60,569 matches
-
o vară, așa dovleci ni s-o fo’ făcut în cucuruz, colo, la delnița primită de bunicu’ de la ceape, de toată minunea! Acolo, micuțule, ți aduci aminte? Acolo, unde aveați voi locul până la colectivizare, în ’62. Știi, nu? Pământ buuun! Negru. Dacă-l lucri, ai roade bogate. Șî-l lucrăm noi, băiete, șî-l lucrăm, șî se face un cucuruz, să fiu al dracu’, de trei metri de mare și cucuruzu’ ca cucuruzu’, dar să fi văst bostanii. Hă, hă, hă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
energici și cel mai frecvent, mereu în vârf și obișnuiți să și controleze viețile proprii. Respectul de sine este dependent de faptul de a avea controlul asupra lucrurilor, pierderea acestui control generează o cădere de sine, un fel de gaură neagră, care la nivel fizic se manifestă sub forma autoimunității. Lupicii sunt persoane cu o voință de fier, ce îi mână mai departe decât pot duce limitele fizice și psihice. În general Lupus-ul se manifestă cu o stare de oboseală
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Cum de-i atâta lume ... Cărarea mea nepietruită Mă poartă undeva {i nu mă ntreb nelămurită Dacă-i mai bine-așa ...! Eu știu și simt necontenit O energie nouă {i nu mai sunt descumpănit În astă, lume nouă ... De ură neagră și nevoi Nu mă mai leagă simțul, {i vreau ca timpul de apoi Să nu-mi mai cânte imnul. Aș vrea ca eu, să-mpărtășesc Cu voi această stare, Să știți și voi, că eu iubesc Cum soarele la mare
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care vom întreprinde ceva, dacă vom schimba mintea noastră chiar ACUM, dacă ne vom schimba starea și comportamentul, ne vom înfățișa în cel mai spectaculos mod posibil. Este o lovitură mai cu efect, decât să zaci luni întregi pe gânduri negre. Secretul în viață este să păstrăm echilibrul și ne putem asocia și disocia de tot ce vrem noi, totul este să ne asociem noilor credințe și moduri de gândire și simțire, în mod conștient ca să putem trage foloase, să nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în crivat, i s-a tăiat răsuflarea. Întotdeauna l-a văzut numai îmbrăcat ca un haiduc: cămașă albă peste care se încolăcea chimirul lat plin de ținte strălucitoare, ciubote înalte și pălărie cu boruri largi. Pe umeri purta o jiletcă neagră de culoarea pantalonilor. Acum însă... După această clipă de descumpănire, Măriuța și-a revenit și s-a apucat să-l ajute pe Cotman, care lucra cu mare îndemânare. După o vreme aproape au terminat treaba... Măriuță, mai adă niște lemne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ajuns lângă Cotman. Cu nerăbdarea pe care o purta în el de vineri seară, l-a întrebat: De când am pornit la drum stau cu inima la gură ca să aflu cum te-o primit Dochița. Păi nu-i dracul atât de negru după cum îi zugrăvit... La început o plâns, da’ după aceea m-o ascultat liniștită... Dacă îi așa, atunci îi bine. De când am plecat de la Crâșma din drum, mă tot gândesc dacă n-a avea nevoie de doftor - s-a arătat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
drum ne-om rândui. Dacă asta-i vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri, din care ieșeau vălătuci de fum ce semănau cu o înșiruire de stâlpi puși să sprijine cerul... Ați văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe ușa poliției și lotrii au și fost luați în primire: Ia te uită ce cinste pe noi! Să ne viziteze Ceatlău și Orcic! Ați venit așa... de bună voie, ca să vă predați sau v-o tăiat calea o mâță neagră și ați greșit drumul? - i-a luat la vale polițistul în fața căruia au fost îndrumați. Apoi dacă era după ei nu veneau nici în vecii vecilor. Numai că li s-o întâmplat să ne cadă în crâsnic după ce amu, vreo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
