5,403 matches
-
general a fost Gheorghe Cristescu, de meserie plăpumar. Printre membrii inițiali s-au numărat însă și numeroși intelectuali de valoare, precum Lucrețiu Pătrășcanu sau istoricul Petre Constantinescu-Iași. Actul a fost de o importanță majoră întrucât a dus la scindarea mișcării muncitorești din România pentru următorii 25 de ani. În iunie 1921 adevărații lideri ai partidului socialist au amendat hotărârile votate la congresul din mai 1921 și, practic, din acel moment muncitorimea română a fost reprezentată politic de două partide: unul moderat
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
parlament. Rezultatul era cu atât mai remarcabil cu cât BMT reușise să înscrie candidați în mai puțin de jumătate din județe. La aceleași alegeri din 1931 socialiștii (social-democrații) obținuseră și ei aproape 100.000 de voturi, ceea ce însemna că partidele muncitorești obțineau împreună în jur de 6% din voturi. Totuși, politicienii vremii, luați prin surprindere de succesul comuniștilor, au invocat niște vicii de procedură pentru a-i invalida în bloc pe toți cei cinci deputați comuniști (singurii care s-au opus
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
PCR pentru subminarea partidelor istorice, Regele Mihai a fost forțat la 30 decembrie 1947 să abdice, iar România a fost proclamată republică (Republica Populară Română). În 1948 s-a realizat fuziunea dintre PCdR și PSDR, noul partid numindu-se Partidul Muncitoresc Român (PMR), devenit totodată partidul politic unic în statul român. În 1948 a avut loc „naționalizarea principalelor mijloace de producție”, adică etatizarea societăților comerciale mari și mijlocii cu capital privat - primul pas major spre desființarea proprietății private. În același an
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
Ceea ce a însemnat consolidarea continuă a unui sistem de guvernare și organizare a societății în chip totalitar, partidul politic unic, comunist, tinzând să controleze și controlând societatea pe toate planurile. În 24 iulie 1965 și-a schimbat numele din Partidul Muncitoresc Român în . Între cele două partide, Partidul Comunist Român (PCR) și Partidul Muncitoresc Român (PMR) nu există practic nici o diferență, primul continuând în mod firesc activitatea celui de-al doilea, fără întrerupere. Redenumirea PMR-ului în PCR a fost făcută
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
societății în chip totalitar, partidul politic unic, comunist, tinzând să controleze și controlând societatea pe toate planurile. În 24 iulie 1965 și-a schimbat numele din Partidul Muncitoresc Român în . Între cele două partide, Partidul Comunist Român (PCR) și Partidul Muncitoresc Român (PMR) nu există practic nici o diferență, primul continuând în mod firesc activitatea celui de-al doilea, fără întrerupere. Redenumirea PMR-ului în PCR a fost făcută din dorința lui Nicolae Ceaușescu, devenit prim-secretar al PMR în iunie 1965
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
existente între toate partidele ce o susțineau (PDSR, PSM, PUNR și PRM) și fostul PCR, a fost poreclită "Patrulaterul Roșu". Nemulțumiți de „moderația” PSM-ului, o parte a membrilor au format un partid mult mai apropiat doctrinar de PCR (Partidul Muncitoresc Român) în vreme ce alții, și mai moderați decât conducerea centrală, au format un nou partid socialist (Partidul Socialist al lui Tudor Mohora) care ulterior a și fuzionat cu PDSR-ul. Astfel, confruntat cu aceste sciziuni dar și cu altele, PSM nu
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
sale militare și politice, a fost subalternul lui Ernst Kaltenbrunner și Joachim von Ribbentrop și a colaborat cu Adolf Eichmann. A terminat studiile economice cu titlul de doctor în economie publică, a activat din anul 1932 în cadrul Partidului Național Socialist Muncitoresc German (partidul nazist "NSDAP" al lui Hitler) și din 1936 a devenit membru cu grad înalt în SS ("Schutzstaffel") (SS-Nr. 202 122), a participat activ la Planul Margarethe - ocuparea Ungariei la 19 martie 1944 de către armata germană. Veesenmayer a devenit
Edmund Veesenmayer () [Corola-website/Science/303159_a_304488]
-
primară (de patru clase) în Kumrovec, nereușind să termine clasa a doua și a absolvit în 1905. După ce s-a mutat din mediul rural în 1907, Broz a muncit că ucenic de mașinist în Sisak. Acolo devenise conștient de mișcarea muncitoreasca și sărbătorind prima dată la 1 mai Ziua Muncii. În 1910, s-a alăturat uniunii muncitorilor metalurgiști și în același timp Partidului Social-Democrat al Croației și Sloveniei. Între 1911 și 1913, Broz a muncit pentru perioade scurte în Kamnik, Cenkovo
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
printr-o minciună, care s-a vădit ulterior, prin desfrînarea talentată a versului lui, ca nefiindă. M-am uitat, mărturisesc cu oboseală, pe versurile lui și lăsîndu-mă cuprins de ele m-am regăsit într-o odihnă a spiritului. Din sămînță muncitorească naște vers de fiertură de fier, și-l înțepenește în neuitarea noastră uitucă cum lebăda pe lacuri și murindă, cîntecul. Nepricepuți cum sîntem noi, la dînsul însă ne pricepem. Aurelian are ochii negri pînă la luciul luminii, gene de măturat
