14,805 matches
-
în acest an în spațiul real dar și cel virtual pe data de 24 iunie!! Pentru o singură zi, Ziua de Sânziene, am îmbrăcat lumea în IA noastră românească, și lumea s-a făcut mai frumoasă, mai bună și mai luminoasă!! Ce puteri magice are acest veșmânt ce nouă, roamanilor ne este atat de familiar? Am deschis ochii având această frumusețe rară drept model și ideal, si acum revăd abecedarul meu ce avea chiar pe coperta imaginea unor copii îmbrăcați în
IA ROMÂNEASCĂ ÎN ZIUA DE SÂNZIENE, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381287_a_382616]
-
scânteia divină, cât „și-a răului esență”, spre veșnica lui nefericire. Poetul va oscila, de aceea, între îngroșarea tușelor negre ale existenței - ciclurile Din durerile vieții, Scântei prin noapte, Stâlpi de piatră, Ironii sentimentale, Sbucium sufletesc - și alegerea unor imagini „luminoase” - cer, alb, stări sufletești diafane, idei morale înalte, patriotism, trecut glorios, flori, păsări etc., ca în ciclurile Eroilor neamului, Reînvieri istorice, Patriei, Strămoșilor, Pasteluri, Tablouri fără ramă. În spațiul celest e plasată și „zeița visurilor”, iubita eterică, văzută ca o
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
scriitori ori intelectuali din alte domenii decât literatura, de la Sainte-Beuve la Borges, Buzzati, Chagall ori Einstein, de la Titu Maiorescu la C. Fântâneru, Petre Pandrea, Valeriu Cristea, Nichita Stănescu sau Gabriela Melinescu. Ca și marele său model (E. Lovinescu), urmașul și luminosul exeget al „scepticului mântuit” are darul formulărilor pregnante și al pătrunderii în mijlocul fenomenului literar, într-un cuvânt, al intuiției critice lucide și elegante, de o aleasă urbanitate [...]. Lovinescu ar fi citit cu pasiune Scriitori români de azi și ar fi
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
tablou de ansamblu al dinamicii ideologiilor și practicilor literare în epoca avută în vedere -, precum și frecventele referiri comparative, observații și concluzii asigură o coerență de ansamblu. Reamintind și formulând cu pregnanță câteva însușiri definitorii ale culturii italiene - cultură prin excelență luminoasă, „solară”, rațională, fenomen artistic caracterizat prin „refuzul spaimelor iraționalului” -, S. afirmă că, la prima vedere, categoria fantasticului ar părea incompatibilă cu liniile directoare ale creației artistice italiene, explică însă cum, în ce măsură, pe ce coordonate stilistice și de viziune s-a
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
dar acceptat prin convenție, învestit cu o funcție parabolică, eventual burlescă sau satirică, ori în cadrele enigmaticului tulburător, marcat de irupția inexplicabilului în cotidian. În aproape toate cazurile se manifestă ceea ce S. definește ca „italianitate”, adică o „aspirație organică spre luminos, spre claritatea imaginii și echilibrul formelor, care alungă teroarea mistică și irațională”. Examinarea subiectului, efectuată în analize micromonografice, relevă cu pertinență particularitățile fiecărui prozator: „magiile și miturile solare”, dar și „rezultatele excelente obținute prin utilizarea elementelor de fantastic în romanul
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
nimic nu zicea”. Versurile din ciclul Elegii pentru Ardeal sunt tot niște laude, închinate de data asta „supremei ființe ardelene”: evocare nostalgic înflăcărată a „munților mei prieteni”, cu „pădurile, gorunii”, a minerilor, a primelor iubiri, toate acestea filtrate prin ceața luminoasă a amintirii. Cărțile tânărului Ș. anunțau un viguros poet al marilor aspirații și întrebări, care știa să evite prin muzicalitate și rigoare alunecările în retorism. Jurnalul de front - publicat postum (1968) de un bun prieten, Laurențiu Fulga, sub titlul Carnetele
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
seamă - aveau și o valoare ritual-simbolică, dar identificau în același timp și statutul social al purtătorilor 130, și pentru că medievalii (mai cu seamă în Apus) se loveau de anumite dificultăți în privința vopsirii (nu reușeau să producă un negru „dens” și „luminos”, „intens” și „rezistent”131). Istoricii vestimentației afirmă că, în spațiul românesc, doliul nu era marcat prin haine noi, ci prin veșmintele obișnuite, vopsite în negru. Românii - în rândul cărora (spun specialiștii) „hainele negre” nu au fost iubite, întâlnindu-se „ținuturi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
subtitlul „Jurnalul patriotului naționale”. Editează și almanahul „Spectator”. Prim-redactori: C. Panaitescu (până în decembrie 1944), Sergiu Massler (până în august 1945), Mihail Vulpeș (până în decembrie 1945), Mircea Pavelescu (1946). În acord cu titlul, publicația își propune să aducă „mărturia sinceră și luminoasă”, „din stalul nostru la teatru, din prezența noastră pe turf, pe ring sau pe arenă, din pasiunea noastră pentru ecran” (În loc de program, 1/1943). Rubrici: „Film și cinema”, „Panopticum”, „Cronica teatrală”, „Cartea și oamenii ei”, „De joi până joi”, „Teatrele
SPECTATOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289817_a_291146]
-
elevul, cel care conduce și cel care este condus. Un alt dublet cu o mare semnificație este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie și dubletul Don Quijote și Sancho Panza, În care vedem diferențierea și complementaritatea dintre spiritul aventurier, expansiv, imaginar și spiritul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe cel care se opune. Între cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În fiecare zi un dram de arsenic pentru a-și menține apetitul pe care l-a pierdut În absența acestui remediu, și care fusese În obișnuința lui Încă din prima copilărie. Era un om Îndesat, trupeș, inteligent, spiritual, cu Înfățișare luminoasă și un păr negru lung. Următorul proverb i se potrivea cel mai bine: Quod cibus est aliis, aliis est acre venenum. („Ceea ce-i este hrană cuiva, altcuiva Îi e otravă”) Colecția de șerpi a autoruluitc "Colecția de șerpi a autorului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
folosești hrana ca și cum ar conține germenii Care din noi Înșine fac bogată hrană pentru viermi? X Să presupunem că am dori să ne aprindem lampa: Îi punem, cu grijă, ulei Îndeajuns; Dar dacă umplem peste margini urna, Desigur că lucirea luminoasă o stricăm, Sau o stingem cu totul: de-aici putem Învăța, Fără multă muncă sau trudă obositoare, Că dacă omu-și hrănește „urna” (trupul) fără cumpătare, Întunecimea criptei Îi va fi pedeapsa. XI Puțin vin nobil inima Înveselește; Eliberează mintea peste
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
evocator, cu darul portretisticii și al refacerii unei atmosfere, fie privind familia, anii de liceu și facultate, fie lecturile de la Biblioteca Academiei ori atmosfera din institutul academic patronat de G. Călinescu atât în timpul directoratului acestuia, cât și - ca sub o luminoasă umbră - după moartea marelui critic. SCRIERI: G. Topîrceanu. Viața și opera, București, 1958; Delavrancea, București, 1964; Pagini de istorie literară, București, 1966; Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Literatura epistolară, București, 1972; Citind, recitind..., București, 1973; Conceptul de realism în literatura română
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
angajată, o viziune optimistă. În Cuvinte pentru mâine se văd cu ușurință atitudinile preferate: angajamentul social-politic, elogierea ființei umane, exaltarea valorilor etice durabile. Versurile de început, cu o structură simplă, câștigă o oarecare viabilitate prin implicarea și entuziasmul autorului. Atmosfera luminoasă a fost pusă de critică pe seama spontaneității juvenile, Ș. fiind considerat un poet care respinge prețiozitatea, poza și care arborează un ton de confesiune sinceră. O modificare a discursului, prin nota elegiacă, se întrevede în Lirice (1969), unde elementele împrumutate
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
celui rău țin în stăpânire lumea (Strofe, Sonet III). Baladele Logodnicii morții și Strigoiul sunt nocturne și fantastice, urmând motivele byroniene din Oscar of Alva și Vampirul. Autentic este fiorul în fața sălbaticelor pustietăți din descrierile carpatine. O Barcarolă are note luminoase ce prefigurează idila eminesciană, după cum Ce e mai dulce-n lume? și La patria anunță Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. S. nu a putut da o expresie definită înclinației sale pentru poezie, dar limba lui, fără asperități, limpede
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
teatrală”. Redactori: George Nichita și G. Călinescu (din mai 1927). În intenția de a se afirma fără a tăgădui pe nimeni, redactorii se declară „de partea talentului și culturii”, preferând în artă „realitatea pipăită intențiilor nelămurite și în cugetare conceptul luminos și statornic pâlpâirilor fumegătoare ale unui stil vid” (1/1927). Pledând pentru promovarea tinerilor și nu pentru osificarea tradiției, revista publică scriitori de orientări literare diverse, de la Octavian Goga până la Ion Vinea. Rubrici: „Cronica literară”, „Cronica plastică”, „Cronica teatrală”, „Reviste
SINTEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
lui Boerescu la București. Conținutul „profesiunii de credință” publicate În Naționalul din 26 octombrie/ 7 noiembrie 1858 accentua tentația conservatoare. Deși În continuare critic față de „Întunericul trecutului”, tânărul politician repudia „extravaganțele”, „teoriile escentrice și imposibile”, proiecția unui „viitor ideal și luminos”, echivalentă cu detașarea de realitate: „nu dorim a perde realul pentru o umbră, căci nu voim a perde ceea-ce ținem pentru aceea ce ar trebui să ținem”. Atașamentul față de Convenția de la Paris era exprimat În fraze tipice pentru politicienii conservatori
