8,611 matches
-
formare umană și de autocucerire prin interiorizarea Ideilor (Alétheia, Agáthon, Kalós - Adevărul, Binele, Frumosul), precum și recâștigarea condiției athanatice prin paideia 31. Definiții și înțelesuri medievaletc " Definiții și înțelesuri medievale" Înțelesul evanghelic. Curriculum înseamnă asimilarea învățăturii hristice și Imitatio Christi pentru mântuirea sufletului 32. Înțelesul școlii ecleziastice. Curriculum înseamnă cele „șapte arte liberale” (septem artes liberales) orânduite în trivium (cele trei artes sermocinales) și quadrivium (cele patru artes reales) și asimilarea lor deplină pentru slujirea fără prihană a Domnului în Biserică și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și învingătorul olimpic avea parte de eroizare. În elenism s-a cristalizat credința în posibilitatea recuceririi athanasiei prin cultură. Paideia era așadar o soteriologie. Eroizarea prin educație și cultură, care conferea nemurire, echivala cu recâștigarea condiției androginice, fiind așadar o mântuire. Acest privilegiu îl avuseseră mai mulți. Totul pare să fi început cu confirmarea doctrinei metempsihotice a lui Pitagora: când marele philosophos a murit, Metapontul și Crotona i-au adus onoruri divine, rezervate până atunci doar eroilor fundamentali și salvatorilor de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a formulat, pe la 418, ideile pelagianismului - doctrină decretată ca eretică de Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din iunie 431. Pelagiștii par renascentiști avant la lettre. Susțineau că omul poate atinge perfecțiunea morală și spirituală - și, implicit, poate câștiga mântuirea - prin forțe proprii, prin liber-arbitru, fără ajutorul harului divin, exclusiv prin libertatea voinței dată omului de Dumnezeu. Despre lucrările Conciliului de la Efes, vezi G.D. Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, Florentiae et Venetiis (1759-1798), continuată de J.B. Martin și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
va duce la unificare, înțelegere și bună pace universală. În „ziua a patra” Rosenkreutz asistă la o „reprezentație teatrală”, un ludibrium - adică o „repetiție generală”, un experimentum prealabil al marii schimbări. Este șocant să aflăm că această „comedie” arată că mântuirea nu se poate realiza decât dacă este înlăturat „un preot rău” (papa, bineînțeles!). „Ziua a cincea” relatează explorarea părților subpământene ale Castelului de către Rosenkreutz. Este o descensio ad inferos, o „coborâre în Hades”. Eroul studiază în profunzime temeiurile reformei. Și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici consoarta, nici cei doi băieți ai lor nu mai vin în sat cu anii. Fratele lui, văduv, își ține fiica sub strașnică pază de teama flăcăilor, deși nu o râvnește nimeni, fiind urâtă și suferind de boala somnului. Spre mântuirea sufletului, Gheorghe ridică o biserică, dar nu îi pune clopot, și se însoară cu o babă, nebuna satului. Un zugrav îl pictează pe ușa bisericii, sub înfățișare de drac, pe consăteanul cel mai apropiat lui. Ion Aldea înnebunind, prorocește dezastre
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
și iubire, mistuit de „înfrângeri și păcate”, dar aspirând la „desăvârșirea înaltă”. Versurile ilustrează astfel o neîncetată înaintare în „misterul tăcerii”, în extaz și vis, câteodată „joc de năluci” în căutarea de sine, însă în toate ipostazele o cale spre mântuire. Iar esența - „floarea luminii” - este cuvântul care întrupează eternitatea, „Cuvântul mumă, Cuvântul tată”, prin care poetul se simte „întâiul făcut”. În cea mai bună tradiție goetheană, poemele lui V. sunt ocazionale, inspirate de locuri și evenimente precise: satul natal, părinții
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
Departe, în cer,/ pe o stea mlăștinoasă,/ urletul câinelui/ moare încovrigat ca și câinele “ (Cărări de câini). Sentimentul părăsirii, al pustiirii lumii și a sinelui covârșește aceste poeme. Este un sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele poeme cu îngeri ale lui V. Voiculescu la lumea creștină suferindă, vidată de sensul mântuirii și instalată într-o așteptare absurdă, ca în poemul, emblematic, Copilașii din cer, este o mare distanță: raiul lui P. nu e decât
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Sentimentul părăsirii, al pustiirii lumii și a sinelui covârșește aceste poeme. Este un sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele poeme cu îngeri ale lui V. Voiculescu la lumea creștină suferindă, vidată de sensul mântuirii și instalată într-o așteptare absurdă, ca în poemul, emblematic, Copilașii din cer, este o mare distanță: raiul lui P. nu e decât un loc al plângerii; simbolurile consacrate ale interiorității paradisiace (casa, grădina) devin spații goale, infernale. Dacă tonalitatea
