5,936 matches
-
asta am făcut o excepție. Liz Swados, căci ea era, avea În privire și În ținută o forță care mi-a inspirat Încredere și am decis pe loc să o cooptez În echipă. Era departe de a fi o profesionistă matură pe vremea aceea, dar, cu o bucurie și o vervă care compensau lipsa de experiență, a inventat ritmuri și asociații de sunete cu totul neașteptate. În aceeași zi, o fetiță cam de șase ani, blondă și diafană, a sosit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Începând cu grija pe care i-o poartă bătrânului său servitor Adam. Rosalinda, travestită sub numele de Ganymede, Îl educă pe planul sentimentelor, unde foarte puțini dintre oameni sunt instruiți. După ce trece prin etapele inițierii, Orlando se schimbă și, devenit matur, poate s-o Întâlnească pe iubita sa de la egal la egal, sub Înfățișarea ei reală de Rosalinda. Dar cine e Rosalinda? Ne-am Întrebat deseori În repetiții cum ar trebui jucat un astfel de personaj. Este ea un echivalent al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o zi de trăit, luând În mână craniul lui Yorick, Hamlet amintește de exercițiul mistic al unor sfinți care se așază În coșciug pentru a se familiariza cu moartea. În ultimul său monolog, În pragul scenei finale, Întâlnim un om matur: The readyness is all. Let be. E acum eliberat de teama de moarte. Înțelege posibilitatea armoniei Între ființă și acțiune. Contradicția fiind anihilată, reconcilierea se manifestă prin tăcere: The rest is silence. În tăcere, În clipa morții eroului, În piesă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ciuperca maro scaber, cea roșie aurantiacus, și alte câteva rude apropiate), denumite „ciuperci tubulare“ sau definite sec de micologi „ciuperci terestre cu tulpina centrală, cărnoase, fetide“. Pălăriile lor compacte - Înfipte bine la cele tinere, robuste și apetisant boltite la cele mature - au o căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și cu inutilul ei inel de pe tulpină. Cu toate acestea, națiunile cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
parc și umbrele vii, În care se afundase mâna mea, se mișcau acum pe pământ, printre nuanțe de violet care luaseră locul nuanțelor acvatice de negru cu verde. În starea aceea, dimensiunile obișnuite ale existenței aveau o semnificație atât de matură, Încât aș fi fost surprins dacă aș fi ieșit din tunelul ei În parcul de la Versailles, În Tiergarten sau În Pădurea Națională de arbori sequoia; și, În direcție inversă, când mai cad astăzi În vechea transă, sunt pregătit să mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pustiu, față în față cu terifianta oglindă sură a lacului. * Marea istorie reflectată în microcosmosul copilăriei... Începutul războiului ne-a surprins în Basarabia, și, din acea perioadă, îmi amintesc de o jucărie, de o locomotivă de pe botul căreia o mână matură și prudentă avusese grijă să smulgă steaua roșie, în cinci colțuri, ce îi trăda proveniența. Văd limpede, de parcă aș mai ține în mână acea jucărie adaptată, urgent, mersului istoriei, locul gol, urât, „cicatricea”, și realizez că băiețelul de patru ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a făcut loc în patul părinților, la picioarele lor. Cum, pe atunci, dormeam în aceeași cameră cu ei, pe un divan improvizat din lăzi, i-am auzit vorbind cu Cati până târziu. M-a impresionat vocea ei resemnată, de femeie matură (deși nu putea să aibă la acea dată mai mult de 20 de ani). Eșecul încercării sale (disperate? sau de rutină?) - nu obținuse ce și-o fi propus (dar oare își propusese ceva anume?) de la părinții mei - nu părea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a dus pe dealuri cu badea Emil să culeagă nu știu ce și la întoarcere era neobișnuit de veselă, fredona mereu un cântec, cumva sfidătoare. Mie, un băiețandru de 13-14 ani, un mucos, nu-mi dădea nici o atenție (îi plăceau bărbații maturi). O, de i-ar fi trecut prin cap să mă seducă... În loc să mă hârjonesc cu ea, s-o ciupesc, ne băteam, uneori, ca doi copii, eu, mai ales, lovind-o cu îndârjire. Ne înțelegeam, ne simțeam apropiați doar când citeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o introduc în „echipa” pe care mi-o formez). Vizavi de noi, în cealaltă aripă a clădirii, ale cărei ferestre dădeau spre curtea interioară, locuia, la parter, numeroasa familie Nacht („doamna Nacht” fiind de departe cea mai reprezentativă). Părinți, copii maturi, bărbați cu soțiile lor (au emigrat cu toții), iar la etaj, o altă familie, tot cu copii și ea, dar mai mici, de al cărei nume nu-mi mai amintesc. Stăpâna