7,269 matches
-
tot fie cincizeci de ani de când stă pitită acolo și-l pune de fiu-său să facă ce vrea ea. Băiatul întrebă: — Dar cine e fiul ei? Îl priviră deconcertați și uimiți, apoi potcovarul murmură precaut, ca pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să-l consoleze, că Maștera era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
granit, cella divină, unde poate intra numai phar-haoui, pe care voi, grecii - surâse - îl numiți pharaon. Dar din locul de trecere dintre imenșii piloni, a căror bază era acum îngropată în nisip, se vedea că prima curte interioară era abandonată, murdară, cu caldarâmul stricat ici-colo; cineva începuse să scoată pietrele. În fund se deschidea trecerea spre a doua curte interioară; o vegheau două statui enorme de divinități sau de suverani, așezați hieratic pe tronuri de piatră. — Statuile zeilor de la Ephesus nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
revoltă. — Augustus l-a trimis în exil pe o insulă stâncoasă din Marea Africii. După șaptesprezece ani, a fost ucis acolo. Printr-un efort de memorie, Gajus îl revăzu pe curierul sosit în castrum pe ploaie, care cobora de pe calul murdar de noroi și, fără să-și scoată mantaua udă, anunța uciderea unui prizonier neînarmat pe o insulă îndepărtată. Auzise numele acela o singură dată, însă i se întipărise în minte. Ținu amintirea pentru sine. Agrippina continuă cu greu povestirea - în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alții - pe cei care îi fuseseră temniceri. Cel dintâi sări pe mal un tribunus militaris care, de câteva ore, se afla la comanda escortei imperiale; aruncă în jur o privire dezgustată: apa din port era plină de gunoaie, cheiul era murdar în urma furtunilor din timpul iernii. Apoi coborî tânărul Împărat; îngheță gândindu-se la mama sa care, chiar în acel loc, coborâse în lanțuri. Centurionul care comanda grupul acela dezolant încercă un salut stângaci. Nu-l privi, dar auzi un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vânt, micile încăperi cochete, scările acoperite ce coborau spre mare, termele înconjurate de șiruri de coloane, terasa de unde privea cerul serii. Visele acelea fuseseră un anestezic, însă îl înșelaseră. Văzu grădina uscată, porticul termelor plin de gunoaie, bazinele goale și murdare, mozaicurile distruse de vandalismul orb. Câteva statui căzuseră de pe piedestaluri - poate că fuseseră dărâmate. În nenumăratele fântâni și mici cascade nu curgea nici măcar o picătură de apă. Tribunul mergea la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gândindu-se că într-o zi... Se bâlbâiau, căutându-i privirea - și aproape că zâmbeau, în așteptarea unei încuviințări. Centurionul care o torturase pe mama sa - nu reușea să-l privească în față, văzu doar că avea mâinile mari, greoaie, murdare - îl conduse într-o cămăruță unde, într-o nișă goală, fusese așezată o urnă grosolană, din lut, ca acelea din cimitirele pentru săraci. Probabil că stătea acolo, abandonată, de ani de zile. Tăcut, ridică urna; era foarte ușoară. O luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zona ocupată de populares, care stăteau în picioare, cădea asupra lor o ploaie de insulte. Din scaunul său, Valerius Asiaticus, nemișcat la începutul adunării, cu faldurile togii perfect aranjate, observa. El nu se lăsase antrenat în nici una dintre intrigile acelea murdare. Mintea lui era îndeajuns de lucidă pentru a înțelege că vechiul, temutul și mândrul Senatus al Romei nu avea să mai fie niciodată ce fusese până atunci, vreme de secole. Împăratul privea chipurile răvășite, atât de înspăimântate încât erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al atriului. Intră în camera lui și le porunci tuturor să iasă; pentru prima oară, Milonia îl urmă fără ca el s-o cheme și se închise în cameră împreună cu el. Încăperea aurită Împăratul își scoase veșmintele de parcă ar fi fost murdare. Se aruncă pe pat cu fața în jos, ferindu-și ochii de lumină. Milonia se strecură lângă el și începu să-i mângâie umerii și ceafa, tăcută. El speră ca ea să nu observe că era gata să plângă. