6,179 matches
-
posibili nepoți, Într-un alt element, șapte ceruri mai sus, Doar atunci am să știu că mă duc și-am ajuns. Vă iubesc. Voi iubi toată jalea din voi, Niciodată, firesc, n-am să vreau înapoi, Doar voi râde suprem, nevăzut, neprivit. Numai voi veți primi dorul meu nesfârșit. 10 octombrie 2011 Cântec de suflet Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
apoi faceți ce vreți cu mine! strigă Starostele. Eu m-aș îndupleca de durerea ta, dar mi-e teamă că frate-miu, Uriașul Fiarelor, nu-ți va asculta ruga, spuse, mai îngăduit, stăpâna Regatului Luminii și, pe loc, se făcu nevăzută. Starostele își făcu cruce și se îndreptă spre miazănoapte, uitându-se, cu grijă, la mușchiul verde al bătrânilor copaci. Nu făcu nici douăzeci de pași și, deodată, auzi un mormăit amețitor: Ce cauți, stârpitură, pe pământurile regatului meu? Îndurare, slăvite
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
săturat de grecii pripășiți în jurul tronului și în pământurile primite de la Ștefan cel Mare! tună Miron Barnovschi, aprinzându-se. Eu voi fi noul domn, iar tu o să fii noul logofăt! Auzind acestea, tânărul sărută mâna noului protector și se făcu nevăzut pe sub crama ce adăpostea butoaiele cu vinurile vestite ale domnitorilor moldoveni. Îi era dragă Catrina, dar nu putea uita că domnul Radu Mihnea l-a îndemnat să învețe slovele, trimițându-l la mănăstirile de la Sfântul Munte și apoi luându-l
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vânzătorilor de ziare amestecate cu zgomotul țevilor de eșapament, există o realitate la care n-am acces. Nici despre mexicanii pe care i-am cunoscut până acum n-aș putea spune mare lucru. Politețea și zâmbetul devin uneori o barieră nevăzută între oameni. Ca să mai scap de agresiunea traficului, mă abat prin Parcul Alameda, unde lumina se filtrează prin arbori ca prin vitralii. E adevărat oare că datează din timpul lui Moctezuma? Ar fi singura ereditate a Tenochtitlanului. La suprafață, bineînțeles
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
supușii... Acest ultim și implacabil judecător n-a cruțat pe nimeni. A venit o clipă când moartea s-a așezat în spatele călăului și i-a șoptit la ureche: "acum e rândul tău". A venit o clipă când s-a furișat nevăzută în spatele judecătorului și i-a murmurat: "iată verdictul care te privește"... Dar cum să ne consolăm că asta înseamnă dreptate? Una dintre celule (un puț de un metru și jumătate înălțime și doi metri lărgime) se chema "Infern". Alta, "Purgatoriul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
piatră. Copacii din curte, pini încolăciți, brazi groși și plini de mușchi, plopi pe lângă gardul cu împletituri baroce, colorau cerul într-un verde transparent, cu zone mai întunecate și mari ochiuri azurii. Tot timpul fluierau în parcul dezordonat 49 păsări nevăzute, prinzând liniștea în linii fine, ca o rețea de puzzle. Bazinul era plin cu o apă putredă, în care pluteau coji de copac și alge cu bulbuci băloși. Am privit mai bine statuia cafenie din mijloc și mi-am dat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
le nasc între ele, teoria culorilor, și mersul lui pe loc când vorbește, lumina aurie a frunzelor mi-o amintesc, iar el, În fine, cea de-a patra categorie de forțe și ultima, așa-numita interacție nucleară tare, desemnează câmpul nevăzut de linii care unește subteran anumite puncte tari ale compoziției, linii invizibile ochiului ce se oprește la suprafața tabloului, Dar cu pictura din biserică cum e? întreb eu atunci, Daniel vrea să știe, Oh! exclamă el lung, E cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