meargă ca o gloabă? Capul sus, băiete! Și al tău și al calului! Așa se călărește! Ei! Dacă m-ai fi văzut tu pe mine cum călăream în cătănie! Aveam niște cai ca niște zmei! Calul comandantului de escadron era negru, țintat în frunte și pintenog! Parcă-l văd pe comandant cum ne privea! Ca un hultan, nu alta!... Dumitre, eu zic că-i deajuns cu lauda. Mai bine spune dacă am făcut o afacere bună cumpărând caii iștia? Ca dovadă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noastră. — Nu Încă, se Înfipse mai bine pe picioare corsicanul, indicându-i ceasul care arăta 8 și 25. Mai avem cinci minute. — Băieți, vă rog, interveni cu voce subțiratică un ins slăbuț, cu fața smeadă, din grupul yankeilor, cu părul negru și cârlionțat curgând de sub borurile pălăriei ca dintr-o chiuvetă Înfundată. Nu trebuie să ne batem. We are the world..., Începu el să cânte. — Taci, copile! i-o reteză Elvis. Napsie, dă-mi un singur motiv pentru care-ar trebui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Vin asiaticii!!! Apoi chiar și cucul tăcu și se retrase speriat, așteptând Apocalipsa. În timpul goanei care urmă, tratatele și ierarhiile militare fură În mod rușinos călcate În picioare, asemenea părții dorsale a Împăratului. Lungit pe mozaicul cu pătrate albe și negre, bătut ca un șnițel de tălpile pedestrimii, cu ochelarii sparți, cu bicornul transformat În sombrero și cu pantalonii trași spre vine după ultima modă a celor de afară, bietul lider de oști nu se putu gândi decât că era blestemat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
afară, bietul lider de oști nu se putu gândi decât că era blestemat să i se Întâmple mereu astfel. Și la Waterloo, doar câteva minute Îi lipsiseră pentru obținerea unei mari victorii. Prin față Îi trecură imaginile din acea zi neagră pentru istoria Franței, a Europei, a lumii. Ținea minte precis că-și pusese ceasul să sune la șapte fără zece. Totuși, când s-a trezit, era opt și jumătate (peste noapte, avusese un vis chinuitor, În care Iuliu Cezar Îl
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ajunge cu greu, iar lumina se Întrerupe adeseori. În spatele recepției sunt ascensoarele, care funcționează cu carduri colorate de acces. Lifturile galbene opresc la orice etaj dintre primele zece, cele roșii numai la nivelurile rezervate vulgului, de la 11 În sus, ascensorul negru coboară În Iadul aflat la mare adâncime, iar cel albastru suie direct În mijlocul cerurilor, unde nu există nici Întristare, nici suspin, nici măcar rate de plătit. Liftul din urmă, trebuie spus, are mai mereu pe ușă o plăcuță cu „Defect“. justiția
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alfinei (compus de un avion care trecea Întâmplător deasupra, pe ruta Frankfurt-Tokyo): „A chibritului flacără, scăpărând un stacojiu stins...“ ...și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-ar fi stins acolo, iar acel ochi negru a privit curios cerul printre genele arborilor, Închizându-se pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și când iarba a izbucnit cu furia și lipsa de scrupule specifice vegetației, scheletul Alfinei a fost acoperit cu degetele verzi ale firii, ca și cum n-ar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
primul baraj am trecut cu inimile cât un purice, ghemuiți În spatele geamurilor Întunecate. Un excavator ne-a dat de câteva ori târcoale, bălăngănindu-și autoritar cupa, dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că, indiferent de forma dictaturii, o limuzină neagră Înseamnă Întotdeauna ceva. Jumătate de oră mai târziu, eram pe autostrada care ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață. Anna conducea cu ochii mijiți din cauza soarelui ridicat la o suliță deasupra orizontului. Era obosită. Trecuserăm deja de Caserta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vărsatului de vânt, care a mai reușit să puncteze o dată (251-270). Nici nu s-au dezmeticit bine apărătorii, și ciuma bubonică s-a infiltrat În două rânduri, marcând goluri de efect pe vremea lui Iustinian (541-542) și a celebrei Morți Negre (din 1346 până În