5,414 matches
-
Se exceptează de la alin. (2) autovehiculele prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. a) și b) din ordonanță de urgență. ... Articolul 143 (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați că de la lăsarea serii și până în zorii zilei, ziua când ploua torențial, ninge abundent sau este ceață densă, ori în alte condiții care reduc vizibilitatea pe drumul public, precum și în tuneluri, să folosească instalația de iluminare a vehiculului astfel: ... a) luminile de poziție sau de staționare, în timpul opririi pe partea carosabila în afara localităților
REGULAMENT din 23 ianuarie 2003 (*actualizat*) de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147475_a_148804]
-
luminile de poziție sau de staționare, în timpul opririi pe partea carosabila în afara localităților; ... b) luminile de întâlnire sau de drum, în mers, atât în localități, cât și în afara acestora, după gradul de iluminare a drumului public, iar când ploua torențial, ninge abundent sau este ceață densă, ori în alte condiții care reduc vizibilitatea pe drum, si luminile de ceață. ... (2) La apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați că de la o distanță de cel putin
REGULAMENT din 23 ianuarie 2003 (*actualizat*) de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147475_a_148804]
-
Verbele A STA și A VREA Sunt instrumente ale exprimării iminenței acțiunii verbului predicat; acțiunea e pe punctul de a se produce, fără precizări în legătură cu ce se va întâmpla ulterior: dacă se va mai declanșa acțiunea sau nu: Stă să ningă..., Vreasăplângă... Amândouă verbele au același comportament: și-au pierdut sensul lexical propriu; a sta nu mai exprimă nemișcarea iar a vrea nu mai servește exprimării unui act de voință. Și-au pierdut autonomia semantică: înțelesul pe care îl aduc în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai exprimă nemișcarea iar a vrea nu mai servește exprimării unui act de voință. Și-au pierdut autonomia semantică: înțelesul pe care îl aduc în sintagma predicatului este realizabil numai în și prin sintagmă: a fi pe punctul de a ninge, plânge etc, nu doar a fi pepunctul... Și-au redus la maximum capacitatea flexionară: se folosesc la prezent indicativ: „Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață” (M. Eminescu) și, mai rar, la imperfect: „Când soarele... sta să cumpănească...” (C.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau la perfectul potențial-optativului: „Ea clipi din ochi, des, parcă ar fi stat să-i dea lacrămile.” (D. Zamfirescu) Precedate de adverbul parcă, cele două verbe pot sta la potențial-optativ: Parc-ar sta să plece undeva., Parc-ar vrea să ningă... În limba vorbită, verbul a muri intră, uneori, în sintagmă cu semiauxiliarul a trage, pentru a exprima împreună starea, condiția particulară în care se află subiectul gramatical: Bătrânul trage să moară... Ca semiauxiliar, verbul a trage are o flexiune limitată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Acestea din urmă intră uneori în relații sintactice care generează complement direct, dar aceste situații nu sunt definitorii; complementul direct nu reprezintă limita exterioară, punctul de sosire și încheiere a acțiunii verbale, ci doar un obiect pasiv aleatoriu: M-a nins. Rămân înafara tranzitivității și expresiile verbale impersonale care exprimă stări atmosferice, momente temporale: a fi toamnă, târziu, a fi frig, cald etc., și expresiile corespunzătoare marcate, prin dativ, de trăsătura + uman: a-i fi frig, a-i fi cald, precum și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relației cu un complement-obiectual; semantica verbului, determinată, fără echivoc, poate fi doar înscrisă între diferite coordonate exterioare, facultative: temporale, spațiale etc. Se cuprind aici: a. verbele, expresiile și locuțiunile verbale impersonale absolute, suficiente în (prin) ele înseși: a ploua, a ninge, a se face seară, a se însenina, a înnopta etc. „Ningea grozav pe câmp la abator.” (G. Bacovia) Observații: Chiar dacă nu cer complemente-obiect, unele verbe impersonale pot primi complement direct: „Peste capul blond al fetei zboară florile și-o plouă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar înscrisă între diferite coordonate exterioare, facultative: temporale, spațiale etc. Se cuprind aici: a. verbele, expresiile și locuțiunile verbale impersonale absolute, suficiente în (prin) ele înseși: a ploua, a ninge, a se face seară, a se însenina, a înnopta etc. „Ningea grozav pe câmp la abator.” (G. Bacovia) Observații: Chiar dacă nu cer complemente-obiect, unele verbe impersonale pot primi complement direct: „Peste capul blond al fetei zboară florile și-o plouă.” (M. Eminescu) b. cele mai multe verbe impersonale relative: a trebui, a se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod (realizat pozitiv, la conjunctiv, să, cu realizare Ø la indicativ): cânt/să cânt. La persoana a