6,277 matches
-
europeni, până atunci necunoscute lumea nouă. Simultan, a existat, de asemenea, o intensă amalgamarea rasială între indieni, spanioli și africani, ceea ce a remodela continentul din punct de vedere etnic. În 1713 a fost creată Academia Regală Spaniolă (RAE), sub protecția monarhiei spaniole, cu scopul de a reglementa și stabili utilizarea unitară a limbii spaniole pe întreg teritoriul spaniol și în toate teritoriile aflate sub dominația imperială.
Hispanitate () [Corola-website/Science/312696_a_314025]
-
s-a referit la statul spaniol, iar apoi a primit semnificația de limbă vorbită acolo. Spania, ca națiune unită, este mai tânără decât limba și Regatul Castiliei. În 1492, venirea lui Cristofor Columb în America, în cursul expediției plătite de către monarhia castiliană, a permis spaniolilor să înceapă expansiunea teritorială, politică și culturală, rezultând în aceasta că majoritatea statelor sud-americane folosesc spaniola ca limbă oficială. Totuși, înainte de secolul XVIII, colonizarea a fost nu spaniolă, ci de fapt castiliană. Astfel, câteva țări au
Nume date limbii spaniole () [Corola-website/Science/312002_a_313331]
-
pe 2 iunie 1946 a fost un eveniment de primă importanță în istoria Italiei contermporane. Până în 1946, Italia a fost în mod oficial o monarhie constituțională (Regatul Italiei) condusă de Casa de Savoia. În deceniul al treilea al secolului trecut, Benito Mussolini a impus dictatura fascistă în Italia, după Marșul asupra Romei din 28 octombrie 1922. Mussolini a aliat țara cu Germania Nazistă, alături de care
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
după Marșul asupra Romei din 28 octombrie 1922. Mussolini a aliat țara cu Germania Nazistă, alături de care a participat la al doilea război mondial. În 1946, Italia a devenit republică, în conformitate cu opțiunea exprimată de majoritatea participanților la referendumul cu privire la viitorul monarhiei. Monarhiștii au afirmat că în timpul referendumului s-ar fi făcut mai multe fraude, dar reclamațiile lor nu au fost investigate serios de noul guvern republican. A fost aleasă o Adunare Constituantă pentru pregătirea noii legi fundamentale a republicii. Referendumul italian
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
regală sau trebuia ales prin vot popular. Șeful statului, în ambele cazuri, ar fi trebuit să fie cel care numea membrii guvernului, dar nu ar fi guvernat personal. Democrația nu era un concept nou în politica italiană. Regatul Piemontului devenise monarhie constituțională odată cu reformele liberale ale regelui Carlo Alberto de Savia - „Statutul Albertino” din 1848. Până în 1946 Italia era o monarhie constituțională, bazată pe statutul albertin: aparatul de conducere al statutului era cunoscut ca și Coroana iar conducătorul purta titlul de
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
membrii guvernului, dar nu ar fi guvernat personal. Democrația nu era un concept nou în politica italiană. Regatul Piemontului devenise monarhie constituțională odată cu reformele liberale ale regelui Carlo Alberto de Savia - „Statutul Albertino” din 1848. Până în 1946 Italia era o monarhie constituțională, bazată pe statutul albertin: aparatul de conducere al statutului era cunoscut ca și Coroana iar conducătorul purta titlul de rege al Italiei. Deținera Coroanei era transmisă în mod ereditar, conform legii de succesiune dinastică. În 1946 Italia devine Republică
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
Aliații, a ocupat nordul și centrul Italiei. Parașutiștii germani l-au localizat și l-au eliberat pe Mussolini. Il Duce, având sprijinul politic al lui Hitler, a înființat "Republica Socială Italiană" în teritoriul ocupat de germani. Mussolini a proclamat răsturnarea monarhiei și a început stabilirea aparatului birocratic al noului stat. Capitala noii RSI a fost orașul Salò, de unde și numele sub care mai este cunoscută Republica Socială Italiană - Republica de la Salò. Între timp, sudul Italiei, se afla cel puțin din punct
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
partide foarte diferite. Deși temporar abordată problema formei pe care ar trebui sa o aibă statul italian după sfârșitul războiului, a devenit una dintre cele mai mari probleme politice. Cea mai mare parte ce susținea CLN era republicană, fiind împotriva monarhiei și a lui Vittorio Emanuelle al-lll-lea, responsabilitatea că au permis fascismului să se afirme, să conducă Italia timp de 20 de ani, și implicarea intr-un război de agresiune. Ideea republicană în Italia a avut drept precursor pe Giuseppe Mazzini
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
instituțională a Statului va fi decisă prin intermediul referendumului simultan cu Adunarea Constituantă. Decretul pentru organizarea referendumului spunea:”...în cazul în care majoritatea alegătorilor cer...”, frază ce putea lăsa să se înțeleagă că există și posibiltatea ca nicio formă instituțională propusă(monarhie sau republică) să ajungă la majoritatea voturilor. Ambiguitatea acestei expresii va fi cauza unor dezbateri aprinse. Literalmente în conformitate cu decretul pentru referendum forma instituțională câștigătoare va trebui să dețină majoritatea voturilor, deci majoritatea acordurilor din suma totală a voturilor pentru monarhie
