5,446 matches
-
în M.F.A. (august 1953 - august 1954), locțiitor al șefului D.S.P.A. (august 1954 - iulie 1955) și membru în Consiliul Militar (iulie 1955 - februarie 1956). Având delegate sarcini pe linie de partid, este avansat la numai 31 ani la gradul de general maior (august 1955). A fost ales ca membru supleant (decembrie 1955 - iulie 1965) și apoi membru al Comitetului Central al PCR (1965-1984). De asemenea, a fost deputat în Marea Adunare Națională. Generalul Ioniță devine apoi comandant al Aviației Militare (februarie - noiembrie
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
în perioada contemporană. Este autor a numeroase articole, studii și cărți publicate în România și în străinătate. La 15 aprilie 1985 a fost transferat la Editura Militară, unde a îndeplinit funcțiile de șef de redacție (înlocuindu-l pe prietenul său, maiorul Mihail E. Ionescu), redactor-șef (în locul colonelului Floriean Tucă; 30 ianuarie 1988 - 12 aprilie 1990) și apoi pe cea de director (în locul colonelului Constantin Zamfir; 12 aprilie - 1 iulie 1990). În fișa sa de cadre de la Ministerul Apărării Naționale, care
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
locuit în vagoane, românii s-au bucurat de sprijinul armat al Batalionului Român de Reparații Căi Ferate. Stări conflictuale au fost în localitățile Roșiori (Félegyház), Diosig (Diószeg), Șimian (Semjén), Pișcolt, Gelu, Horea etc. Pentru aplanarea conflictului a fost necesară intervenția maiorului Gorbunov, un consilier sovietic. Cei care au aplicat ordinul făceau parte din administrația provizorie a Bihorului de Nord și erau de alte etnii. Prefectul era András Csillag, subprefectul Román Pollák, primarul Oradiei Károly Ványa. După retrocedarea oficială la 9 martie
Atrocitățile Armatei Roșii () [Corola-website/Science/304849_a_306178]
-
ofițer de stat major sub comanda generalului de divizie Eduard conte de Clam-Gallas, strategii de succes pentru ocuparea Transilvaniei, și a participat la luptele de la Illyefalva (23 iulie 1849) și Bükszád (1 august 1849). La 1 decembrie 1857 a devenit maior în regimentul de graniță Sf. Gheorghe nr. 65 la Varaždin; a fost transferat în acest rang la secțiunea Statului Major General pentru gestionarea trupelor și magazinelor în aprilie 1858. La 18 august 1860, a fost numit locotenent colonel și șef
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
găseau, la sfârșitul lunii septembrie 1916, pe linia de plecare la ofensivă în august 1916. Generalului Crăiniceanu i se ia comanda Armatei 2 și numai prietenia cu Ionel Brătianu îl salvează de curtea marțială. Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general consemna: „"... haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de «retragere în marș forțat», locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
au preluat imediat controlul insulelor pe care se aflau. Avertizați de iminența unei lovituri de stat, stângiștii au baricadat drumurile la 17 iulie. Franco a evitat arestarea mergând cu un remorcher la aeroport. Un agent de informații britanic de la MI6, maiorul Hugh Pollard, l-a dus apoi pe Franco în Marocul spaniol cu un avion de Havilland DH.89 Dragon Rapide, unde acesta s-a întâlnit cu Juan March Ordinas, într-o zonă în care Armata spaniolă a Africii, sub conducerea
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Dediu susține astăzi că, deși a făcut trei ani de pregătire intensă, nu s-a gândit niciodată să plece într-o altă țară, pentru a căuta o altă șansă de a zbura în Cosmos. Revenit în România în anul 1981, maiorul ing. Dumitru Dediu a mai pilotat câțiva ani, după care a lucrat ca ofițer la Comandamentul Aviației Militare. După Revoluția din decembrie 1989 a fost inginer de zbor la compania Romavia, care aparține de Ministerul Apărării Naționale. S-a pensionat
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
școală și în practica desfășurată în unitatea de la Roman a fost repartizat în Marele Stat Major, unde a lucrat până în vara anului 1916 la Secția Operații, cu o mică întrerupere, în anul 1913, când a fost avansat la gradul de maior și a comandat un batalion din Regimentul 14 Dorobanți Roman, în cel de-al doilea război balcanic. În preajma intrării României în Primul Război Mondial, a fost numit în funcția de șef de stat major al Diviziei a 7-a Infanterie
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
de solicitudine a unora dintre membrii comisiilor și caracterul pur formal al anchetelor derulate. Lipsa de cooperare în sânul comisiei de la Cluj a determinat partea română să ceară în repetate rânduri înlocuirea ofițerilor respectivi. În aprilie 1942 au fost numiți maiorul italian Leone Sircana (președinte al comisiei) și căpitanul german (ulterior maior) Werner Haag. La sfârșitul anului 1942 a fost schimbat și căpitanul Alfred Negulescu, delegatul guvernului român în comisia de la Cluj, în locul său fiind numit locotenent-colonelul Virgil Bichiceanu. Nici la
