5,657 matches
-
îngheța răsuflarea de ger. Când am ajuns la Suceava, nu mare mi-a fost mirarea când am văzut-o înghețată boacănă. L-am întrebat pe bădița Silvestru, cu spaimă în glas: Acum ce facem, cum ne descurcăm? Nu-i nicio nenorocire! Mi-a zis el. Trecem cu sania peste gheață! S-a ridicat în picioare, a rotit biciul deasupra cailor și-am pornit cu Dumnezeu înainte. Doamne, ce frică mi-era! Mă tot gândeam: dacă se sparge gheața? Ce mă fac
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
potrivită. Fiind pe vale, când ploua mai abundent, toată apa de pe coasta noastră se scurgea la ea și la ceilalți vecini, în livezi și grădini. Astfel, pânza freatică numai putea înghiți un asemenea volum de apă și băltea la suprafață. Nenorocirea era că nu ocolea nici fântâna. Ea se umplea "ochi" (până sus) cu apă. Devenind tulbure, apa nu putea fi consumată la bucătărie și uneori o refuzau și animalele, ce le aveau pe lângă gospodărie. Ca buni agricultori, se numărau printre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fântână. Ne-a încurajat, ca să ne jucăm mai departe, trimițându-ne la scrânciobul nostru. Ne-a spus că e frumos că suntem prieteni, căci așa cum afirmă Cicero: "Fără prietenie nu există viață". Nu trebuie însă să ne provocăm din joacă nenorociri. Binele se învață de mic. "A învăța copiii să facă binele, înseamnă a le lăsa moștenirea cea lai prețioasă" (Montegassa). Seara, mama Mariei le-a povestit părinților mei că era "să intru în apă". Nu m-au lăsat până nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
doar un pas în realizarea acestui scop. Regimul comunist instalat prin forță și teroare în România în anul 1945 a însemnat înrobirea economică și politică a țării noastre și puțin a lipsit ca ea să fie efectiv anexată Uniunii Sovietice. Nenorocirile aduse de ruși în România, jaful criminal, genocidul economic și cultural, sutele de mii de oameni aruncați în temnițe și uciși din ordinul Moscovei ne arată adevărata față a politicii rusești față de țara noastră. După 1991, în condițiile destrămării Uniunii
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
vor bește despre experiența unui cioplitor În piatră pe care zbuciumul vieții l-a condus la crearea acestei opere de artă. Poate că au exis tat locuitori ai acestor părți care au dus cu ei pe alte meleaguri experiența atâtor nenorociri, precum și Înțelegerea că nu putem pricepe totul, că o zonă a vieții noastre rămâne ne pă trunsă, o taină de care ne apro piem cu sfiiciune și cu con știința imperfecțiunii noastre, precum și cu aspirația de a deveni mai buni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
biată văduvă, a cărei origine e și așa destul de tulbure... ce ar mai putea aștepta de la viață? O căsătorie cu un cavaler de neam bun, da, asta e tot ce i se poate Întâmpla mai bun. În afară de asta, știm ce nenorocire Îl paște pe Bodo, chiar foarte curând, dacă oamenii tăi nu fac iarăși o greșeală. și, de fapt, el nici nu e de neam nobil. Dacă mor domnii noștri duci, nu-i rău pentru cavalerul nostru, e chiar foarte potrivit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i drept, dar luptă numai atunci când n-are Încotro. Totuși, e și el muritor. Dacă nu moare găurit de sabie, poate sfârși altfel... Chiar dacă se căsătorește cu prințesa burgundă, cum se vorbește, și dacă face un copil nu-i mare nenorocire. Un prunc e lesne de Înlăturat. și burgunzii sunt prea departe ca s-o poată apăra pe Clémence a lor, pe care văd că nu se grăbesc s-o trimită Încoace. Sau poate nu se gră bește el cu nunta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat ceva. După cum știi, oamenii noștri au cutreierat noaptea tre cută tot ținutul, călare sau pe jos, cum a putut fiecare, și și-au Întrebat toți ortacii. Din nenorocire se mai Întâmplă ceva ciudat. Adineauri s-a Întors unul din oamenii mei tocmai de dincolo de Rin. Fratele lui e șerb pe domeniul de vânătoare care i-a aparținut Înainte starețului Otto, nu departe de Molsheim. A văzut acolo o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lucrurile! Ce conflicte ar fi putut izbucni! Cine știe care ar fi fost soarta lui Bodo și chiar a tronului francilor! Istoria trebuie să-și urmeze cursul! Nu cred că e Înțelept să Încerci a-i schimba făgașul. Asta duce totdeauna la nenorociri și cataclisme, murmură călugărul. Jupâne Urs, Înțeleg că ceea ce ți-am spus acum te tulbură peste măsură. Dar te conjur, pe mântuirea sufletului domniei tale, să păstrezi taina. Să i-o dezvălui doar lui Bodo. În Îm prejurările de față