III-a, opoziția se realizează și prin dezinențe: dezinența -ă, la indicativ - cântă, dezinența -e, la conjunctiv - să cânte, dezinența -e, la indicativ - ninge, dezinența -ă, la conjunctiv - să ningă. Prin aceasta, cele două variante temporal-modale pot fi interpretate ca dinstingându-se, în planul expresiei, prin morfemele discontinue: prezent indicativ prezent conjunctiv Ø... ă/e să... e/ă Ø cânt-ă vs să cânt-e Ø ning-e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu realizare Ø la indicativ): cânt/să cânt. La persoana a III-a, opoziția se realizează și prin dezinențe: dezinența -ă, la indicativ - cântă, dezinența -e, la conjunctiv - să cânte, dezinența -e, la indicativ - ninge, dezinența -ă, la conjunctiv - să ningă. Prin aceasta, cele două variante temporal-modale pot fi interpretate ca dinstingându-se, în planul expresiei, prin morfemele discontinue: prezent indicativ prezent conjunctiv Ø... ă/e să... e/ă Ø cânt-ă vs să cânt-e Ø ning-e să ning-ă Perfectul (compus) indicativ se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi: • tranzitiv sau intranzitiv: „...Urmează să explicăm mai departe tehnica ermetismului, spre a-l deosebi de falsul ermetism.” (G. Călinescu) „Urmuz, dimpotrivă, de câte ori este pe punctul de a cădea într-o asociație normală...” (G. Călinescu) • personal sau impersonal: Începuse a ninge..., A tăcea înseamnă , în multe situații, a accepta umilința. În structura enunțului sintactic, intră în relația de opoziție, specifică verbului, afirmativ-negativ; forma negativă o realizează, de asemenea, cu modalități caracteristice verbului: prin adverbul de negație nu (sau nici, mai rar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolute (a ploua, a însera, a-i fi dor etc.) își actualizează propriul conținut lexical, absolutizându-l în planul semantic al predicatului pe care îl realizează. Prin aceasta, verbele impersonale absolute generează nuclee predicaționale monomembre: „Afară târgul stă pustiu / Și ninge ca-ntr-un cimitir.” (G. Bacovia) Mi-e dor de cel ce-am fost cândva. Verbele (expresiile, locuțiunile) impersonale relative intră în relație cu un subiect, care nu reprezintă, însă, originea/cauza planului lor semantic, ci expresia sintactică a unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de circumstanțial, infinitivul domină conjunctivul; în dezvoltarea circumstanțialului de timp, este precedat de locuțiunea prepozițională înainte de sau de prepoziția până, aceleași ca în cazul realizării circumstanțialului prin nume sau adverb: Voi pleca înainte de a veni iarna. Până a începe să ningă mai este. În realizarea circumstanțialului de scop (finalitate), limba română contemporană pare a prefera conjunctivul; infinitivul precedat de prepozițiile spre sau pentru este mai frecvent în enunțurile în care circumstanțialul precede subiectul-predicat: Pentru a ajunge la timp, trebuie să iei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămân indiferente (sau relativ indiferente) la conținutul lexical câteva din prepozițiile simple, cele mai abstracte: de, în, la etc.: „Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini...” (N. Labiș) „Afară ninge prăpădind / Iubita cântă la clavir.” (G. Bacovia) „De-un veac el șede astfel de moarte-uitat, bolnav.” (M. Eminescu) Cele mai multe prepoziții, însă, și mai ales locuțiunile prepoziționale, caracterizate printr-un plan semantic mai puțin abstract, chiar dacă aproape întotdeauna polisemantic, se înscriu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Creangă) În structurile în care se realizează modalizarea enunțului lingvistic prin mijloace lexicale sau lexical-sintactice, conjuncția (că, să) asigură dezvoltarea relației sintagmatice, care nu devine relație sintactică, între termenul modalizant și termenul modalizat: Trebuie să se fi îmbolnăvit. Stă să ningă. Era să nu te cunosc. Mai să nu te cunosc. Cât pe ce să nu te recunosc. Mai că aș merge și eu. Poate că vine și Maria. NOTE II. SINTAXA CATEGORII SINTACTICETC "CATEGORII SINTACTICE" NIVELUL SINTACTICTC "NIVELUL SINTACTIC" În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din predicat: „Ea aude - plânge...” (M. Eminescu) „Și înserează... și e tăcere...” (G. Bacovia) b. dezvoltată; în structura sa intervin și alte funcții sintactice, în afara celor implicate de nucleul predicațional: „Mirajul unui dulce fruct / Îmbrac-un sâmbure amar.” (L. Blaga) „Ninge mereu în zarea-nnoptată...” (G. Bacovia) c. complexă; în structura nucleului său predicațional central se dezvoltă un nucleu predicațional secund. Există trei variante de propoziții complexe: • propoziții în care purtător al sensurilor gramaticale inerente predicației: timpul, persoana și numărul este un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