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Dunării, ca o variantă acvatică a Sodomei și Gomorei, și încă altele, dintre care tema „Strămoașei”, cumva izolată, în răspăr, livrată contrapunctic, sub formă de mici pasaje culese cu alte caractere decât restul cărții. Se poate spune că arhitema e mântuirea, nu cea strict religioasă, ci literară, prin povestire. Astfel, pasajul așteptării unei mari inspecții școlare, așteptare anxioasă, febrilă, generatoare de isterie colectivă, și în cele din urmă zadarnică, episod înrudit poate cu nuvela lui Gh. Brăescu Vine doamna și domnul
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
de viață în care fundamentală pentru împlinirea gândului e puterea voinței, dăruirea pasională - tensiune prin care se deschide calea comuniunii cu divinitatea, dialogul omului cu Dumnezeu. Filosoful putea să conchidă astfel că existențialismul ar fi mai degrabă o filosofie a mântuirii decât una a disperării. În consens cu acest crez, P. îmbrățișează fenomenul literar-artistic și filosofic, încercând să schițeze în limitele filosofiei culturii fie profilul „conducătorului” (Inteligența socială și psihologia conducătorului, 1935), fie matricele stilistice specifice popoarelor lumii: stilul românesc, ortodox
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
mod deosebit de Mircea Vulcănescu, intră în polemică deschisă cu aceștia în 1935, cu ocazia apariției romanului De două mii de ani de Mihail Sebastian, în care el însuși s-a identificat cu personajul Marin Dronțu. Ca teolog creștin ortodox, neagă posibilitatea mântuirii lui Iosif Hechter, eroul lui Sebastian, susținând cu argumente de dogmatică punctul de vedere expus de Nae Ionescu în prefața cărții, ceea ce a determinat reacțiile adverse din epocă ale celorlalți doi discipoli, printre numeroși alți cronicari literari, sociologi, politologi, inclusiv
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
dar și mitropolitului Dosoftei), a cărții Împotriva ereziilor a lui Simeon, arhiepiscop al Salonicului, apărută în grecește la Iași, sub îngrijirea lui Dosoftei, în 1681. I se mai pun în seamă („concurent” fiindu-i tot Dosoftei) și versiunea românească a Mântuirii păcătoșilor de Agapie Landos, ca și tălmăcirea Istoriilor lui Herodot. Întors de la Constantinopol și aflat de câtăva vreme între partizanii Ghiculeștilor, M. îl va însoți în 1659 pe Gheorghe Ghica în Țara Românească, primind de la acesta rangul de mare spătar
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
își află începutul religia, obiceiurile cetățenești, ridicarea orașelor; scrisul și învățătura tot de aici au pornit. În Asia a binevoit Mântuitorul omenirii să se întrupeze, să trăiască și să moară pentru neamul omenesc, și de acolo s-a început și mântuirea noastră creștinească.” Sunt firești aceste supraviețuiri ale unei „geografii biblice”, care desemnau, toate, Asia drept spațiu al sacralității, fiindcă, după ce marii scriitori ai Bisericii, atât cei din Răsărit cât și cei din Apus, au acceptat paradisul ca realitate „substanțială” și
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este unul nordic, întunecat, materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu înspre Nord - eu: suflet arid, pietros,/ mușcând zăbala înghețată a lunii...” (Inorog). Sensul drumului este unul coborâtor, mântuirea e nu incertă, ci infernală: „Și astăzi?... O, trup condamnat la țărână,/ schelet trist de cocor!../ Scară incertă, de oase, pe care cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul autoarei, P. scrie o „carte neagră”, a disperărilor asumate și denunțate care
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
patetică dezvăluie un veritabil umanism în descendența lui Whitman. Poemul devine un instrument de acțiune, de luptă. El contribuie la transformarea umanității înseși, precum și la aceea a poetului. Menirea acestuia din urmă este „agitatorică” și „duhovnicească”, el trebuie să caute mântuirea prin luptă. „Eu sunt cântăreț și om serios / cetățean și tovarăș al lumii”, declară P. E începutul unui discurs voit prozaic, dar de o solemnitate bine studiată. Versurile se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc în fulgere scurte, conform ritmicii
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
îl face pe autorul volumului Grădina lui Ion (2000) să proiecteze imagini sacrosancte peste o realitate comună și să evite turnurile livrești ori abordarea „partizană”. Așa se explică apariția tensiunii lirice la limita dintre carnal și spiritual, dintre păcat și mântuire, dintre tăgadă și ispășire, în timp ce viziunea (i)luminată are loc sub semnul crucificării și al resuscitării promise, însoțite de numeroasele semnificații pe care acestea le implică. P. este sensibil la reflexele celeste cu puteri de regenerare asupra lumii, aflată în
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
