5,149 matches
-
faptul că era circumcis. Barney Greenwald, un personaj de origine evreiască din romanul „Revolta de pe Caine” de Herman Wouk, menționează săpunul R.I.F. în apărarea unuia din oponenții Cpt. Queeg, pentru a sublinia că acesta fusese unul din luptătorii contra Germaniei naziste. „Mitul săpunului” este o piesă de teatru din 2009 despre fabricarea săpunului din cadavrele victimelor nazismului. O reprezentație din 2012 a fost filmată, fiind însoțită și de un scurt documentar intitulat „Nu voi face clăbuci”. Utilizarea grăsimii umane, obținută prin
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
fiind însoțită și de un scurt documentar intitulat „Nu voi face clăbuci”. Utilizarea grăsimii umane, obținută prin liposucție, pentru a fabrica săpun, este descrisă în “Fight Club”. Zofia Nałkowska este o scriitoare poloneză și membră a Comisiei pentru investigarea crimelor naziste. Una din povestirile din volumul Medaliony (Medalioane), vorbește despre un bazin plin de cadavre folosite la fabricarea săpunului. Povestirea pentru copii "Greenhorn", bazată pe fapte reale, a fost scrisă în 2012 de Anna Olswanger. Daniel, un copil supraviețuitor al Holocaustului
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
pară să fie pe drumul pieirii sau capturării. În vestitul său discurs "We shall fight on the beaches" de pe 4 iunie, el a afirmat că recuperarea trupelor din Franța a fost un „miracol al salvării ". După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie 1939, eveniment considerat declanșator al celui de-a doua conflagrații mondiale, British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. După ce Germania Nazistă a invadat Belgia și Olanda pe 10
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
al salvării ". După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie 1939, eveniment considerat declanșator al celui de-a doua conflagrații mondiale, British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. După ce Germania Nazistă a invadat Belgia și Olanda pe 10 mai 1940, trei dintre corpurile germane de blindate au atacat Franța prin Ardeni și au înaintat rapid spre Canalul Mânecii. Până pe 21 mai, forțele germane reușiseră să izoleze BEF, resturile forțelor belgiene și trei
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
volum de echipamente militare. În discursul din Camera Comunelor de pe 4 iunie, Churchill a subliniat că „trebuie să fim foarte atenți să nu acordăm acestei salvări atributele unei victorii. Războaiele nu sunt câștigate de evacuări”. După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie 1939, eveniment considerat declanșator al celui de-a doua conflagrații mondiale, British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. Trupele britanice au debarcat la Cherbourg, Nantes și Saint-Nazaire. În
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
în cazul în care vorbesc împotriva lui. Mulți participanți simt, totuși, că ieșirea din PCC este un act moral, care îi separă de istoria de violență și corupție a PCC. Acest lucru este analog cu o viață germană sub dominația nazistă care atestă în mod oficial că el (sau ea) nu acceptă acțiunile regimului nazist, și nu este o parte a acestei mișcări politice. Din august 2011, The Epoch Times a publicat peste 100 de milioane de nume și pseudonime ale
Mișcarea Tuidang () [Corola-website/Science/331434_a_332763]
-
PCC este un act moral, care îi separă de istoria de violență și corupție a PCC. Acest lucru este analog cu o viață germană sub dominația nazistă care atestă în mod oficial că el (sau ea) nu acceptă acțiunile regimului nazist, și nu este o parte a acestei mișcări politice. Din august 2011, The Epoch Times a publicat peste 100 de milioane de nume și pseudonime ale participanților Tuidang. Având în vedere natura anonimă a declarațiilor, aceste cifre sunt dificil de
Mișcarea Tuidang () [Corola-website/Science/331434_a_332763]
-
privește evreii care, indiferent de cetățenia lor, au fost fie persecutați sau uciși de agenți ai statului român (sau de particulari precum Legionarii) în teritoriile controlate de acest stat la momentul faptelor (inclusiv și mai ales Transnistria), fie predați Germaniei naziste (cazul evreilor de cetățenie germană din România și celor de cetățenie sovietică care fugeau de Einsatzgrupe trecând Bugul spre Transnistria). La recensământul din 1938 apar printre cetățenii români 756.930 de evrei. Conform lucrărilor lui Matatias Carp și Marius Mircu
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
România. Emigrația a continuat: în 1970 mai rămăseseră 24.667 evrei, în 1992 doar 9.670 iar în 2002 doar 6.179. Majoritatea lăcașurilor de cult ale evreilor au fost abandonate și sunt ruinate. Înaintea alianței dintre România și Germania nazistă (octombrie 1940), societatea românească, precum și celelalte societăți europene ale vremii, cuprindea un mare număr de evrei integrați (inclusiv în sferele politică, economică, intelectuală), care nu mai practicau iudaismul decât în marele ocazii (nașteri, bar-mițvá, căsătorii, decese) dar și minorități tradiționaliste