casei, o femeie neglijentă, leneșă, gălăgioasă și chiar isterică, monologa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trecut”, deși încă slăbit, abia ținându-mă pe picioare, am hotărât să mă duc la înmormântarea care avea loc chiar în acea după-amiază. La Bellu, capela era arhiplină. Un tânăr, pe care nu știu de ce îl confundam cu un critic - matur de altfel, după cum aveam să aflu peste câteva luni - ce scria pe atunci în Gazeta literară și în care vedeam deci o mare speranță a literaturii române, se cățărase pe postamentul unei coloane, stârnindu-mi de două ori admirația și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În una din cărțile lui Paul Goma, pe care, la începutul anilor ’70, autorul mi-a dat-o s-o citesc în manuscris există un personaj interesant, particularizat printr-o „mică” ciudățenie. Constând în faptul că el, acel bărbat deja matur pare-mi-se, avea fobia statului pe spate. Într-o atare postură (nebărbătească) se simțea vulnerabil, dezarmat, dinainte învins. Ca prins în cursă. Sau în cleștele unui adversar net superior. Cu umerii la pământ. Idiosincrazie de luptător? Alte obscure complexe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
figurat, se află chipul băiatului, surprins într-o expresie de neobișnuită seriozitate, gravitate, concentrare: buzele subțiri, strânse, șănțulețul accentuat de deasupra buzei superioare arată parcă o mobilizare a voinței: în ce scop? pentru a lupta împotriva cărei primejdii? Oricum, personajul matur este în această fotografie copilul și impresia ar putea fi apăsătoare dacă n-ar exista ochii - curați, cinstiți; prin care, ca printr-o apă limpede, se poate vedea până în fundul unui suflet neîntinat. Privesc fotografia din 1925 știind tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și au în Nu funcția pe care o au în scenariile de carnaval. Or, accepția originară a carnavalului e de exutoriu al morții. Funcția lui simbolică e cea de paricid (= regicid), cu efect eliberator în sensul reînnoirii. Hecatomba de scriitori maturi și consacrați, săvârșită de unul tânăr, încă neafirmat, poate fi considerată ca un paricid multiplu, în efigie, fiecare victimă luată în parte putând fi la rândul ei considerată ca un părinte al impetrantului. Dar toate acestea sunt, vorba aceea, „numai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
găsesc farmecul în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului ̀ nflorește pură. Chiar lipsa de expresie binecunoscută a criticului dispare sub vălul poeziei discrete, fine, cu timidități de începător și cu lucidități sceptice de om matur - totul solubilizat în perfecta adaptare a ritmului sufletesc cu cel al locuțiunii”. Acestea sunt, după știința și gustul meu, rândurile cele mai frumoase și mai corecte ce s-au scris despre Adela. La spiritele de o anumită altitudine, bucuria estetică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mare fiind nu numai purtător al genelor biologice, ci și un simbol al comunității naționale pe care o reprezintă. Dar acelui fiu „nereușit” i s-a dat numele de Hikari, adică lumină, fulger. Azi, acel copil a devenit un om matur, un muzician apreciat care a compus valsuri și nocturne mai ales pentru flaut. Tatăl său a luptat cu sentimentul de rușine ani de-a rândul, ajutându-l mereu până când, printr-o mișcare neașteptată a vieții, copilul a devenit un compozitor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și apariția acestei cronici se datorează debutului public, în postura de autentic dirijor de operă, a tânărului pianist Bogdan Chiroșcă, absolvent de la clasa de dirijat orchestră condusă de Corneliu Calistru. Urmărindu-l cu mare atenție, am avut revelația unui profesionist matur, care poate sta cu cinste alături de consacrații dirijori permanenți ai Operei ieșene, Corneliu Calistru și Leonard Dumitriu (fiecare din ei cu recunoscute succese). Siguranța atacului cu gestica de magistru a îndrumătorului (pe care și el la rândul său, după propria
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
întrucât se simte prea timpuriu o oboseală în glas. Am inversat, în comentarii, ordinea enumerării din partitură și de aceea mă voi referi în cele din urmă la interpretarea rolului Don Pasquale, care solicită, de regulă, încredințarea lui unui interpret matur, cu bogată experiență scenică și cu glas robust, de bas-cantabil. În cazul de față, am urmărit în persoana studentului Dragoș Ștefan o excelentă interpretare dramatică, adecvată intențiilor solicitate de desfășurarea dramatică a libretului, dar fără acoperire pe plan vocal din partea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