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i băgă în seamă pe cei cinci-șase care căzuseră victime furiei germanilor și zăceau risipiți în atriu, nici cadavrul lui Helikon, acel catulus egiptean; a doua zi, sclavii de la palat aveau să le ia de acolo și să spele marmura murdară. Herodes își lipi fruntea de peretele cryptoporticus-ului unde se afla harta de-acum inutilă a imperiului. Oamenii săi se gândiră că, având inima slabă, i se făcuse rău din pricina grozăviilor văzute. Se apropiară, însă el scutură din cap și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe ascuns cine știe de ce sectă secretă de mormoni sau adventiști. O descopăr abia acum, deși am trecut pe lângă ea de sute de ori, fără ca să se ofere vreodată receptivității mele vizuale. Mă-ncurc definitiv Într-o Încâlcire de străduțe murdare, extrem de jegoase, cu garduri scunde, de lemn sau cu ziduri din ciment igrasios peste care se văd pereții unor barăci scorojite, de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În călduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va realiza duminică. Am făcut 3 ore de patinaj și nu sunt obosită. Îl vreau pe Dinu! Îl vreau și Îl voi avea, pentru că așa-mi dictează voința mea, acea forță care te face să evadezi din mediul atât de murdar al fricii și să te avânți spre culmile gloriei și ale fericirii umane. 27 noiembrie 1959 (vineri) Iată neprevăzutul ce lovituri poate da! Odată, demult, visam fără speranță la Radu. Azi, printr-o lovitură a sorții, am mers În dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văd În carne și oase, Mai poți să mă-nveți cum să stau de vorbă cu zeii? (Nu pot să intre ca tine În forme fragile, nemuritorii!) Gândurile se sparg gălăgioase de marginea lucrurilor, Culorile-și schimbă nuanțele tot mai murdar, În râuri se-ncinge materia la soarele-același Pe câmp crește iarba ferice cu iepurii-adormiți pe răzor Doar eu nu știu de ce dracu-ncolții din sămânță De ce Întâmplarea mă-mpinse afară din dulce-ntuneric Poți să mă amăgești cu vorbe meșteșugite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele cred că, astfel, s-au ridicat, din ghetele murdare ale faraonilor Ca să Înfricoșeze moleșeala dată de sentimentele leșinate Ehei, piramide și statui, timp oprit În spasm necreator Pentru a-mpinge-nainte frecarea pe veci a materiei. Toate cărțile mi-au mușcat sufletul ca niște cobe otrăvitoare, Încolăciturile lor ucigașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și măgari de a căror orchestră ne amuzăm de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute, nu strigă, nu fac acel vacarm tipic țigănesc, mai mult tac, se uită cu ochi fără expresie la invazia noastră neanunțată În teritoriul acela insalubru În care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt o brută, un ins grosier, un animal. Ca s-o incit, Îi spun tot eu: „Degeaba trăiești!“. Surâde. E fericită. E supusă. Orice i-aș spune acum, ar fi pentru ea ceva minunat. Plec la cenaclu. (azi) Pe acoperișul murdar din fața ferestrei mele, o muscă unsuroasă lasă o dâră imperceptibilă; e un zigzag aproape geometric, nu se știe ce impulsuri magnetice o atrag când de o parte, când de alta, astfel că nu depășește o anumită limită, nu se aventurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă ciupea de fesă ca pe o bucătăreasă. Cedând insistențelor acelui dezaxat, nu făceam altceva decât să mă răzbun pe mine, pe trupul meu fad, pe ființa aceea searbădă, zăvorâtă Într-o pasivitate stupidă. Întâmplarea aceea a fost ceva extrem de murdar, tot ceea ce poate cunoaște mai urât o fată, ce nu știe că, Înaintea actului, trebuie să existe mai Întâi o educație sentimentală. Există momente rarisime când reușim să comunicăm, mai ales după actul amoros. „Experiența amoroasă poate fi repetată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai putea să scrie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și plină de strigăte impregnate cu alcool mă făcea să cred că sunt În mijlocul unui torent interminabil. Ochii mă usturau, buzele mi le ardeam cu băutură tare, mintea mi se Învolburase și cerea cer albastru. Da... el vorbea despre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am Închis În cușca poetului, lăsându-l doar să iradieze lumină asupra oamenilor. Lor le-a fost cald și m-au admirat. Dar numai atunci când va pleca firesc În oameni, frumosul din mine Își va găsi Împlinirea. 