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Transnistria, inaugurând perioada cea mai cruntă din istoria evreilor în România. În regiunile cedate Ungariei (Transilvania de nord), armata amiralului Horthy, « Legionarii » maghiari și « Baroșii » (o organizație antisemită, al cărei președinte a fost József Haracsek) au ucis sau predat Germaniei naziste circa 120.000 de evrei care fuseseră cetățeni români înainte de război, adică 80 % din populația evreiască din acest teritoriu. În acelea cedate U.R.S.S.-ului ( Bucovina de nord și în Basarabia), Evreii nu au fost persecutați ca atare de noile
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
teritoriu sub administrație militară, anexat formal de România. Crimele au fost comise din ordin, pe militarii șovăielnici așteptându-i aspre pedepse, cum reiese clar din declarațiile mareșalului Antonescu. Evreii care treceau Bugul meridional (limita răsăriteană a Transnistriei) fugind de Einsatzgrupele naziste, erau predați înapoi. Câteva zile după trecerea Prutului, un incident cu niște soldați dezertori care trăseseră într-o patrulă a declanșat pogromul de la Iași în care 12.000 de evrei ieșeni, civili, au fost măcelăriți sau închiși într-un tren
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
locuiau; cei care nu se prezentau erau arestați și deportați în Transnistria (45.000 cazuri), dar exista posibilitatea de a plăti taxe pentru a fi scutit (26.000 cazuri). În 1942, regimul Antonescu a refuzat predarea evreilor români către Germania nazistă (inclusiv în însăși Germania sau în țările ocupate de aceasta), cerută de plenipotențiarul SS Gustav Richter, sub motivul că „România este perfect în stare să asigure ea însăși soluționarea problemei evreiești”. Radu Lecca și Mihai Antonescu au creat Centrala Evreilor
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Palestina, cu condiția ca Sfatul Mondial Evreiesc să-i plătească României o însemnată indemnitate. Și Aliații au protestat, motivând că „nu-i aparține Sfatului Mondial Evreiesc să finanțeze o țară inamică”. Elie Wiesel rezuma astfel situația: „Dintre toți aliații Germaniei naziste, Franța Vichystă și România sunt cei care aveau cele mai importante comunități evreiești și cei care au pus la cale propria lor politică de exterminare, astfel că poartă răspunderea cea mai mare, după însăși Germania, pentru moartea evreilor europeni... Iași
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
în timp ce familiile salvate de ei și trăind în Israel sau în alte «"țări imperialiste"» nu aveau cum să-i mai găsească pe binefăcătorii lor. Prin lovitura de stat din 23 august 1944 România trece de partea Aliaților declarând război Germaniei naziste și Ungariei horthyste. Guvernul generalului Constantin Sănătescu desființează toate măsurile și legile împotriva evreilor, dar haosul domnind în țară, ocupată de Armata Roșie care continua să se socotească în teritoriu inamic, chiar și după 12 septembrie când s-a semnat
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
1882). În 1882 primii emigranți din Moinești, Galați și Bacău au construit așezările menționate, care au avut la început un caracter agricol. Mai târziu, situația evreilor din Europa și implicit din România s-a înrăutățit culminând cu Holocaustul din perioada nazistă. Au fost exterminați 6 milioane de evrei. În România din 800.000, 350.000 au pierit în lagăre, în urma scufundării vaselor Struma și a convoiului de trei nave cu numele Mefkure, în trenurile morții de la Iași, în pogromuri. În 1948
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
sau roșie. Aceasta trebuia să fie cât mai la vedere pentru a face viața săracilor mai umilitoare. Ecusonul galben, pe care evreii erau obligați să-l poarte în diverse părți ale Europei în Evul Mediu, iar mai târziu în Germania nazistă și regiunile ocupate de germani, era destinată a fi un simbol al rușinii. Denumirea s-ar putea referi și la măștile identificate a fi asociate cu rușinea. Semnul biblic al lui Cain poate fi, de asemenea, interpretat ca un simbol
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
obișnuit, efectul este multiplicat prin combinarea mijloacelor de marcare a oamenilor, cum ar fi uniformele de închisoare sau alt tip de îmbracăminte similară și un mod de expunere, așa cum este înfățișarea acelei persoane desculță. Simbolurile rușinii din lagărele de concentrare naziste erau triunghiulare. Fiecare dintre acestea avea o culoare specifică, în funcție de motivul pentru care respectivul deținut se afla închis acolo. Evreii purtau două triunghiuri în forma stelei cu șase colțuri, Steaua lui David. Aceste simboluri, desemnate de naziști a fi însemne