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică, mai târziu, în 1941. Germania a fost puterea principală a Axei în Europa și de facto, liderul alianței cu autoritate asupra Pactului Tripartit. Germania a fost condusă de Adolf Hitler și al său Partid Muncitoresc German Național-Socialist ("Partiul Nazist"). Cetățenii germani au simțit că țara lor a fost umilită în urma Tratatului de la Versailles, de la sfârșitul Primul Război Mondial, trebuind să cedeze o parte din teritoriul imperial, fie noii Republici Poloneze, fie coloniile sale. Presiunea reparațiilor
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
(acronim de la numele german de partid „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”, pronunțat , v. AFI) a fost un partid german care a existat între 1919 și 1945; până în 1920 a fost numit "Deutsche Arbeiterpartei", Partidul Muncitoresc German. În perioada 1933-1945 -ul a fost unicul partid politic din Germania nazistă. În românește se utilizează numele Partidul Muncitoresc Național-Socialist German . Frecvent și uzual este denumit partidul nazist german. Forma scrisă a expresiei "nazist" (și "nazism") se leagă de
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
a fost un partid german care a existat între 1919 și 1945; până în 1920 a fost numit "Deutsche Arbeiterpartei", Partidul Muncitoresc German. În perioada 1933-1945 -ul a fost unicul partid politic din Germania nazistă. În românește se utilizează numele Partidul Muncitoresc Național-Socialist German . Frecvent și uzual este denumit partidul nazist german. Forma scrisă a expresiei "nazist" (și "nazism") se leagă de modul cum se pronunță în germană cuvântul ""nationalsozialistische"", unde "t" se pronunță ca "ț" din limba română, sunet care însă
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
modul cum se pronunță în germană cuvântul ""nationalsozialistische"", unde "t" se pronunță ca "ț" din limba română, sunet care însă în majoritatea cuvintele germane este redat prin litera z. La 24 februarie 1920 seara, la o întrunire a membrilor Partidului Muncitoresc German în berăria Hofbräuhaus din München a fost anunțată decizia conducerii partidului de a-l redenumi în Partidul Muncitoresc Național-Socialist German (NSDAP). Hitler a prezentat și programul național-socialiștilor numit „25 de puncte” care a cuprins viziunile și revendicările naziștilor. La
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
însă în majoritatea cuvintele germane este redat prin litera z. La 24 februarie 1920 seara, la o întrunire a membrilor Partidului Muncitoresc German în berăria Hofbräuhaus din München a fost anunțată decizia conducerii partidului de a-l redenumi în Partidul Muncitoresc Național-Socialist German (NSDAP). Hitler a prezentat și programul național-socialiștilor numit „25 de puncte” care a cuprins viziunile și revendicările naziștilor. La scurt timp după apariția noului partid au fost eliberate primele carnete de membru, dar luând în considerație numărul mic
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
fapt care a determinat căderea blocului estic și, mai apoi, dizolvarea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990. După al doilea război mondial, Polonia a intrat sub sfera de influență a Uniunii Sovietice, devenind curând o țară comunistă, condusă de Partidul Muncitoresc Unit Polonez. Regimul de tip sovietic, bazat pe ideologia comunistă ateistă, era greu de acceptat pentru o populație antirusească și profund catolică. Nemulțumirile sociale s-au accentuat spre finalul anilor 1960. În urma mișcărilor studențești din 1968 și grevelor de la Gdańsk
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
muncitorii prin reașezarea prețurilor și cu promisiunea îmbunătățirii nivelului de trai. Începând cu 1975, economia a intrat din nou în recesiune. Primele greve au avut loc în iunie 1976 în fabricile Radom și Ursus. În urma reprimării lor de către guvern, mișcarea muncitorească a primit sprijin din partea intelectualității, prin înființarea Comitetului de Apărare al Muncitorilor ("Komitet Obrony Robotników" în poloneză). Această organizație lupta pentru apărarea drepturilor omului și pentru eliberarea deținuților politici. Totodată, organizația și-a exprimat intenția de a fonda sindicate libere
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
ia măsuri pentru a-și întâri poziția. Noul conducător de partid, generalul Wojciech Jaruzelski, a decretat pe 13 decembrie 1981 legea marțială, a scos sindicatul Solidaritatea în afara legii pe 8 octombrie 1982 și i-a arestat pe conducătorii acestuia. Protestele muncitorești au fost reprimate de trupele de asalt polițienești ZOMO ("Zmotoryzowane Odwody Milicji Obywatelskiej"). Una dintre cele mai mari demonstrații, a avut loc pe 16 decembrie 1981 la mina Wujek, unde forțele guvernamentale au deschis focul asupra protestatarilor, omorând 9 persoane
