățescu—Boldur, Gheorghe, Genocidul comunist în România, I, Editura Albatros, București, 1992 Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane. Evoluția poeziei lirice, Editura Ancora, București, 1927 Manolescu, N., Metamorfozele poeziei. Editura pentru Literatură, București, 1968 Maniu, Adrian, V. Voiculescu - omul, în „Luceafărul", an IX, 1966, nr. 44/29 octombrie Micu, Dumitru, „Gândirea" și gândirismul, Editura Minerva, București, 1975 Miu, Constantin, Vasile Voiculescu — poet isihast, Editura Florile Dalbe, București, 1997 *** Meditații despre Rugăciunea inimii, Editura Anastasia, București, 1997 Măciucă, Balcica, Balcic, Editura Universalia
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
urmărire „Caietul negru" al bunicului său, în „Adevărul literar și artistic", an. VII, nr. 408/10 martie 1998 Soulet, Jean François, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, 1998 Stancu, Zaharia, Locuri de mormânt, în „Luceafărul", an XIV, 1971, nr. 47/20 noiembrie Stăniloaie, Dumitru Părintele, Rugăciunea lui Iisus și experiența duhului Sfânt, Editura Delsis, Sibiu, 1995 Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, 3, Editura Minerva, București, 1974 Teodorescu—Braniște, Tudor, Emisiuni de altădată, în „Presa
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
împreună cu Eminescu cât a stat la Iași în lungile hoinăreli în jurul Iașului sau prin mahalalele mărginașe ale târgului. Numai că, în zorii zilei de 15 iunie 1889, dragul dumitale prieten - Eminescu - trecea pe celălalt tărâm, luându-și locul cuvenit între Luceferi. Mare durere ai simțit dumneata și o lume... Sporovăind noi de unele și de altele, nici n-am băgat de seamă cum a trecut timpul. Doamne, cât de repede a trecut și iată-ne, în seara de 31 decembrie 1889
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
cerdacul cel fermecat al Bojdeucii, să încercăm a ne desprinde măcar imaginar de vraja pe care ai țesut-o peste tot și peste toate... Adio, moș Creangă! Adio! Să ai liniște acolo pe steaua matale. Da’ ce zic eu stea? Luceafărul dumitale! Bârnova 29 august 2003 Vasile Ilucă De același autor: 1. Iași... șoapta din ziduri, album-ghid, Ed. Eurocart, Iași, 1998 2. Iași... istorie și spirit, album-ghid, Ed. Helios, Iași, 2000 3. Hoinar în jurul Iașului, album-ghid, Ed. Trinitas, Iași, 2001 4
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
să fie și subtilii stilisticieni 13 pentru care acele „cuvinte stranii” și „nonsensuri” par a fi constituit, timp de un secol, probe decisive pentru evoluția limbii poetice românești. 2. „...Pân-atunci «Legenda» la care lucrez va fi gata și fiindcă luceafărul răsare în această legendă, tu nu vei fi geloasă pe el, fetițul meu cel gingaș și mititel [...]. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronica, e senin ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din timpul regimului comunist, „a marșat” pe conceptul de „poet al iubirii”, care „cânta” o femeie „serafică”, văzută
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
altele, par să prefigureze invocarea Preacuratei, într-o tonalitate tipic creștină, în Colinde, colinde, dar mai ales în Rugăciune și în sonetul Răsai asupra mea... Aflat într-o acută criză spirituală, poetul înalță rugăciuni nu lui Dumnezeu-Tatăl (precum Hyperion în Luceafărul), nu lui Isus Mântuitorul, ci către Mama Imaculată: „Regină peste îngeri [...] / Lumină dulce, clară, / O, Maică Preacurată / Și pururea Fecioară, / Marie !” Eminescu nu a destinat publicului aceste versuri. În schimb, imaginea mamei biologice, pe care o pierduse nu demult, este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu totul nou acela pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
limba română a sec. al XVI-lea, deșiră înseamnă dorește. Fata de împărat simte aceeași lipsă de stea. Dar ea își îndreaptă ochii spre cer numai în vis. În stare de veghe se roagă doar pentru protejarea norocului ei de către Luceafăr. Cu tot dorul mărturisit de ambele părți, fiecare rămâne în lumea lui, în rațiunea unui echilibru universal. În fata de împărat „trăiește firea” (ca să trimitem la versurile postume deja citate), pe când Hyperion accede la „cumpăna gândirii”, la conștiința binomului ideal
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]