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
triunghiulare au fost utilizate la comemorarea celor uciși în lagărele de concentrare, iar triunghiul roz, pe care deținuții homosexuali trebuiau să-l poarte, a devenit un simbol a mândriei homosexualității. Steaua lui David a sioniștilor, folosită și ea pentru versiunea nazistă a etichetei galbene, a fost ulterior adoptată pe steagul Israelului. La polul opus, simboluri desemnate a avea conotații pozitive pot să aibă consecințe nedorite. După Primul Război Mondial, Departamentul de Război al Statelor Unite a acordat trese aurii soldaților care au
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
Statul SS al Burgundiei (în germană: "SS-Staat Burgund") sau Statul-comandant Burgundia (în germană: "Ordensstaat Burgund", o referință istorică la Statul monastic al Cavalerilor Teutoni) a fost un stat propus pe care conducerea Germaniei Naziste, a sperat să îl creeze în anumite zone din Europa de Vest în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Au fost, de asemenea, propuneri pentru un . Hitler însuși a menționat această intenție liderilor săi militari în cel puțin o ocazie, dar în
Reichskomisariatul Burgund () [Corola-website/Science/336950_a_338279]
-
Bent este o dramă britanică din 1997 regizată de Sean Mathias, având la bază piesa omonimă a lui Martin Sherman din 1979, care este de altfel și scenaristul filmului. Filmul gravitează în jurul persecuției homosexualilor în timpul Germaniei naziste imediat după asasinarea liderului SS Ernst Röhm în „Noaptea cuțitelor lungi”. Ecranizat în doar câteva cinematografe din Statele Unite și vestul Europei, Bent s-a bucurat de un real succes în rândul criticilor de film, obținând, printre altele, premiul "Prix de la
Bent (film) () [Corola-website/Science/337019_a_338348]
-
creată în 1867, odată cu crearea Confederației de nord germană și preluarea funcției de către Otto von Bismarck. După Unificarea Germaniei din 1871, funcția a fost redenumită "Reichskanzler". Trecând prin perioadele următoare, incluzând cele ale Primului război mondial, Republicii de la Weimar, Germaniei naziste, și al celui de-al doilea război mondial, funcția și-a păstrat numele de "Reichskanzler". După crearea Republicii Federale Germania în 1949, conform constituției acesteia ("Grundgesetz für die Bundesrepublik Deutschland") denumirea funcției a șefului guvernului german a devenit "cancelar federal
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
germanice într-un stat, apărută la începutul sec. 19 și promovată de Ernst Moritz Arndt. Liga Pangermanica a fost organizată de Ernst Hasse (1894). În sec. 20, prin conotații rasiste și de asigurare a unui „spațiu vital”, dezvoltate de Germania nazistă, s-a ajuns la al doilea război mondial. Pansklavism - Curent politic, apărut în Rusia, în sec. 19, care preconiza unirea tuturor popoarelor slave într-un singur stat; ansamblul teoriilor și al mișcărilor politico-culturale care au urmărit unificarea tuturor popoarelor slave
Panism () [Corola-website/Science/328479_a_329808]
-
a-l lua cu el, dar bunica s-a împotrivit („Unde vrei să iei copilul, între nisipuri, în deșert?” ar fi spus, după un citat din fragmentele de proză "Abba" - „Tata”, publicate postum în 1991). După intrarea României alături de Germania nazistă în Al Doilea Război Mondial, potrivit politicii regimului Antonescu de epurare „rasială” în nordul și estul României, de la 12 octombrie 1941 majoritatea evreilor din Bucovina au fost trimiși în deportare în condiții inumane în lagăre și locuri de concentrare în
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
de Fortăreață Erou, echivalentul celui de Oraș Erou, pentru rezistența îndârjită din 1941. Regiunea Brest a fost locul de desfășurare a bătăliei de la Brześć Litewski, în timpul căreia orașul și cetatea sa au fost cucerite de germani în timpul invadării Poloniei. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră însă în 1939 în un pact de neagresiune care prevedea într-unul dintre anexele secrete ca regiunea Brest să fie cedată Uniunii Sovietice. După izbucnirea conflictului germano-sovietic, Wehrmachtal a trebuit să recucerească cetatea, de această dată
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
de la Brest nu au fost cunoscute publicului larg sovietic până în 1957. Ziaristul Serghei Smirnov a publicat în acel an cartea „Cetatea Brestului” în care el a căutat să scoată la lumină poveștile apărătorilor cetății - morți în luptă sau în lagărele naziste ca și a supraviețuitorilor. În perioada poststalinistă, apărătorii cetății și fortăreața înseși au fost reabilitați, iar propaganda sovietică a contribuit la creșterea faimei celor care au luptat la Brest. S-a ajuns până acolo încât Marea Enciclopedie Sovietică să susțină
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]