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
monarhie sau republică) să ajungă la majoritatea voturilor. Ambiguitatea acestei expresii va fi cauza unor dezbateri aprinse. Literalmente în conformitate cu decretul pentru referendum forma instituțională câștigătoare va trebui să dețină majoritatea voturilor, deci majoritatea acordurilor din suma totală a voturilor pentru monarhie, republică și buletine de vot goale și buletinele anulate. Regelui Victor Emanuel al III-lea i s-a cerut în 1946 să abdice și să accepte ca pe tron să se urce fiul său Umberto. Regele Victor Emanuel era prea
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
corp de poliție auxiliară „Polizia Ausiliaria”, implicată în numeroase controverse datorită procedurilor discreționare de recrutare a agenților. În ziua de 2 iunie și dimineața lui 3 iunie 1946 avea loc referendumul pentru a se alege forma instituțională de guvernare dintre monarhie și republică . Sursele oficiale vorbeau despre o majoritate a voturilor valide pentru republică. Pe 10 iunie la ora 18:00 în „Sala della Lupa a Montecitorio” , Curtea de Casație a publicat rezultatele referendumului; așa cum le-au fost trimise de prefectura
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
a voturilor valide pentru republică. Pe 10 iunie la ora 18:00 în „Sala della Lupa a Montecitorio” , Curtea de Casație a publicat rezultatele referendumului; așa cum le-au fost trimise de prefectura(republica obține 12.717.923 de voturi iar monarhia 10.719.284) fără însă a se proceda la proclamarea republicii și stabilește 18 iunie afișarea rezultatului definitiv al referendumului după contestații, proteste și reclamații. În noaptea de 12 iunie se reunește guvernul lui De Gasperi. De Gasperi primește în
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
Casație nu a fost capabilă să proclame rezultatele finale decât pe 16 iunie, la trei zile după ce guvernul în numise deja pe premierul De Gasperi șef provizoriu al statului. Referendumul a dat câștig de cauză republicanilor, care au votat împotriva monarhiei în proporție de 54,3%. Rezultatele referendumului pot fi apreciate din punct de vedere critic ținând seama de mai mulți factori. Cel mai important, Italia a apărut ca o țară divizată în două: nordul republican (66.2%) și sudul monarhist
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
referendumului din această regiune. Unii sociologi și statisticieni au afirmat, (argumentele lor fiind preluate mai apoi de liderii politici ai momentului) că populația cu un grad mai înalt de educație a sprijinit republica, în vreme ce populația săracă sau analfabetă a sprijinit monarhia. Cu toate acestea, ar trebui spus că rata analfabetismului în Italia era aproximativ egală în toate regiunile Italiei, necunoaștera de carte neputând fi la prima vedere un factor determinant al votului pentru monarhie. Alte interpretări ale diferențelor de vot dintre
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
în vreme ce populația săracă sau analfabetă a sprijinit monarhia. Cu toate acestea, ar trebui spus că rata analfabetismului în Italia era aproximativ egală în toate regiunile Italiei, necunoaștera de carte neputând fi la prima vedere un factor determinant al votului pentru monarhie. Alte interpretări ale diferențelor de vot dintre sudul și nordul Italiei aminteau de istoria diferită a celor două regiuni între 1943 și 1946: după semanrea armistițiului, regele a fugit în sudul Italiei, care era deja sub controlul Aliaților. Odată cu ocupația
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
voturilor pentru câștigători au fost mult sub așteptări. Au fost propuse diferite interpretări sociologice și statistice ale voturilor ce au zărit influențele condițiilor economice de moment, de apariția electoratului feminine. O sugestie susținută de unii este aceea că preferință dintre monarhie și republic se regăsește într-o diferențiere socială:clasele instruite erau republicani în timp ce clasele unde domina analfabetismul aveau o preferință pentru monarhie. Datele din Trentino unde Republica obținuse 85% din voturi, a fost explicată de aversiunea populației locale pentru politivca
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
condițiilor economice de moment, de apariția electoratului feminine. O sugestie susținută de unii este aceea că preferință dintre monarhie și republic se regăsește într-o diferențiere socială:clasele instruite erau republicani în timp ce clasele unde domina analfabetismul aveau o preferință pentru monarhie. Datele din Trentino unde Republica obținuse 85% din voturi, a fost explicată de aversiunea populației locale pentru politivca naționalistă și autoritară a fascismului, identificată de aceștia cu monarhia. În regiunile din Nord, Piemonte istoric legată de Cassa de Savoia , republica