24 decembrie 1964 Murdari. Cu toate clipele vlăguite atârnând pe ei. Animale; toți. Vor să mă lege și să mă târască după ei. Dacă le spun că am și eu picioare, se supără și m-aruncă. Reptile. Bolnavi de senzualitate obscenă. Boala secolului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în nimeni. Mai ales nimeni... Acum, cortina se ridică, luminile se sting, muzica se oprește. Rămâne doar sunetul inimilor bătând cu nerăbdare. Să înceapă așadar spectacolul... Clădirea arăta ca și cum ar fi fost de-a lungul timpului martora multor fenomene paranormale: murdară și întunecată - într-un cuvânt, gotică. Contrasta cu cei doi zgârie-nori care o încadrau mai ales prin acoperișul plat și prevăzut cu balustradă, cât și prin faptul că obloanele ferestrelor erau în marea lor majoritate închise. Construcția era o relicvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de secundă spre civilii care se adunaseră pe margine și întrebă: - Avem cumva un doctor pe aici? Nu primi niciun răspuns. Privi din nou către victimă și o văzu mișcându-se ușor... Începu apoi să tușească și să scuipe apă murdară. Perfect! De data asta, ajunseseră la timp. În câteva minute, va putea să confirme identitatea atacatorului. Atunci zări un teanc de haine bleumarin undeva la dreapta ei. Apoi, pentru o clipă, văzu lucirea unui fermoar de metal. Ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lucra încă la dovezile găsite, iar Rhyme avea parte de propriul spectacol de prestidigitație, acompaniat de muzica jazz răspândită de sistemul său audio. Kara stătea lângă fereastră, îmbrăcată cu un tricou de-al lui Sachs, iar Thom îi spăla tricoul murdar de sos, urmarea numărului improvizat la târgul meșteșugurilor. - De unde le ai? arătă Rhyme către mingi, mai ales că nu își amintea ca ea să le fi scos din buzunar sau din geantă. Răspunse zâmbind că le materializase. Rhyme observa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ochii pentru a vizualiza în minte locul. Apoi citi analiza completă a fibrelor găsite. Cele albe erau în marea lor majoritate amestec de poliester cu mătase artificială, dar erau și câteva ce conțineau bumbac. Nu aveau luciu și erau destul de murdare. Cele negre erau din lână. - Mel, ce părere ai de fibrele negre? Cooper se așeză pe un taburet și începu să examineze cu atenție fotografiile: - Imaginile nu sunt prea clare. Dar cred că sunt fibre de la o țesătură foarte densă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
literei V și erau prevăzute cu capac. Sachs știu de la început că aceste capace nu puteau declanșa detonatorul, pentru că analiza metalului le dezvăluise faptul că folosise un cronometru la fabricarea bombei. Scoase dintr-un buzunar o lanternă și lumină interiorul murdar și urât mirositor al pubelei. Era deja mai mult de jumătate plină cu ambalaje de la mâncare și pahare de plastic goale; nu putea vedea fundul. Îl ridică puțin de la pământ: era prea ușor chiar și pentru a depozita 5 kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cădea! Te rog! Nu mai putea să respire. Nici măcar un centimetru de aer nu-i mai pătrundea în plămâni. Văzu un genunchi la câțiva centimetri de fața ei. O lovi în obraz și rămase imobilizat acolo. Simți miros de jeanși murdari, văzu un bocanc scâlciat la câțiva centimetri. Vă rog! Nu mă lăsați să cad! Apoi își dădu seama că se putea foarte bine chiar să fi căzut deja. Capitolul XXXI Îmbrăcat într-o uniformă de hamal, care se asemăna foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acum două saptămâni. Care e la o aruncătură de băț de sala de întâlnire a „Sfatului Patrioților” și la încă una de casa ta. Constable clipi uimit. - La Riverside Inn? Încercă să privească afară pe fereastră, dar era atât de murdară încât nu îți puteai da seama dacă cerul era albastru, galben de atâta poluare sau înnorat. Ochii lui Grady se micșorară. - Ce? Știi ceva despre acel loc? - Eu... Avocatul îl atinse pe umăr pentru a-l face să tacă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]