36,388 matches
-
Definiția magistrală dată liedului de Mariana Nicolesco: «Îngemănare a poeziei cu muzica, acesta e scurt ca sonetul și implică o linie muzicală ca în belcanto. Cuvântul e suveran, cuvântul purtător de sens în cel mai înalt grad, care pe unda muzicală ne răscolește sufletele prin subtilitatea trăirii, prin intensitatea ei, prin miracolul artistic pe care-l săvârșește în numai câteva clipe». Recitalurile de lieduri românești și rusești ale mezzosopranei Oana Andra, apoi ale sopranelor Mădălina Barbu și Silvia Micu împreună cu tenorul
Mariana Nicolesco și deceniul renașterii liedului românesc by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84212_a_85537]
-
Ivanovici, M. Mărgăritescu, I. Vlăduță, I. Purcărea, E. Massini, S. Horceag, D. Eremia, S. Dinu, E. Ursu și mulți alții. În cele 18 decenii de existență, Muzicile Militare au trecut de la „însoțirea” regimentelor din „Straja Pământeană” de la 1830 la paradele muzicale, la concerte de fanfară și la show muzical. Fanfarele au adus în parcuri, în săli de bal și de concert repertoriul european - de la uverturi la arii de opere și operete - și cântece și jocuri populare naționale în aranjament pentru formații
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
Massini, S. Horceag, D. Eremia, S. Dinu, E. Ursu și mulți alții. În cele 18 decenii de existență, Muzicile Militare au trecut de la „însoțirea” regimentelor din „Straja Pământeană” de la 1830 la paradele muzicale, la concerte de fanfară și la show muzical. Fanfarele au adus în parcuri, în săli de bal și de concert repertoriul european - de la uverturi la arii de opere și operete - și cântece și jocuri populare naționale în aranjament pentru formații de suflători, modelând auzul armonic al românilor și
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
naționale în aranjament pentru formații de suflători, modelând auzul armonic al românilor și gustul pentru muzica de ansamblu. În timp, fanfarele militare au devenit mesagere ale muzicii pentru toate sufletele, devenind un fervent factor educațional și o componentă a vieții muzicale românești. Festivalul Internațional al Muzicilor Militare de la Brăila este susținut de aproximativ 250 de instrumentiști virtuozi din România, Turcia și Republica Moldova. Din țară au participat: Muzica Militară a garnizoanei Iași - dirijor Alexandru Matesică, Muzica Militară a Regimentului 30 Gardă „Mihai
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
Moldova” - dirijor Andrei Pelipetchii și Muzica Militară a Forțelor Aeriene din Turcia - dirijor Murat Öztürk. Festivalul Internațional de la Brăila a vizat excelența în viața comunității locale, cea care a beneficiat de evoluția adevăratelor elite ale școlilor instrumentale și de interpretare muzicală, dar și de o coordonare muzical-coregrafică pe măsură. Fanfarele participante sunt alcătuite din virtuozi ai instrumentelor de suflat și de percuție, cu o tehnică individuală complexă, cu sonorități ample și totodată pastelate, nuanțate timbral, purtând amprenta unei muzicalități evidente. În
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
program divers, cu piese din repertoriul de fanfară, de operă, de operetă și simfonic, muzică ușoară, music hall, jazz, muzică pop, muzică populară, evidențiind valoarea ansamblurilor, a soliștilor instrumentiști și vocali. Nota dominantă a Festivalului a constat în îmbinarea interpretării muzicale cu mișcarea coregrafică a instrumentiștilor, evident fiind caracterul militar al desfășurării programului fiecărei formațiuni, aflate sub pecetea artisticului prezent în ținuta participanților, în interpretarea muzicală, în alcătuirea programelor, a coregrafiilor tematice ale show-urilor și în vigoarea mișcărilor corporale insuflate
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
ansamblurilor, a soliștilor instrumentiști și vocali. Nota dominantă a Festivalului a constat în îmbinarea interpretării muzicale cu mișcarea coregrafică a instrumentiștilor, evident fiind caracterul militar al desfășurării programului fiecărei formațiuni, aflate sub pecetea artisticului prezent în ținuta participanților, în interpretarea muzicală, în alcătuirea programelor, a coregrafiilor tematice ale show-urilor și în vigoarea mișcărilor corporale insuflate de șefii de muzică. Ca noutate în arta militară și în creșterea intensității spectaculozității spectacolului au fost exercițiile demonstrative ale Drill Team-ului Regimentului 30
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
Dimitrie Cuclin Roxana SUSANU „Sonata este exponenta dinamismului uman. Ea trebuie să urmeze toate pildele vieții. Concertul e numai o exhibiție. E static deci. O exhibiție de ce ?- a calităților tecnice și expresive ale executantului” <footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică muzicală, (București: tip. Oltenia, 1934), 335 footnote>. Cititorul acestor rânduri ar crede că, pentru Cuclin, genul concertului nu îmbracă aspectul dramatic pe care compozitorul îl acordă simfoniilor ori sonatelor. Nimic mai fals. În 1922 Cuclin începuse să scrie un concert pentru
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