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
instruite erau republicani în timp ce clasele unde domina analfabetismul aveau o preferință pentru monarhie. Datele din Trentino unde Republica obținuse 85% din voturi, a fost explicată de aversiunea populației locale pentru politivca naționalistă și autoritară a fascismului, identificată de aceștia cu monarhia. În regiunile din Nord, Piemonte istoric legată de Cassa de Savoia , republica a învins cu 56.9%. Regiunea cu cel mai mare procentaj de voturi nule este Valle D’Aosta, alt teritoriu legat istoric de Casa de Savoia. Conform datelor
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
nedreaptă și impusă din afară, neavând nicio legătură cu sentimentele oamenilor de rând. În cadrul armatei, mai mulți ofițeri de origine evreiască s-au sinucis mai înainte de a fi trecuți forțat în rezervă. În acest fel, chiar și sprijinul armatei pentru monarhie și pentru fascism a fost subminat. Casa regală a fost stânjenită de activitatea principesei Maria José în timpul războiului. Fără să aibă acordul socrului ei, regele, ea a inițiat o serie de negocieri cu Aliații încă din 1943, în încercarea de
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
că Slavici a trebuit să dea explicații și să calmeze autoritățile de la Viena, iar în explicațiile sale, Slavici și-a exprimat convingerea că soarta românilor din Transilvania și Ungaria nu putea fi îmbunătățită decât printr-o politică de fidelitate față de monarhia austriacă. Același tact politic a fost folosit de către Slavici, ales președinte al serbării, și în Bucovina pentru a potoli aprehensiunile autorităților locale. Spiritul lui Slavici, înțelegător față de națiunile conlocuitoare, și numele acestuia cu conotații străine au fost parodiate de Eminescu
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
scria: "Soarele pentru toți românii la București răsare." Politic vorbind, Slavici avea convingerea, iar cu această convingere a trăit toată viața și din cauza aceasta i s-au atras atâtea nefericiri mai târziu, că românii din Transilvania trebuiau să fie fideli monarhiei austriece, dar pentru o viață națională mai bună trebuiau să lupte pentru o constituție federală, iar uniunea cu românii de peste Carpați trebuia să se înfăptuiască doar printr-o activitate culturală intensă. Înființează "Foița Tribunei" în care publică multă literatură populară
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
și Revoluția Franceză, cu alte cuvinte, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea). Potrivit istoriografiei franceze, această perioadă corespunde începutului Epocii moderne. Termenul regim se referă la regimul politic mai precis la instituțiile statului - tipul de guvernământ - o monarhie absolutistă. Principalul punct de sprijin al doctrinei era dreptul divin al monarhului. Spre deosebire de societatea feudală însă, puterea politică era din ce în ce mai concentrată în mâinile monarhului, cu toate că din unele aspecte aceasta era limitată de corpurile intermediare, de provincii, de parlamente etc. Cu toate că
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
corpurile intermediare, de provincii, de parlamente etc. Cu toate că expresia era folosită înainte, termenul este cunoscut în principal datrită lui Alexis de Tocqueville, care îl detaliează în eseul său „"Vechiul Regim și Revoluția"” din 1856. În această lucrare, "de Tocqueville" descrie monarhia absolutistă în funcție de societatea medievală care a precedat-o. Semnificația inițială a termenului utilizată de către revoluționarii francezi era de natură peiorativă, fiind o formă de exprimare a dezaprobării societății anterioare și implicit de aprobare a „Noii Ordini”. Structurile administrative și ale
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
erau acele teritorii recent cucerite de Regat care își păstrau încă instituțiile proprii. Statutul lor era similar cu cel al unei „pays d'état”. Înainte de Revoluție erau 36 generalități, ultimele fiind create în 1784. Unul dintre principiile de bază ale monarhiei franceze era acela că regele nu poate să acționeze fără sfatul consiliului său; formula „le roi en son conseil” exprima acest aspect. Respectând acest principiu, aparatul administrativ al statului francez în perioada vechiului regim a evoluat de la un sistem feudal
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
de Paris” și „Présidaux de Paris” aceștia fiind responsabili împreunp cu „lieutenant général de police” de menținerea ordinii publice în capitală. Următoarele instituții erau curți superioare de justiție, a căror hotărâri puteau fi revocate doar de către „Rege și Consiliul Său”: Monarhia franceză era irevocabil legată de Biserica Catolică („la France est la fille aînée de l'église” ) iar teoreticienii dreptului divin din perioada Renașterii au făcut aceste legături explicite: Henric al IV-lea nu a putut urca pe tron decât în urma
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]