doar pentru a ne apropia mereu, Nu înțeleg, Theo! Daniel, neștiutorul! Am pictat cu adevărat doar atunci când am fost singur, oprindu-mă lângă ea ca să mă odihnesc, tace acum cu ochii întorși spre un timp vizibil doar lui, dar de nevăzut pentru ochii mei văzători, I-am promis că după terminarea bisericii mă voi întoarce la ea, Mă așteaptă și nu știe nimic despre ochii mei, iar biserica, neterminată, Scrisoarea părintelui Varava îmi dă mult de gândit, vorbește despre scrisoare, Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voința aceea de a mă depărta de lume și de a mă topi luminos în sufletul meu am simțit acum un mare orgoliu, nu orgoliul învingătorului însă, ci al învinsului, formele acelea aproape perfecte, și Theo desenează prin aer rotunjimi nevăzute, nu pot fi, dragul meu, decât formele tulburătoare ale trupului feminin și orgoliul de care-ți spuneam nu-i decât orgoliul celui refuzat de acele forme, îl urmăresc cu greu, nu înțeleg pe de-a-ntregul această logică întortocheată, Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
elegant, o așteaptă în față la Filarmonică, îl recunosc prin geamul mașinii când ea încerca cu disperare să găsească un loc de parcare, e bărbatul pe care cu o zi înainte, până când ea verifică și închide ușile mașinii mă strecor nevăzut prin mulțimea de oameni, fără să-mi iau rămas bun, Nici până astăzi n-am încercat să aflu dacă venise la concert ca să se întâlnească cu el sau totul nu era decât, Se-aud pași în spatele meu, mă stăpânesc abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când s-a tras și unii priveau de la televizor, Ne-au furat revoluția, certificate de luptător, eroii au murit, apoi vocile se amestecă, cu cine votăm?! un steag la primărie, două la prefectură, Curat Caragiale, cuvinte azvârlite într-o sintaxă nevăzută, haotică, greva muncitorilor, intelectualii, ceaușescu, biserica, arta, Nu-i vedeți? striga fata cu spume la gură și mie mi s-a făcut frică, abia urcă cu ea, sprjinind-o, ea se smuncește, nu-i vedeți?! uitați-vă! câți s-au adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în biserică pe perete era cu totul altfel, Ce face cu telefonul? E celular! îi explică Vladimir surioarei sale, tabloul împânzit de o rețea de linii subțiri, această alcătuire simetrică de linii e ondulată pe alocuri, ca și cum ceva greu și nevăzut s-ar fi oprit în plasa de firișoare subțiri, deformând-o, Și Theo explică copiilor, mâna cea mai de jos e a arhanghelului Gavriil, iar mâna cea mai de sus e a Maicii Sfinte, Dar unde-i arhanghelul? curios, Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imaginea aceea damnată a artistului care înfruntă lumea, astăzi nu-mi pasă, atenție, Daniel, s-ar putea să mă vezi mine poimâine îngenuncheat și pocăit, Mai că i-aș crede cuvântarea dacă nu i-ar stărui pe buze acel surâs nevăzut ce mă înfiora întotdeauna făcându-mă să plec privirea, Theo, hai afară să te joci cu noi! îl imploră copiii la picioarele lui, Doamne, Corina, ce leac miraculos sunt copiii ăștia pentru mine! Hai afară! Și copiii îl iau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
liniștit spatele, lăsându-mă singur sub privirea înspăimântătoare a lui Iisus Pantocrator zugrăvit în cupolă, XII 13 ianuarie, sunt câteva luni de când n-am mai făcut însemnări în acest caiet, am recitit paginile scrise în Italia și ceea ce se țesea nevăzut în jurul meu pe măsură ce intram în lectură era acea lumină inconfundabilă a piețelor romane, o lumină ce părea că vine de jos din lucruri, fără prea mare legătură cu soarele de afară și cu atât mai mult îmi place să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înalturi, arhitectonic bisericile permit mici modificări care întotdeauna dau de furcă pictorilor, nu ai în fața ta decât peretele și nu ai cum să-l transformi și să-l ajustezi după compoziția ta, aici e problema! Copilul Daniel s-a furișat nevăzut între noi și așteaptă respectuos rezolvarea problemei de către meșter, dar cum deocamdată problema pare insolubilă și meșterul tace adâncit cu gândul în barba căruntă, copilul îndrăznește, Dacă sunteți gata, fratele Rafael pune prânzul, m-a trimis să vă spun, Mulțumim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cei mai buni ochi, iar dacă îi ai, mai devreme sau mai târziu rămâi fără ei, să mănânci mulți morcovi, îngerul aplecat ușor asupra Mariei se lăsa cu greu prins în culorile strălucitoare ale meșterului Luca care face și cele nevăzute să se