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
al anchetelor derulate. Lipsa de cooperare în sânul comisiei de la Cluj a determinat partea română să ceară în repetate rânduri înlocuirea ofițerilor respectivi. În aprilie 1942 au fost numiți maiorul italian Leone Sircana (președinte al comisiei) și căpitanul german (ulterior maior) Werner Haag. La sfârșitul anului 1942 a fost schimbat și căpitanul Alfred Negulescu, delegatul guvernului român în comisia de la Cluj, în locul său fiind numit locotenent-colonelul Virgil Bichiceanu. Nici la Brașov lucrurile nu stăteau mai bine. Locotenent-colonelul Hans Dehmel se află
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
funcție până în iulie 1944. Aceste schimbari nu au avut un efect vizibil de îmbunătățire a activității comisiilor. Numărul de cazuri rezolvate nu a crescut iar partea română a continuat să acuze comisiile de o atitudine părtinitoare. Principala persoană vizată era maiorul Leone Sircana, președintele comisiei de la Cluj, care era învinuit de o atitudine pro-maghiară din cauza soției sale, care ar fi avut relații întinse în rândul oficialităților maghiare din oraș și, de repetate rânduri, și-ar fi determinat soțul să nu dea
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
război, în septembrie 1943, ofițerii italieni din cele două comisii s-au retras. Ele au continuat să funcționeze doar cu câte un singur membru, fără că eficiența să se amelioreze, ceea ce ar permite să se tragă concluzia că nu doar maiorul Sircana era singurul vinovat. Totuși guvernul român continuă să înainteze reclamații atât împotriva incitării la atitudini anti-românești, cât și la acțiunile efective de oprimare. Astfel, într-un raport din 25 mai 1944, colonelul Virgil Bichiceanu consideră că scrieri că cele
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată din Oradea (1989-1990). În perioada Revoluției din 1989, maiorul Eugen Bădălan, era șef de Stat Major la Divizia 11 Mecanizată de la Oradea din cadrul Armatei a IV-a Transilvania și avea în subordine 22 ofițeri, cinci maiștri militari, șapte subofițeri, doi oameni din personalul militar civil, 285 gradați și soldați
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
personal represiunea armată la baricada de la Hotelul Intercontinental din 21 decembrie 1989, represiune ordonată de către ministrul apărării, Vasile Milea, la cererea expresă a lui Nicolae Ceaușescu. La ora 16.15, comandantul Comandamentului Infanteriei și Tancurilor, general-colonelul Ion Hortopan, a ordonat maiorului Dorel Amariucăi să mai cheme din cazarmă, la Hotelul Intercontinental, încă 100 militari, folosind 8 autocamioane de la Autobaza MApN care, împreună cu cele 10 TAB-uri ale UM 01305 București, să pătrundă spre Piața Palatului. În jurul orei 17.30 s-a
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
Palatului. În jurul orei 17.30 s-a intrat cu TAB-urile în manifestanți făcându-se primele victime în fața Sălii Dalles. Represiunea din centrul Capitalei a durat până după miezul nopții. Conducătorul TAB-urilor care au străpuns baricada de la Hotelul "Intercontinental", maiorul Gh. Carp, a fost felicitat de Hortopan pentru curajul manifestat. În această represiune, 39 de manifestanți au fost uciși, iar mulți alții răniți. Cei care au rămas în piață au fost împrăștiați cu jeturi cu apă. De asemenea, colonelul Corneliu
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
a celor venoase). În prezent, este profesor consultant la UMF „Carol Davila” din București. Vasile Cândea a parcurs toate treptele ierarhiei militare începând cu gradul de locotenent major (1959). A fost avansat pe rând la gradele de căpitan medic (1964), maior (1969), locotenent colonel (la excepțional, 1975), colonel (la excepțional, 1978). La data de 27 decembrie 1987 a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea). În anul 1995 primește gradul de general de divizie (cu 2 stele
Vasile Cândea () [Corola-website/Science/305494_a_306823]
-
din orașul Odesa (RSS Ucraineană), ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1983. A activat apoi în cadrul forțelor armate ale URSS în diverse funcții de conducere și în noiembrie 1994 a fost trecut în rezervă, cu gradul militar de maior. În anul 1995 devine viceprimar al orașului Ceadîr-Lunga. Între anii 1995-1998, a studiat la Academia de Administrare Publică de pe lângă Guvernul Republicii Moldova. În 1995 a fost ales în funcția de viceprimar, iar în 1999 - primar al orașului Ceadîr-Lunga din cadrul UTA Găgăuzia
Mihail Formuzal () [Corola-website/Science/305592_a_306921]
-