cel dintâi an de studii la Conservatorul din București (1903), așa cum reiese din indexul realizat de muzicologul Vasile Tomescu în monografia dedicată compozitorului: Drumul creator al lui Dimitrie Cuclin <footnote Vasile Tomescu, Drumul creator al lui Dimitrie Cuclin, (București: Editura muzicală, 1956), 170-182 footnote>. Este un concert pentru vioară și pian, orchestrația fiindu-i încă necunoscută. În colecțiile Cabinetului de muzică al Bibliotecii Academiei Române se află un manuscris în cerneală rădăcinie, nedatat, (care conține partitura pentru vioară și pian și
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
și acordurile micșorate cu septimă mică ori micșorată. Interesul pentru originalitatea formei (cu toată stângăcia ei), care contopește elemente ale formei de sonată cu cea de rondo și cea de lied, dă particularitate piesei, marcată de o anumită asprime, trăsătură muzicală ce va fi observată și de Brăiloiu în cronica la Scherzo-ul ce i-a adus lui Cuclin premiul Enescu.<footnote Constantin Brăiloiu, Le Scherzo de M. Cuclin, în : La Politique, V, no.947, jeudi 26 février (11 mars) 1915
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
alt concert pentru vioară, pe care Cuclin l-a abandonat probabil, sau de care va fi uitat poate. Forma părții întâi este caracteristică pentru forma de concert preconizată de Cuclin și descrisă ulterior în Estetică și în Tratatul de forme muzicale: o temă, apoi un „trait de concerto” dedus din această temă, o temă secundară, un episod și repriza prescurtată a ceea ce a fost expus inițial. „Prin urmare, o idee de Concerto are a fi completă nu în sensul unui caracter
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
primei idei, în orice caz însă variind de la operă la operă, după particularitățile pe care aceasta le oferă în celelalte părți ale ei sau pe care... simpla imaginație a autorului le oferă operei lui.”<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică muzicală, (București: tip. Oltenia, 1934), 335 footnote> Temele sunt expuse întâi de orchestră, apoi de solist. Dubla lor expunere face ca planul tonal să mențină tonica Mi (tema I e expusă de tutti în eolian pe mi, tema secundă -expusă tot
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
vioară de la măsura 74 în relativa majoră, păstrează sexta eolică drept caracteristică modală ce alternează cu sexta majoră. Dublele coarde specifice scriiturii violonistice dau o notă de virtuozitate temei. În locul dezvoltării, Cuclin, consecvent ideilor expuse ulterior în Tratatul de estetică muzicală, plasează o secțiune mediană, cu structură ternară simetrică și cu un material tematic propriu, înrudit, însă, la nivel micro-structural, cu cel anterior, ritmul punctat, rămânând o constantă. Evoluția tonală se produce în zona dominantelor: DD (fa# minor) și D (si
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
tematic propriu, înrudit, însă, la nivel micro-structural, cu cel anterior, ritmul punctat, rămânând o constantă. Evoluția tonală se produce în zona dominantelor: DD (fa# minor) și D (si minor), potrivit interpretărilor muzicologiei moderne. Ulterior, când va gândi propriul său sistem muzical, Cuclin va considera zona ca aparținând subdominantelor modului invers (SD expansivă și Neutrul expansiv), această incursiune în sfera tonalităților Subdominantei fiind caracteristică dezvoltării sonatei. Amintim că funcțiunile au aceleași denumiri și în moduri, care, după Cuclin, reprezintă „sistemul diatonic în
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
tema secundară. O cadență marcată în partitură (Solo) precedă coda care încheie Allegro-ul de concert. Concepția lui Cuclin asupra ethosului diferit al temei secunde în raport cu cel al primeia, idee pe care o va detalia atât în Tratatul de forme muzicale, cât și în Estetică,este deja evidentă în această partitură. Și aici, Cuclin evită perioadele cu o construcție anume (paralelă, secvențială), dar intenția variațională face ca lanțurile de fraze să derive firesc, din nuclee tematice înrudite, ceea ce creează o coeziune
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
al lui Dimitrie Cuclin, Vasile Tomescu aflăm, însă, numele interpretului, Constantin Bobescu, precum și menționarea :„A fost executat cu concursul Orchestrei Radio dirijată de autor, în 1935 și în 1939” <footnote Vasile Tomescu, Drumul creator al lui Dimitrie Cuclin, (București: Editura muzicală, 1956), 129, notă de subsol footnote>. Pe fila de titlu a partiturii generale, Cuclin a scris, probabil ulterior: Concerto pour Violon et Orchestre (Simfonia XV). Partitura conține, ca și multe altele, însemnări de dirijor cu creion colorat. Concertul are o
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
a partiturii generale, Cuclin a scris, probabil ulterior: Concerto pour Violon et Orchestre (Simfonia XV). Partitura conține, ca și multe altele, însemnări de dirijor cu creion colorat. Concertul are o unică parte, Moderato. Potrivit datării din Repertoriul general al creației muzicale românești de Mihai Popescu și catalogului publicat de Viorel Cosma în lexiconul Muzicieni români, Cuclin a transformat concertul în Simfonia XV în 1954. Ce l-a determinat pe Cuclin să reconsidere concertul? După ciclul primelor paisprezece simfonii, descris de el