vadă, mâine vei picta tu celălalt înger, tot înainte de noapte bună îmi spune meșterul asta, lăsându-mă cu mintea înfierbântată în luna plină, Cum, meștere, eu?! Așa voiesc, Theo! Trebuie să faci o dată primul tău pas și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine în noaptea asta! lăsându-mă neajutorat în lumina pustiitoare a lunii, Noapte bună, Theo! Ce noapte bună?! e trecut de miezul nopții și tot nu-mi vine somnul, mâine, adică deja astăzi voi picta un arhanghel, voi aduce lumea nevăzută în culorile lumii vizibile, cunosc desenul, am în minte silueta aplecată asupra Mariei a îngerului din stânga ei, știu ordinea firească a culorilor și totuși mi-e teamă, teamă că nu vei fi la fel de bun ca meșterul? Nu! nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oarecum de tăcerea pe care o lasă Theo asupra acestui timp încărcat de grele amintiri, n-a scris nimic despre acele zile ale deznădejdii în care eu, cu mintea mea necoaptă, îl vedeam luptându-se de unul singur cu dușmani nevăzuți și încercam, fără sorți de izbândă, să-i înțeleg chinul, las caietul lui la o parte în iarbă și-ncerc să-mi amintesc de vremea aceea netihnită, un fluture alb-gălbui-verzui se așază lin pe vârful adidasului meu, își dă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
suprafață se ține între doi prieteni vechi ce s-au regăsit, dar că, dincolo de cuvintele spuse între ei, se poartă un alt dialog, al trupului, al privirilor, al fiecărui milimetru de piele, ea vorbește, eu o ascult și-i mângâi nevăzut cu ochii linia coborâtoare pe coapse, prinsă delicat în fusta strâmtă și lungă, Vom face o excursie cu copiii în Franța, ce căutai la Paris, părul ei răsucindu-se după ureche și sacoul de culoarea cafelei cu lapte peste bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmând sinuosul drum al vegetației florale, apoi adormeam, unii copii dorm cu degetul în gură, avea obicei să spună fratele Rafael și Daniel doarme cu degetul în cercul mare scobit din rozeta soarelui de pe spătarul de lemn care mă făcea nevăzut celor ce-și vârau capul în biserică să mă caute, până când părintele Ioan, Nu-ți ascund, Daniel, că visez să integrez mănăstirea noastră și într-un circuit turistic, e bine ca oamenii să vină la noi și să ne ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
camera de oaspeți, Aici a dormit Theo în iarna aceea, camera cu treisprezece palmieri, Am zugrăvit anul trecut, Nu mai există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tatălui, Da, tată! să mergem, Corina și Alex îmbrăcați și ei de sărbătoare, Corina nu mai are decât scurte priviri pentru fratele ei pe care-l iubește de trei ori, ochii ei plini de iubire sunt numai pentru celălalt și nevăzutele fire care-i leagă izolându-i de lume îmi produc fiori de aducere aminte, Ana! ei toți mă așteaptă pe mine, le fac semn că-i ajung din urmă după ce voi face un scurt ocol în grădină ca să-mi ușurez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu vârful pantofilor, Înțelegi acum, mi se adresează în limba română, de ce te-am confundat? ieșirea ta violentă, ca și cum retrăiam o scenă identică, ultima noastră întâlnire, când încercam să-l conving că, zâmbetul tău obosit, încărcat dintr-o dată de povara nevăzuților ani, Theo, te-am așteptat atâta timp! de ce ai întârziat atât?! vin lângă ea, întârziatul, lângă balansoarul ei îngenunchez, Lasă-mă să te pictez! o rog cu o voce din altă lume și am în acest moment sentimentul că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mesteceni cum s-ar fi exprimat fratele Dianei, cel care cunoaște atât de bine împărțeala naturală a rosturilor firii și ar fi pus firesc înainte numele meu, Daniel a, când de fapt, Trece timpul, reia preoteasa propoziția nostalgică a trecerii nevăzute a timpului, sunteți mari acum, o, Doamne, ajută-mă să, eu în sufletul și prin trupul meu copleșit de aducerea aminte a Dianei, cea care ar trebui firesc să stea ca subiect în propoziția băiatului părintelui, Diana l-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]