secolul al XVIII-lea). Omenirea a ieșit din Evul Mediu decisă să remonteze diferența de pe tabela de marcaj. Acțiunile leprei, care semănau panică În careul advers, au fost izolate printr-un marcaj strict. Au fost aflate noi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mine, liniștea Împărțită În secunde de bătaia pendulei care se lăsa peste noi când Îmi masai spatele. Îmi amintesc, Édouard, mișcarea lină cu care așezai 157 telefonul În furcă, de parc-ai fi vrut să protejezi nu carcasa de ebonită neagră sau cele două clape de plastic transparent, ci chiar vocea care tocmai Își luase rămas-bun de la tine. Îți văd Încă ochii mijiți și mâinile ciugulind șuruburi și sârmulițe, când reparai un aparat electric. Atât, doar detalii, piese rămase dintr-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul Începe să sune din nou, iar spinarea neagră-i tremură, ca și cum ar urla În somn, străpuns de-un coșmar. Din spatele celeilalte uși a camerei se aud pași. Ridic privirea să văd cine va intra, dar atunci, ca și cum visul și-ar consuma de fiecare dată combustibilul În același punct
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se-ntâmplă? Ai găsit bosonul? s-a auzit vocea tatei de dincolo de brâul de stronțiu. — Imediat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
materia Întunecată dospea. Două-trei secunde, am rămas cu gura căscată, apoi am strigat „Hei!“ pregătindu-mă s-o urmez, când o mână m-a apăsat pe umăr. — Ai Înnebunit? Vrei să te transformi În antimaterie? Nu vezi cum colcăie găurile negre pe-acolo? m-a scuturat tata. Ei, ai găsit bosonul? — Da, Însă... — Ce? — Din greșeală... — Ce s-a-ntâmplat? — L-am scăpat. — Și? Unde-i? — S-a spart, am mințit. Am plecat triști de la locul ciocnirii, cu un atom guvernamental
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu avusese succes, toți crezându-mă că bosonul nu fusese decât o biată imitație casantă, niște urmări totuși existaseră. În primul rând, eu, mama și tata ne separaserăm total, fără posibilitatea realipirii. Apoi, la câteva minute după ciocnire, o găurică neagră a apărut pe cerul de deasupra Genevei. Inițial, toată lumea a crezut că era un OZN și s-a repezit s-o fotografieze. Mica spărtură s-a fâțâit cam o oră pe firmament, parcă pozând pentru paparazzi, apoi a Început brusc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
3. Sunasem la o ușă și mi-a deschis o particulă În capot, care mi-a făcut semn s-o urmez, apoi a luat-o spre bucătărie târșâindu-și papucii. Fără chica roșiatică, torturată acum de bigudiuri, și fără ochii negri cu sclipiri de cadmiu, n-aș fi recunoscut-o. Dacă masa se transformă În energie (Einstein, 2.17) și invers, ei bine, pot spune că iubirea vieții mele aproape că nu mai avea pic de energie. În schimb, excela la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
venit cu unda de șoc de la Cernobîl... Ghiontul haidamacului m-a aruncat În lift, lăsând-o pe madame Kropotkina cu ochii cât cepele. „Sunt gemeni!“ i-am strigat vesel, când liftul Începuse să coboare. În stradă ne aștepta o limuzină neagră, cu geamurile fumurii. Din fericire, furunculul uman s-a urcat În față, lângă șofer, și a coborât geamul despărțitor, așa că am putut respira În voie. În spate, malacul a scos un rând de cătușe, mi-a legat un braț de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
artificiale, afaceriștii imobiliari care, În costume lucioase și cu serviete În mâini, străbăteau preocupați piața la toate orele zilei, târfele realizate În laborator astfel Încât să semene cu vedetele la modă, membrii crimei organizate care apăreau la sfârșitul lunii, În mașini negre și Însoțiți de două-trei gorile, ca să-și Încaseze sumele de protecție. N-a fost nevoie de prea mult efort pentru a-l localiza pe Kuznețov. L-am zărit de cum am coborât din automobil, stând Într-un mic balcon cu grilaj
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]