putea uita curând. Omogenitatea distribuției a fost demnă de case mari! Personal, simt un sentiment de mândrie pentru faptul că fiecăruia din distribuția serii am avut prilejul să-i pregătesc debutul în rolul interpetat la acest spectacol. Glasul viguros și matur al Mioarei Cortez, care a avut ca parteneri pe măsură un tenor de excepție în Daniel Mucedu-Magdal și Cristian Waks, un Scarpia venal cum după multe căutări l-a întruchipat în acest spectacol! Condus cu măiestrie de bagheta autoritară a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
redarea sensurilor care exprimă anumite trăiri nu numai prin voce au fost atributele care au făcut ca schimbul de generație să fie onorat cum se cuvine! Baritonul George Cojocariu s-a prezentat cu interpretarea Contelui de Luna ca un cântăreț matur format la școala ieșeană care îl recomandă pentru alte mari roluri în operele importante ale literaturii universale. Rolul este pentru cântăreți ajunși la maturitate. Octav Enigărescu, un talentat bariton cu o voce sigură și calitativă, spunea la una din repetiții
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
actorii de ținută ai Naționalului ieșean. Se vede treaba că Petru Ciubotaru și Virgiliu Costin, alături de Cristina Anca Ciubotaru (prezentă din fragedă tinerețe pe scena Teatrului ieșean pentru copii Luceafărul), nu au vorbit copiilor decât doar despre teatru! Aceștia, astăzi maturi fiind, sunt și ei prezenți pe scenă alături de părinții lor, în primul spectacol, la inaugurare. Petrică Ciubotaru (cum îl alintă toți cunoscuții), capul familiei, prin prestațiile sale scenice devine o legendă vie a Teatrului Național! Prin paleta variată de roluri
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
F.S.N.-niști), care nu lipseau de la nici o ședință, scopul lor fiind să afle totul pentru a găsi nod în papură și a face reclamații. Această organizație, F.S.N., avea structuri similare cu cele ale P.C.R. în toate satele și cuprindea persoanele mature, care plăteau cotizație și care nu erau membre de partid. Acești reprezentanți aveau voie să participe la unele ședințe pentru a se crea impresia că există democrație! Comuna era pe locul întâi în județ la numărul de reclamații și de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a declanșat reacția Europei, fapt care l-a făcut I.C. Brătianu să ceară retragerea lui, dând garanții că se vor lua măsuri contra vagabonzilor de orice nație, dar nu În felul propus, declarând: „Astăzi suntem stăpâni pe noi; să fim maturi, să nu ne expunem la reprobare sau la umilință și ridicol”. Autorul proiectului I. Codrescu a declarat că era convins că autorii lui vor fi insultați și calomniați, tratați drept barbari și jidanofagi, refuzând să-și retragă proiectul sub motivul
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
copil poate fi făcut fericit cu foarte puțin. Dar copilul poate fi întristat, încă mai ușor. Incapacitatea de a-și exprima trăirile triste și diversitatea surprinzătoare a motivelor acestor trăiri este greu de bănuit chiar de către cei mai apropiați oameni maturi, de cei aflați în preajma copilului; nici prietenii de o vârstă cu copilul nu știu ce se petrece în suflețelul celui cu care se joacă. Nu suntem deprinși cu semnele tăcerii, care spun mai mult decât vorbele. * Caut în tăbliță portretul copilului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
le-am avut în copilărie le-am uitat. Poate că așa cum s-a mai spus învățătura ucide tocmai partea originală care a existat în fiecare dintre noi. Eu sunt convins că printre copii sunt mult mai multe genii decât printre maturi. Mulți oameni maturi sunt foste genii irecuperabile. Este oarecare exagerare în această observație? Poate, dar și adevăr. Poate că este prea mult spus "geniu". Cu siguranță însă, nucleul de preț al gândirii copilului este originalitatea pentru că gândirea lui este liberă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în copilărie le-am uitat. Poate că așa cum s-a mai spus învățătura ucide tocmai partea originală care a existat în fiecare dintre noi. Eu sunt convins că printre copii sunt mult mai multe genii decât printre maturi. Mulți oameni maturi sunt foste genii irecuperabile. Este oarecare exagerare în această observație? Poate, dar și adevăr. Poate că este prea mult spus "geniu". Cu siguranță însă, nucleul de preț al gândirii copilului este originalitatea pentru că gândirea lui este liberă, nesupusă cenzurii unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]