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
antena tub sonor rețea electrică moleculă poliatomică e) în domeniul teoriilor fizice: * teoria ondulatorie * teoria corpusculară (cu privire la natura luminii) In cartea lui Christian Huygens, 'Tratat despre lumină", scrisă în 1678 și tipărită în 1690 are la bază analogia dintre fenomenele luminoase și fenomenele acustice, deși Huygens știa că sunetul nu se propagă în vid, iar lumina se propagă și încă având o viteză foarte mare. Analogia a fost utilă la explicarea reflexiei și refractiei luminii, dar n-a putut fi folosită
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
oferă istoria fizicii în sensul amintit mai sus este cel cu privire la utilizarea analogiei dintre rețeaua cristalină naturală (o grupare ordonată de atomi în spațiu, prezentând o periodicitate regulată în trei dimensiuni) și rețeaua plană de difracție realizată pentru observarea fenomenului luminos respectiv. Această analogie este utilizată în descoperirea științifică cu rezultate remarcabile, pe baza observației lui Max von Laue (1912) că distanța dintre atomii unui cristal (ce ar corespunde unei fante din rețeaua plană) fiind de 500 până la 1000 de ori
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
Paradisiacul provine din beatitudinea eului liric de a se regăsi într-o armonie universală, comunicându-și neîncetat fericirea apartenenței la marele tot: „Zilnic îmi bate în tâmple cu aripile/ o pasăre măiastră intră îi spun/ nu sunt decât un văzduh luminos/ în care se poate zbura în toate/ anotimpurile și-n toate/ secundele/ iau și puii mei cu mine mă-ntreabă/ cu glas mieros pasărea măiastră/ ia-i îi răspund și învață-i să/ zboare prin sângele meu/ ca și când ar fi
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
poezia suprarealistă, în care crede că își regăsește timbrul propriu. În masiva carte nicolae magnificul, dedicată în primul rând avangardiștilor Ion Vinea, Tristan Tzara și Gellu Naum, el practică un discurs poetic neosuprarealist programatic, păstrându-și însă hedonismul prin natura luminoasă și stenică, omenescul euforizant, datorat echilibrului dintre joc și luciditate. Apelează la insolit și la retorica visului într-un text care, deși nonconformist, rebel, este elaborat și cultivă sentimentul. Poemele, ample, pot fi citite și separat, dar sunt gândite să
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
un adolescent frumos, blond, cu ochii „parșivi” (va spune chiar el), înalt, cu trupul împlinit bine. Prietenii îi spun Haș sau Grasu. Haș căpătase deja faimă prin caricaturile sale. E bun la desen, cântă bine la pian, fața lui este luminoasă și surâsul e ușor enigmatic, seducător. Este îndrăgostit de o elevă de la fostul liceu „Despina Doamna” (devenit pe la începutul anilor ’50 Liceul de Fete). Fata, pe nume Magdalena Petrescu, îi va deveni la nouăsprezece ani soție și îi va fi
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Gheorghe Tomozei, Constantin Chiriță, Mircea Tomuș, Adam Puslojić, Sorin Dumitrescu ș.a. În jurul lui au apărut legendele și, după dispariția lui, legendele se înmulțesc atât de mult, încât tind uneori să ia locul creației ca atare. Posteritatea lui nu e foarte luminoasă și calmă. Unii nu îi iartă geniu poetic și îl contestă moralmente cu o înverșunare dezamăgitoare. I s-au decernat numeroase premii între care Premiul Uniunii Scriitorilor (1964, 1969, 1972) și Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1978). Încercând a pune
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
azi de tineri. Plac nu numai lor, plac, în genere, din rațiuni estetice, pentru că acest tânăr poet vorbește cu o dezinvoltură extraordinară despre ceea ce el numește, undeva, „o întâmplare a ființei” sale, cu un sentiment de jubilație și de melancolie luminoasă. În Dreptul la timp S. deschide „vederea” lirică spre alte teme și concepte, cum este aceea a morții și a prieteniei, într-un poem formidabil (Enchidu), de pildă, pornind de la cunoscutul poem sumerian Ghilgameș. Un procedeu pe care îl va folosi
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
-se de metrul clasic, creează, pe linia sentimentalismului minor, o atmosferă de limpiditate și echilibru. Lirica lui emană o senzație de liniște și mulțumire, rar înfiorată de întrebări sau de îndoieli. Prohod pentru zi relevă aceeași apetență pentru imaginile clare, luminoase, trasând contururi hieratice în decor de alb imaculat, dar accentuează latura angoasată, exprimând, în manieră bacoviană, nostalgia edenului pierdut - copilăria - sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]