de contradicții, un monstru moral [...]. Nuvela ar intra în rândul narațiunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat eroului principal o semnificație superioară. Lăpușneanu e desigur un damnat, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie după mântuire. El suferă de o melancolie sangvinară, colorată cu mizantropie. Echilibrul între convenția romantică și realitatea individului, aceasta e minunea creației lui Negruzzi. G. CĂLINESCU SCRIERI: Triizeci ani sau Viața unui jucători de cărți, Iași, 1835; ed. Iași, 1863; Aprodul Purice
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
text o va aplica și în alte ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei (1967), Miron Costin, Opere alese (1967), Cronicari munteni (1970). În cercetarea Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”) (2002) sunt urmărite manuscrisele în succesiunea lor, cu diferențele (capabile să identifice versiunile, statutul și particularitățile lor) și cu relațiile dintre ele. Este un studiu exemplar în privința abordării tălmăcirilor românești (făcute după prima ediție, după prefaceri în
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
în colaborare cu Elena Barborică și Mirela Teodorescu), București, 1972; Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni, București, 1973; Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea - al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. Ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, pref. edit., București, 1967; Miron Costin, Opere alese, pref. edit., București, 1967; ed. (Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor. Viiața lumii), București, 1996; Cronicari munteni, pref. edit., București, 1970
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
și 1965 (cf. Gheorghiță Geană). În postcomunism, În schimb, antropologia este proclamată (ca În Ungaria, cf. László Kürti) a fi o ,,știință democratică”, venită din afara lumii academice centralși est-europene, sau chiar exaltată (ca În Slovenia, cf. Rajko Muršič) drept o ,,mântuire științifică”. Este dificil de precizat, În cazul Europei Centrale și de Est, măsura În care dezbaterea terminologică dintre etnografie, etnologie și antropologie ține de rațiuni teoretice sau de un anumit context sociopolitic. Dacă preferința pentru etnologie sau národopis (În Cehia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Iubirile, de vor fi fost cândva, s-au destrămat, și dacă poetul le invocă e pentru că singurătatea („Murim atât de singuri și o dată” - Moartea calei) face ca spectrul „trecerii” să fie încă mai inchietant sub orizontul unei insuportabile zădărnicii. O mântuire, în noianul acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-a pururi în cuvinte” - Rugăciune către luceafăr). Din pudoare, trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
judecătoriul cel drept, că toate bunătățile de la tine pogoară. Și acum, într-această vreme de întristăciune la tine alergăm, ca să ne fii ajutor spre vrăjmașii noștri. Nu doar pentru păcatele noastre, ci pentru mila ta cea multă, ajută noao, Dumnezeul mântuirii noastre, într-această vreme cu nevoie și grea.” Este o rugăciune-crez, o declarație de aderare la principiile păcii făcută de voievodul unui popor silit adesea să ducă războaie împotriva feluriților cotropitori. Textele parenetice clasice (bizantine, în primul rând) trudesc, toate
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Editurii Nemira), carte ce are la bază un libret de operă rock SF pe muzica lui Csaszar Constantin, scrisă în colaborare cu Alexandru Pecican, fratele lui P., se dorește un „roman care explorează dintr-un unghi science-fiction tema reîncarnării și mântuirii”. Interviurile incluse în volumul O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban (1994) trasează un dialog viu, în care P. știe să țină ritmul vivace și imprevizibil al dificilului său interlocutor. Darul acestei veri (2001) este o culegere de „texte”de
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
un poet „de carne și de sânge”, congener - în pofida particularităților retoricii sale - cu neoexpresioniștii patetici ai generației ’70, autor care cultivă cu fervoare „«marile teme» ale modernității: moartea, nebunia, suferința, Poezia cu majusculă” și înțelege „mistica poeziei ca instrument de mântuire, gravitatea rostirii” (Mircea Cărtărescu). Fără îndoială că dramatismul biografiei poetului, condiția lui boemă și rebelă, suferința și dispariția prematură contribuie la legitimarea acestei receptări, însă ea e autorizată în primul rând de texte. Mai vechile încercări de a-l recupera
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
intrare" Nu credeam că un Trup mistic are nevoie de funcționari kafkieni și de o interminabilă administrație clericală. Printre rânduri, se pot citi și fețe de pungași îmbrăcați în uniformă, jucând la duminici și sărbători rolul trist de vameși ai mântuirii. Am învățat apoi din cărți că celulele de elită ale acestui corp viu - mă refer la mănăstiri - îl au drept patron pe Sf. Ioan Botezătorul. Patron? Poate în alte epoci, nu însă și-n România tuturor fărădelegilor. Este oare „glasul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]