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la Școala superioară de științe sociale „A. A. Jdanov”; - în momentul înființării revistei comuniste internaționale „Probleme ale păcii și socialismului” Pentru pacea trainică, pentru democrație populară"), a fost numit, pentru scurt timp, reprezentantul Partidului Muncitoresc Român în redacția publicației respective; - 1958: pentru atitudinea sa „fracționistă” își pierde funcția pe care o avea la Editura de Stat pentru Literatură Politică; - din 1959, a fost șeful Secției culturale la Sfatul popular al raionului „Tudor Vladimirescu”, apoi secretar
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
ovaționați minute în șir, Cristian amintindu-și astfel de anii de glorie. S-a gândit apoi să pună bazele unui cor. Dar activistul de partid i-a pus din nou "bețe în roate". L-a sfătuit să înființeze un cor muncitoresc și să aibă în repertoriu piese închinate lui Stalin. N-a avut încotro. A muncit mult cu ansamblul coral, în săli neîncălzite. S-a îmbolnăvit din nou. Când și-a revenit, a lucrat o vreme pe șantierul Întreprinderii Gaz Metan
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
omului de către om, plină de capitaliști și moșieri care sug sângele poporului muncitor". Tema multor filme era: "clasa retrogradă, burghezo-moșierească", prin "cozile lor de topor" vrea să zădărnicească noile obiective ale "socialismului victorios"; dar aceste nu vor reuși întrucât "Partidul Muncitoresc Român (mai târziu Comunist)" prin "activiștii" săi vor îndruma, după caz muncitorii sau țăranii, spre victorie. Aceleași teme se găsesc și în documentare și jurnalele de actualități. Tot ce se prezenta în aceste producții era "aurit" cu "mărețele realizări ale
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
faptul că și alegerea actorilor pentru asemenea producții nu era întâmplătoare. Pentru "chiaburi" erau aleși actori grași, dacă se poate "burtoși", "țăranii săraci" erau actorii slabi dar cu privire tăioasă, mers hotărât, "activiștii" erau actorii cu un aspect cât mai "muncitoresc", mușchiuloși, cu priviri agere. Alegerea actorilor era foarte importantă în schițarea personajului pe care trebuia să-l reprezinte. Se poate spune fără echivoc că "arta cinematografică" era de fapt o "ilustrare a ideologiei" epocii. "Filmul" trebuia să fie "demascare, imn
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
opinia publică internațională că amplasarea armatei române pe Tisa ferea de comunism statele democratice europene. De altfel, următoarele atacuri ale armatei bolșevice maghiare s-au desfașurat conform planurilor lui Lenin, care prevedeau declanșarea la scară europeană a unor mari demonstrații muncitorești pentru apărarea Ungariei bolșevice. La 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a atacat puternic armata română, respingând-o până la Oradea. A avut loc o contraofensivă și, după șapte zile de lupte crâncene, trupele române se apropiau de Budapesta. La
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
Naivitate care a reprezentat cea mai mare greșeală din istoria evreimii maghiare. Freudiger făcea parte din Consiliul Evreiesc Central, forumul suprem al evreimii maghiare și al Transilvaniei de Nord. Prin rabinul Michael Dov Weissmandel și Gisi Fleischmann, responsabili ai Grupului Muncitoresc al Consiliului Evreiesc din Bratislava, Freudiger stabilise contacte cu câțiva ofițeri SS de rang din Sonderkommando-ul lui Eichmann, staționați la Budapesta, între care însuși Dieter Wisliceny. Rabinul ceh Weissmandel reușise să-l mituiască pe Wisliceny, când acesta se ocupa de
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
dictatură a proletariatului, nu este permis a se mai tolera existența acestor organizații și, ca urmare, vor fi luate următoarele măsuri: Anul 1953 aduce de două ori populația evreiască din România în atenția Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. La 14 ianuarie 1953, Iosif Chișinevschi, acuzatorul principal al populației evreiești a declarat: . A doua oară, în ședința Biroului Politic din 2 septembrie 1953, Gheorghe Gheorghiu-Dej declara: În decursul anilor 1953 - 1954, procesele antisioniste s-au succedat unul după
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
zonele rurale din centrul și nordul Finlandei. Marele Ducat al Finlandei, teritoriu autonom al Imperiului Rus, se dezvolta treptat într-un stat finlandez. Până în 1917, societatea finlandeză trecuse prin creșteri demografice rapide, industrializare și în cadrul ei apăruse o amplă mișcare muncitorească. Sistemul politic al țării era într-o fază instabilă de democratizare și modernizare, în timp ce situația socio-economică și statutul cultural-național ale populației se ameliorau treptat. Primul Război Mondial a dezbinat Imperiul Rus și Marele său Ducat, și a dus la lupte
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]