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
asculte un sfat bun..., murmură Conrad. Înseamnă că a fost cu adevărat ultimul lui drum. știu neamurile lui ce soartă tristă a avut, ca să-i facă slujbele cuvenite? — Au trecut niște cunoscuți de-ai lui ieri, Înainte să se petreacă nenorocirea. Dar n-au aflat, fiindcă plecaseră deja când s-a Întâmplat totul... Va trebui să le trimitem noi veste... — Au trecut Înainte de-a trece vânătorii? — Da, Înălțimea Voastră! — N-a fost nimeni care să vrea să ne aștepte pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ea a dispărut, a fost răpită, nu i se mai știe de urmă... Totul ne face să credem că Eglord a răpit-o... Giancarlo păli: — Am ajuns prea târziu. Eglord și-a atins scopul. Poate că putem totuși Împiedica alte nenorociri. Alături de Eglord, Adalbrecht și starețul Otto se află desigur și alți trădători, chiar În apropierea domnilor duci. Doar că nu le cunoștem numele... — Eu le cunosc, spuse Solomon. Tocmai atunci când ați sosit la Zürich le-am aflat. L-ați văzut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și călduroasă. Dar, de undeva, din găurile nevăzute ale pământului, miasmele invizibile, otrăvitoare și ucigașe ieșind la suprafață din straturile cele mai infecte ale mlaștinilor, se alcătuiau în ființe cu chip de om, executând o horă malefică și halucinantă, propagând nenorociri... Pământul de cutremura. Era o invazie extraterestră? Era dansul ritual al ielelor hotărâte să tulbure și să mutileze viața unor oameni pașnici și nevinovați? Vom vedea mai departe... 2. ACASĂ Când am ajuns acasă, era întuneric. Am deschis încet ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
își adaptaseră viața după orarul acestor "oaspeți" ucigători. Dar apropierea păsărilor metalice aducătoare de suferințe se auzea de departe, așa că părinții își luau repede copiii și fugeau disperați din fața morții. Bombardierele veneau în formații compacte, producând un vuiet prevestitor de nenorociri. La câteva secunde după lansarea bombelor, izbucneau explozii care zguduiau pământul, asemenea unor cutremure. În timp ce clădirile se transformau în moloz, sfârtecând și înghițind oamenii sub dărâmături, trâmbe uriașe de praf și fum se ridicau spre cer, întunecând orizontul. Era iadul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
post-mortem un mesaj printr-un cod secret cunoscut numai de ele. Tata a coborât din mașină și, ajutat de șofer, a dus-o pe Silvia în camera ei. La plecarea șoferului, curtea era deja plină de săteni care auziseră de nenorocirea ce se abătuse asupra "refugiaților". Dar timpul nu stătea pe loc. Trebuiau începute pregătirile pentru înmormântare. După datina creștină, bapțea și Silvia au fost spălate, pieptănate și îmbrăcate în haine curate și frumoase. S-a luat legătura cu preotul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ode și epode cuplului bicefal ceaușist. Lui Mircea Horia nu-I pasă deloc în acei ani că unii dintre ipochimenii respectivi îl agresau pur și simplu, cerându-i să fie publicați în revista. Că o cruntă ironie a sorții, din nenorocire, în ultimii ani de viață, publicând de voie de nevoie în Litere (o revista scoasă de ultimul sau editor), Mircea Horia Simionescu se va întâlni din nou cu aceste fantome. Tudor Țopa a fost adus în redacție tot de M.H.S.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
desfătare. Ca să scrii 6-7 ore pe zi, să citești apoi 2-3 ore, trebuie să fii rupt de realitate, de mizeriile cotidiene, să nu-ți pese de nimic, doar să scrii. Cred că, la ora actuală, literatura noastră este în pragul nenorocirii. Neajutată de stat, nu se mai poate descurca. Într-o țară mică, așa cum este România, într-o țară hărțuită de toate neamurile închipuite din jur, literatura trebuie să beneficieze de sprijinul statului. El neexistând, literatura nu mai rezistă. A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani În câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-a retezat mâinile. Sângele lui s-a Înfrățit atunci cu boabele secerate. Nenorocirea aceasta i-a stimulat pasiunea pentru agricultură. Acum poartă două proteze de lemn, prevăzute la vârf cu două borte În care Înșurubează cu dinții creionul, tocul, lingura, furculița. Are și o ghiară cu care poate răsfoi caietele și cărțile. Câteodată
