5,767 matches
-
pune reprezentanții britanici pe drumuri degeaba! - Cum să zboare spre București? - Zboară. Uite așa. L-am încunoștiințat. - Șase luni de zile, patru notari din cele două state de origine, ce au devenit părți garante ale transferelor testamentare. Patrick fiind, din nenorocire, absent, nu puteai să te joci. Oricum ar fi fost recomandați juriști, de o competență deasupra oricărei discuții. Fiind vorba de sume importante, domni de toată lauda s-au ocupat de preliminariile acestei puneri în posesie. - Tinere, în linii mari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiar și subtilității și simțului umorului englezesc li se pune o limită. Până la un punct. Doriți să ne comunicați cumva că vă îndoiți de capacitățile dumneavoastră? - Ei da, exact, asta doresc să comunic! Mă cam îndoiesc de capacitățile mele. Ce nenorocire este să te îndoiești? Și ce mare defect e să rămâi, un pic, modest? 261 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI gloduroase, aproape propovăduite, în spectacolele ei, de către directoarea școlii de Balet rusesc, Lubow Egorova... Căinară, nu s-a înțeles
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Susan a continuat să cotrobăiască prin buzunare. Îmi pare rău, doamnă Tufnel. Aveți dreptate. Numai că mi-a căzut o sticlă pe picior și m-a durut foarte tare. — Asta se prea poate, draga mea. Dar un „vai, Doamne“ sau „nenorocire“ ar fi la fel de potrivite ca să-ți exprimi supărarea. Din fericire, după asta, bătrâna a luat-o din loc. —O să țin minte. Mulțumesc! a strigat Susan în urma ei. La dracu’, s-a gândit ea, n-am mai auzit pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
potrivite ca să-ți exprimi supărarea. Din fericire, după asta, bătrâna a luat-o din loc. —O să țin minte. Mulțumesc! a strigat Susan în urma ei. La dracu’, s-a gândit ea, n-am mai auzit pe cineva care să folosească termenul „nenorocire“ de când s-a scufundat Bismarck-ul. Unde o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ar fi trebuit să fie o fântână, dar acum era secată. Virgil Jones încerca eroic să-și ascundă emoția puternică în spatele unei măști profesorale. — Foarte bine, spuse el. Aș putea începe prin a-ți reaminti propriile tale aventuri... și chiar nenorociri. După spusele tale, ai avut cel puțin una sau două experiențe care în mod normal ar putea fi considerate supranaturale. Acceptarea nemuririi, de exemplu. Mulți oameni ar numi asta vrăjitorie. Așa deci. Trebuie să accepți că lumea în care trăiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost posedat? Seara aceea cu Grigorii Patașin a declanșat mult mai multe decât ura Irinei față de bătrânețe. A trimis-o direct în brațele tânărului, frumosului, prostului și tânărului de Aleksandr Cerkasov. în acest fel Patașin s-a făcut vinovat de nenorocirile copiilor ei. Irina se măritase cu opusul lui și doar el era de vină. Pe de altă parte, poate că în atitudinea ei de-acum față de Elfrida se strecuraseră urme din sentimentele ei față de Mașa. Cu o singură diferență: Elfrifa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de Irina, confruntat cu o Elfrida schimbatăă probabil că și viața îi era în pericol. înălță din umeri. Nu putea găsi în el însuși puterea de a-și prețui viața foarte mult, nu acum, când capacitatea lui de a aduce nenorocirea asupra celor din jurul lui atinsese o nouă culme. Egoist, spusese Iocasta. Era eufemismul secolului. — O să am grijă de tine, spuse Elfrida. Promit. O să am mereu grijă de tine. Numai să ai și tu grijă de mine. — Elfrida... a rostit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vreodată. Dac-aș fi superstițios, aș spune că aceasta este esența pe care doamna Cramm a citit-o în palma ta, esența care i-a făcut pe oamenii tăi să nu aibă încredere în tine, esența care stă la originea nenorocirilor tale de pe insula Kâf. Am scos din tine un înger al morții perfect adecvat scopurilor mele. Din tine și din sora ta. Deși structura ei este mai slab definită decât a ta. Grimus se îndreptă către o pereche de piedestaluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Exclus. Contravine principiilor mele. După accident căci existența mea se Împarte acum În două lungimi de... viață (sau În două vieți): cea de dinainte de accident și cea de după accident mi-am pierdut nu doar mare parte din piciorul stâng. După nenorocirea aceea (voi roși puțin la marginea acestei mărturisiri), mi-am pierdut și virilitatea. Potența. Așa cum a conceput-o și ne-a lăsat-o, Întru normalitatea hotărâtă atunci, la Începuturi, Însuși Creatorul. Pentru o femeie am devenit un bărbat inutil. Am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