Cursul academic superior de comandanți și șefi de state majore de pe lângă Academia Militară (octombrie 1954 - octombrie 1955) și Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1965 - 1968), ca șef de promoție. Grade obținute: locotenent - 1949, locotenent major - 1950, căpitan - 1951, maior - 1952, locotenent colonel - 1954, colonel - 1959, general maior - 10 martie 1961, general locotenent - august 1969. Locțiitor politic al comandantului Batalionului 3 transmisiuni (mai 1950 - martie 1951), șef birou în Direcția organizare și instructaj (martie - mai 1951), șef Secție și locțiitor
Ion Dincă () [Corola-website/Science/305634_a_306963]
-
state majore de pe lângă Academia Militară (octombrie 1954 - octombrie 1955) și Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1965 - 1968), ca șef de promoție. Grade obținute: locotenent - 1949, locotenent major - 1950, căpitan - 1951, maior - 1952, locotenent colonel - 1954, colonel - 1959, general maior - 10 martie 1961, general locotenent - august 1969. Locțiitor politic al comandantului Batalionului 3 transmisiuni (mai 1950 - martie 1951), șef birou în Direcția organizare și instructaj (martie - mai 1951), șef Secție și locțiitor al șefului Direcției Organizare din D.S.P.A. (mai 1951
Ion Dincă () [Corola-website/Science/305634_a_306963]
-
fostei URSS, după care atașatul militar sovietic a vizitat de două ori spitalul. În aprilie 1990, la organele de poliție din comuna Brădești s-au prezentat trei cetățeni sovietici, între care o femeie, care a afirmat că are gradul de maior și s-a aflat în una dintre mașinile respective, solicitînd restituirea celor patru autoturisme. La scurt timp după revoluție a fost "accidentată" mașina în care se afla "turistul" sovietic Lout Alexander și inca un barbat. Cu ocazia reparațiilor efectuate la
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
accidentată" mașina în care se afla "turistul" sovietic Lout Alexander și inca un barbat. Cu ocazia reparațiilor efectuate la "Service", în mașină s-au găsit 12 uniforme militare românești MApN de camuflaj și un veston sovietic cu insemnele gradului de maior. Cei doi au afirmat că sunt "ofițeri în rezervă și au luptat anterior în Afganistan"." Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informații privind evenimentele din decembrie 1989. În 25 decembrie 1989, craiovenii încercau să distingă la televizoarele lor
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
britanice, au fost tratați ca prizonieri de război, fiind aduși în București și găzduiți într-un apartament din sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei situat în Șoseaua Ștefan cel Mare, în custodia directă a generalului de brigadă Constantin Tobescu și a maiorului Constantin C. Roșescu. Cei trei ofițeri au locuit aici până imediat după lovitura de stat din 23 august 1944, când au fost eliberați și au părăsit România cu destinația Ankara. Totodată a fost capturat un aparat telegrafic de emisie-recepție, împreună cu
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
împotriva Imperiului Otoman (1770 - 1774). După ce și-a pierdut un ochi în 1775 în luptă, a luat o pauză și și-a petrecut câțiva ani călătorind prin Europa Centrală și Apuseană. În 1784 a fost avansat la gradul de general maior, iar în 1787 a fost numit guvernator al Crimeii. Sub comanda lui Alexandr Suvorov, a cucerit o mare experiență de război și prețuirea contemporanilor în timpul războiului ruso-turc din 1787 -1792, în luptele pentru cucerirea Ociakovului, Odessei, Tighinei și Ismailului, sau
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
mai multe ori în lupte. Suvorov a luptat mai apoi în Polonia împotriva Confederației de la Bar, reușind să pulverizeze forțele lui Pułaski, să cucerească Cracovia (1768), deschizând astfel calea pentru prima împărțire a Poloniei , fiind avansat la gradul de general maior pentru aceste realizări. A participat la războiul ruso-turc din 1768 - 1774, câștigând o mare faimă, în special după bătălia de la Kozludji. În anul 1775, Suvorov a fost însărcinat să înăbușe răscoala lui Emelian Pugaciov, dar a ajuns în zona răzvrătită
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
arabi. Pe data de 25 februarie 1994, teroristul evreu a deschis focul cu arma sa automată asupra unor bărbați musulmani, în timp ce aceștia se aflau la rugăciune în moschea din Grota Patriarhilor din Hebron. Atentatorul era, în calitatea sa de medic, maior în rezervă al armatei israeliene. După rafalele de armă automată, atentatorul a fost imobilizat de arabi și linșat. Autoritățile israeliene au condamnat oficial acest act terorist împotriva populației arabe palestiniene. era un adept al rabinului și politicianului de extremă dreaptă
Baruch Goldstein () [Corola-website/Science/306348_a_307677]