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
agățat o funie într-un loc pe unde trecea Simionescu, care s-a făcut inițial că nu o vede; au pornit de aici reproșurile: Ce, te faci că nu vezi funia, banditule? Este pentru tine, porcule. Nu meriți altceva, după nenorocirile pe care le-ai adus poporului român în 25 de ani de beznă. De ce nu-ți bagi gâtul în lanț, dacă ești om de onoare? Atunci te-am crede că ești om de atitudine. Dar ți-e frică că te
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ștafetă între o guvernare și alta. Sigur, alternanța la guvernare presupune și o schimbare de direcție. Dar la noi fiecare guvernare a comis o ruptură cu cea de dinainte. Și a dat liber la o nouă gâlceavă care punea toate nenorocirile pe seama învinșilor. A.M.P. : Din păcate, așa a fost. V.A. : Ce s-a întâmplat în guvernarea Iliescu-NĂstase ? În 2000 a venit din nou stânga la putere și deja v-ați referit la lucrurile foarte grave care s-au petrecut
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
V.A. : În Europa. A.M.P. : Asta este tot ce s-a hotărât. Dar să nu uităm că, între timp, s-au reunificat cele două Germanii, că poate se secesionează Scoția mâine-poimâine sau Catalonia și că nu va fi nicio nenorocire. V.A. : SĂ vă dau o știre proaspătĂ. Am auzit că în Siberia începe să se vorbească despre o desprindere de Moscova. A.M.P. : Ce frumos ar fi ! Multă lume i-a reproșat lui Emil că a semnat tratatul acela
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a doua vic torie a Partidului Democrat Liberal, în decem‑ brie 2008, când eram deja la Berlin, că doamna Udrea a ajuns ministrul Turismului. Era un minister foarte mic și ai fi zis că dacă rămâne acolo nu e nicio nenorocire. Dar, din păcate, erau alte semne foarte-foarte clare, cum ar fi numirea protejatei ei, Daniela Andreescu, că puterea ei de decizie progresează. În ce mă privește, atunci hotărâsem că n-o să mai rămân în țară pentru că mi se făcuse oferta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lui Henri Tajfel și din alte studii, că lucrul cel mai important care conduce o ființă umană, mai mult decât foamea, sexul sau instinctul de supraviețuire, e nevoia de a se bucura de un nivel accep‑ tabil de respect... Din nenorocire, respectul social vine numai din comparația cu alți oameni, cu alte țări sau civilizații și poate doar călugării sau dervișii au ajuns la un atât de înalt respect pentru ei înșiși încât statutul social să nu mai prezinte interes pentru
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
care „a fost îmbătată de capitularea, în timpul din urmă”... Gazeta publică editorialul „Rostul Partidului Țărănesc”, un partid al căilor de mijloc, între sistemul liberalilor și acțiunile ușuratice și pline de contrazicere a național țărăniștilor.” Desrobirea face referiri la sporirea birurilor, nenorocirea politicianismului, politica externă a statului, situația economică, publicând și știri din țară, reclame comerciale etc. Are - ca toate ziarele - și o foiță la care publică: Memoriul locuitorilor din Ocolul Câmpulung Moldovenesc referitor la menținerea prefecturii locale; Doctorul Lupu și țăranii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a zis că , după celebrarea liturghiei a interpelat pe preotul Bistrean că pentru ce nu s-a rugat și pentru împărat, la care preotul ar fi răspuns: pentru M.S nu merită să ne rugăm, fiindcă dânsul este pricina tuturor nenorocirilor noastre. Dânsul ne-a vândut pe noi păgânilor de unguri. În locul lui mai bine mam rugat pentru martirii națiunii române care se luptă pentru ca să ne scoată din ghearele păgânilor de unguri”... * „Afară cu călușii din gură!” spunea editorialul din Gazeta
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
refugiase Dosoftei, mitropolitul Iașilor, cu moaștele Sf. Ioan cel Nou și cu multe documente și odoare la regele polon Sobieski (întâi la Strey, apoi la Zolkiew), unde rămase mult timp de frica Turcilor. Peste scurt timp, vin însă și alte nenorociri asupra Cernăuților. După dezastrul lui Carol al XII-lea din Suedia, 1709, care fugise în Turcia, o parte a suedezilor fugiți vin împreună cu 300 de cazaci la Cernăuți. Neaflând aici destulă hrană, se răsfiră prin împrejurimile orașului. Scurt timp după
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]