negăsit. Îl aud pe Ben sughițând de durere pe fundal. Ce-a apucat-o să-l scoată pe Roo din casă, În primul rând? Nu-mi vine să cred că Paula a putut fi atât de proastă când știe ce nenorocire ar urma dacă s-ar pierde. Spun cu voce tare ce gândesc și În loc să-mi răspundă, Paula pare doar vinovată și tristă. — Crezi că putem găsi altul, Kate? Habar n-am cum se prezintă piața cangurilor la mâna a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vre-un trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului, nu te mai hlizî la mine! Apoi Își găsea o poziție din care să nu poată fi văzută nici de Va și nici de către Didița. Ar fi fost mare nenorocire dacă Întâmplător sau nu, ar fi trecut Jănică, vărul mai mare al fetelor, care o tachina adesea pe Dorița deși gândurile Îi zburau mult mai departe. Didița era mai mică decât sorăsa, biologic, cu un an și intelectual cu opt
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Hai, la locurile vostre! Câte două la fiecare par din laturile volocului. Intrară În apă, lin și cu mare sfială, cu dorință de a prinde pește dar și cuprinse de o teamă greu de stăpânit: Duhu’ bălții, cel care aduce nenorociri fetelor tinere multe s-au plâns părinților că au rămas necinstite după ce intraseră În baltă și cine știe ce animale Înfiorătoare sălășuiesc În adâncurile bălții. Cele două fete ale Ochenoaiei, cu mințile Împrăștiate, deja erau terorizate de imaginile halucinante ale poveștii cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
puțin, stând mai mult între pulpele doctoriței veterinare, că își luase de dimineață două cești de cafea în loc de doar una, îndoită cu lapte. „O fi inima, și nu capul“, își mai zise în gând, dar, oricum, nu-i lipsea o nenorocire ca asta, tocmai când se credea mai scăpat de griji. Strânse ziarul în grabă și îl puse în dreapta, pe bancheta de lângă el, însă nu izbutea să își uite frica. O sudoare de gheață îi trecea pe tot spatele și curând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce crezi. Eu consider că rugurile sunt o nebunie. O batjocură și... am zis bine, o nebunie. ― Și nu te miri că oamenii te judecă? ― Nu mă mai mir. Am înțeles că oamenii găsesc totdeauna ușor forța de a judeca nenorocirile altora. ― Galilei, îmi amintești de cineva care era bolnav, dar nu vroia să vorbească despre boala sa. Își zicea că astfel se apără. ― Eu mă împotrivesc numai lucrurilor care mă neagă și mă jignesc. XIV ― Iubirea singură nu va stinge
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
al Toscanei, care mă protejase, s-a speriat. Prietenii au început să mă ocolească. Nu mi-am pierdut, totuși, cumpătul. Speram să ies cu bine din impas . Întâmplător, în toamna aceea luna arăta ca bolnavă. Lumea discuta că asta prevestea nenorociri. Dormeam chinuit, câteva ceasuri pe noapte, dar am reușit să-mi pregătesc apărarea, hotărât să vin cu argumente noi care să dovedească ideile mele. Abia în clipa în care am fost chemat să mă prezint la Roma, am intrat în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
zi cârciumarul a dat peste el cu ochii pe nevastă-sa. A stat să glumească cu Stere, dar acesta a pus palmele pe masă și i-a zis: - Lasă polul dumitale și pleacă, dacă nu vrei să se întîmple o nenorocire! Untarul, alb, s-a ridicat fără să spună un cuvânt. Femeia tremura după tejghea. Stere a înjurat-o de mai multe ori și dacă n-ar fi ieșit repede afară ar fi fărîmat-o în bătăi. De atunci nu i-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un șuvoi de lacrimi. - Domn' Tilică, domn' Tilică, vin' de-l bărbierește pe Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în picioare și s-au închinat. - Dumnezeu să-l ierte! au rostit. Sticleții cântau înainte în colivii, gureși. Văduva tot se mai văicărea în ușă: - A murit, sărăcuțul! S-a dus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care