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
închinată memoriei lui Bach, ca o revalorizare a formelor preclasice pe care le cultivase în suite. O explicație posibilă ar fi planul tonal al concertului regândit din perspectiva interpretării metafizice. În 1929, Cuclin cristalizase probabil propriul său sistem, sistemul funcțional muzical. Epitoma esteticii muzicale, urma să fie tipărită în engleză cu o prefață de Vincent d’Indy, dar moartea maestrului, survenită în 1931, a împiedicat realizarea acestui proiect. Este posibil ca în 1954, după experiența Canalului, să fi meditat și asupra
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Bach, ca o revalorizare a formelor preclasice pe care le cultivase în suite. O explicație posibilă ar fi planul tonal al concertului regândit din perspectiva interpretării metafizice. În 1929, Cuclin cristalizase probabil propriul său sistem, sistemul funcțional muzical. Epitoma esteticii muzicale, urma să fie tipărită în engleză cu o prefață de Vincent d’Indy, dar moartea maestrului, survenită în 1931, a împiedicat realizarea acestui proiect. Este posibil ca în 1954, după experiența Canalului, să fi meditat și asupra concepției personale a
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
și asupra concepției personale a semnificației metafizice a formei de sonată. În locul unui descensio abrupt care să impună un ascensio cât mai intempestiv spre punctul inițial, armonia originară a sistemului, e posibil ca Cuclin să fi întrevăzut o altă cale muzicală de atingere a acesteia, mai puțin dramatică. Acel „trait de concerto” despre care vorbea în „Estetică” devine o modalitate de a tranzita întâi zona subdominantei, în accepția pe care o dă funcțiunilor modului invers, deci o mișcare „în oglindă” față de
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
către subdominanta expansivă, apoi o cădere pe dominanta (depresivă). Acest tip de mișcare funcțională este caracteristic armoniei lui Cuclin, iar sonoritatea ei devine o stilemă. Grupul tematic secundar, în Do major, are structura descrisă de Cuclin în Tratatul de forme muzicale: prima temă este lirică, cea de-a doua precipitată, a treia concluzionând: „Ideea II, în contrast cu prima idee, este lungă, nu de forță, ci de sensibilitate, nu numai dintr’o singură frază, ci din trei: una meditativă, sentimentală; a doua, violentă
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
dă mai multă unitate și consistență operei. Prin surpriză, fraza treia, concluzivă, poate fugi de încheiere, înlănțuindu-se, prin mijlocul cadențelor ori inflexiunilor imperfecte, întrerupte, evitate, - cu partea doua a formei sonată, dezvoltarea propriu-zisă”<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de forme muzicale, (București:tip. Bucovina,1934), 48-49 footnote>. Dezvoltarea debutează cu o secțiune de instabilitate tonală care precede tema episodică, teoretizată de Cuclin în Estetică, expusă la început în la minor. Ceea ce urmează este un marș, în cvinte, ascendent/descendent, pe care
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Muzicieni români în texte și documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea Viorel COSMA Aniversarea centenarului morții scriitorului și dramaturgului Ion Luca Caragiale (1852-1912), mare meloman, remarcabil critic muzical și prieten apropiat al generației enesciene de muzicieni din pragul veacului al XX-lea, ne prilejuiește semnalarea unui fond de documente inedite din colecția pianistei și profesoarei Cella Delavrancea. Dacă George Ștephănescu, Constantin Dimitrescu, Eduard Wachmann și Eduard Caudella au
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
pianului a fost Cella Delavrancea (plastic „mângâiată” cu apelativul „Aghiuță”). Suita documentelor se deschide cu scrisoarea autografă a lui George Ștephănescu, ce ne-a semnalat-o regretatul muzeograf al Teatrului Național, George Franga, prin care fondatorul Operei Române confirmă profesionalismul muzical al lui Caragiale. „Pe lângă darul de a scrie - mărturisea compozitorul în 1901 - D-ta mai ai si darul foarte rar, de a înțelege celelalte arte mai bine decât mulți specialiști” (sublinierile aparțin lui George Ștephănescu). Argumentele decisive sunt însă admirabil
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
a adresat-o în 1962, c ocazia adunării mărturiilor necesare redactării articolului Caragiale și muzica (publicat în Muzica, București, 12, nr. 6, 1962), din care rezultă limpede că dramaturgul era „meloman” - cum se autocaracteriza - dispunând de „ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltat”. Detaliile Ecaterinei Logadi, dincolo de pitorescul, propriu „omului Caragiale”, transformă scrisoarea în document peren de excepțională valoare postumă, ce nu mai suportă comentarii marginale. În perioada elaborării Metodei de violoncel (1952) și eseul Studiul violoncelului (1956), profesorul Dimitrie G.
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]