printr-o relație de coordonare sau de apoziție, dintr-o frază simplă: „Ca și zarea, gândul meu se înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar,- Trist cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri.” (G. Bacovia) • interdependentă; în dezvoltarea unei relații de interdependență, realizează una din funcțiile nucleului predicațional: predicatul sau subiectul, în interiorul propoziției complexe: „...Dar știe oricine / Că ceea ce nu e nu simte dureri.” (M. Eminescu) • propoziție - predicat; este o propoziție nondependentă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunț complex: „- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, mistrețul acela nu vine pe-aici.” (Șt.Aug. Doinaș) Enunțurile asertive, cu verb implicit, se pot realiza ca enunțuri constatative, când actualizarea planului lor semantic se înscrie în sfera cunoașterii empirice: A început să ningă din nou. sau ca enunțuri ilustrative, când actualizarea planului lor semantic este subordonată unei interpretări de natură științifică: Ca semiauxiliar, verbul a trebui exprimă ‘ipoteza’ iar predicatul compus în structura căruia intră este sinonim cu un predicat simplu realizat printr-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatul compus în structura căruia intră este sinonim cu un predicat simplu realizat printr-un verb la prezumtiv: Trebuie să fi rătăcind prin pădure./ Va fi rătăcind prin pădure. Planul semantic al enunțurilor constatative poate fi supus probei adevărului fenomenal (Ninge sau nu ninge), în timp ce planul semantic al enunțurilor ilustrative este supus probei adevărului conceptual (Verbul a trebui dezvoltă sau nu componenta semantică ‘ipoteză’). Când verbul asertiv reprezintă, ca verb performativ (Austin), însăși realizarea actului lingvistic al aserțiunii, el generează enunțuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura căruia intră este sinonim cu un predicat simplu realizat printr-un verb la prezumtiv: Trebuie să fi rătăcind prin pădure./ Va fi rătăcind prin pădure. Planul semantic al enunțurilor constatative poate fi supus probei adevărului fenomenal (Ninge sau nu ninge), în timp ce planul semantic al enunțurilor ilustrative este supus probei adevărului conceptual (Verbul a trebui dezvoltă sau nu componenta semantică ‘ipoteză’). Când verbul asertiv reprezintă, ca verb performativ (Austin), însăși realizarea actului lingvistic al aserțiunii, el generează enunțuri performative: „Eu îți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin constituent simplu, dezvoltat, multiplu. Predicatul verbal simplu realizează conținutul semantic al predicației printr-un singur termen lexical, care poate fi: • un verb, simplu sau compus: „La sfinți-n zugrăveală amurgu-ngenunchea.” (I. Pillat) „Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate;” G. Bacovia) „Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) • expresii verbale: „De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frig. sau prin raportare semantică la protagoniștii actului lingvistic, fără ca aceștia să primească expresia sintactică a subiectului gramatical: (Mi-) e frig., (Mi-) e teamă. Predicatul stării se realizează prin verbe și expresii impersonale absolute, care desfășoară predicația ca predicate narative: „Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au înviat.” (G. Bacovia) sau ca predicate descriptive: „Tălăngile trist, / Tot sună dogit... Și tare-i târziu, / Și n-am mai murit.” (G. Bacovia) Nucleul lexical al planului semantic al unor expresii verbale, reprezentat de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul care realizează predicația: • o poate reține în sfera sa ca predicat, • o poate desfășura în exterior prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect. a. Rețin predicația în sfera predicatului: • verbele impersonale absolute: a ploua, a tuna, a fulgera, a ninge etc. Fiind autosuficiente, aceste verbe nu mai pot atrage în sfera lor semantică, împlinită la nivel lexical, un nume (pronume etc.), care să devină subiect. Ele admit subiect dacă se produc mutații în sfera lor semantică; în enunțul „Hoții veneau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
somn / Aminte să-și aducă.” (M. Eminescu) „Nu e adevărat că există un trecut - consecutivitatea e în cugetarea noastră...” (M. Eminescu) • „obiectul”, acțiunea sau starea, caracterizate din perspectiva aspectului (incoativ sau durativ): „Începuse a se însera.” (M. Eminescu), „Începea să ningă mărunt.” (E.Barbu), „Începea să i se facă teamă.” Subiecte (subiective) circumstanțiale23tc "Subiecte (subiective) circumstan]iale 23" Mai ales în nuclee predicaționale complexe în structura cărora intră verbe (expresii verbale) impersonale relative sau întrebuințate astfel (între acestea, cel mai frecvent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apă în palme înseamnă a aduce aminte că noi suntem acest element primordial coagulat.” (G. Călinescu) Observații: Infinitivul verbelor inpersonale absolute poate funcționa ca subiect al unor verbe cu conținut semantic aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]