trândăvește de cel care muncește, să distingă Între o cifră și un zero. O dată cu Revoluția Însă, toată această garderobă inventată de paisprezece secole s-a trezit transformată În bani de hârtie, abătând asupra națiunii una dintre cele mai mari nenorociri care se pot Închipui. Oamenii ocupați se săturară să muncească numai ei; le intrase În cap ideea să Împartă osteneala și câștigul, În părți egale, cu nefericiții de bogați care nu știau să facă nimic, doar să se desfete În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aduce uriașe câștiguri!... Bărbatul sau femeia aproape de perfecțiune sunt ființele cele mai lipsite de valoare. Vom Încheia aceste reflecții preliminare, valabile În toate țările, cu o axiomă care se poate lipsi de orice comentariu: LIII Un tiv descusut este o nenorocire, o pată este un viciu. Octombrie-noiembrie 1830 În românește de Delia Șepețean Vasiliu Thomas Carlyletc "Thomas Carlyle" Corporația filfizonilor*tc "Corporația filfizonilor*" Mai Întâi, În privința Filfizonilor, să ne gândim, cu o oarecare strictețe științifică, la ce are deosebit un Filfizon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ca a sa: cum să sprijini una de alta două gratuități nejustificabile? Mort, dimpotrivă, figura sa se desăvârșește și se precizează, numele de poet și de martir i se aplică În mod cu totul firesc, existența lui este un destin, nenorocirile sale par a fi efectul unei predestinări. Doar atunci asemănările Își capătă toată valoarea lor: ele fac din Poe un fel de imagine la trecut a lui Baudelaire, un fel de Ioan Botezătorul al acestui Crist blestemat. Baudelaire se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tainici otrăvitori ai acestor vremuri sau ai oricăror altora. Cum de a fost fascinat, la Început, de acest păcat straniu, nu ne istorisește, iar jurnalul În care a notat cu grijă rezultatele cumplitelor lui experiențe și metodele adoptate este, din nenorocire, pierdut pentru noi. Chiar și mai târziu, a fost necontenit reticent În această privință și prefera să vorbească despre Excursia și Poeme despre iubiri. Nu există nici o Îndoială totuși că otrava pe care a folosit-o a fost stricnina. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de resentiment, care apare după Îndelungata Îndurare a nedreptății și În care dispare În mod definitiv distincția dintre bine și rău. Satan al lui Vigny ...Nu poate simți nici răul și nici binefacerile. El nici măcar nu se mai bucură de nenorocirile pe care le-a provocat 2. Aceasta definește nihilismul și autorizează crima. Crima, Într-adevăr, ajunge să fie Îndrăgită. E suficient că-l comparăm pe Lucifer din imaginarul Evului Mediu cu Satan al romanticilor. Un adolescent „tânăr, trist și Încântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cap? sugeră Margery Pickett, zâmbind. Întotdeauna se spune că majoritatea oamenilor se duc la circ sperând că echilibristul o să cadă. Nu-i un tip de gândire după care să mă dau în vânt. Tuși. —Trebuie să fi fost o mare nenorocire pentru tine, la momentul respectiv. Accidentul, vreau să zic. Sau, mai degrabă, faptul că nu a fost un accident. —De fapt, n-a reprezentat o problemă pentru mine, i-am spus pe un ton calm. Știam că mobilul era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să le spună alții. Deci, cine ar putea să știe? S-o iau pe Hazel la întrebări ar fi ca și cum aș întreba un perete de cărămidă ce-i mai face mortarul. Uitându-mă la ce lucram, trăsei o înjurătură. Polizasem nenorocirea de sudură prea mult și acum era denivelată. Ia lucrurile pe rând, Sam. Acum trebuie să iau totul de la capăt. —Sam! O auziși pe ultima? Iar au venit polițaii! Au aflat cine era tipa care a mierlit-o! Lurch coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am scos ochiul lui Hazel? exclamă Violet. Da, sunt sigură că ți-a spus Helen, adăugă ea, cu o urmă de malițiozitate. Hazel nu mi-a purtat deloc pică, din fericire, deși, serios, era cât pe-aici să se întâmple nenorocirea. Mă bucur tare mult că ți s-a părut că a mers, pentru că am fost îngrozitor de atentă în seara asta și mă temeam că nu arată destul de bine. Aceasta era o tehnică pe care o foloseam și eu, adesea; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]