5,280 matches
-
În zăpăceala de atunci, cadavrul lui nici măcar nu mai fusese găsit. Locuitorii orașului Cairo erau îngroziți, cu atât mai mult cu cât alte zvonuri veniră să le înlocuiască pe primele, privitoare la înaintarea otomanilor, care urmau în sens invers drumul oastei egiptene: astfel, Alep căzuse în mâinile lor, apoi și Hama. La Khan el-Khalili, au fost jefuite câteva prăvălii ce aparțineau unor turci din Asia Mică și unor maghrebini, însă ordinea a fost energic restabilită de către Tumanbay care, pentru a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de răsărit a orașului; a mai adăugat și câțiva elefanți, precum și niște tunuri recent fabricate; totodată, a pus să se sape un șanț lung și adânc, în speranța susținerii unui lung asediu. Nu acesta era însă planul otomanului. După ce lăsase oastei sale două zile de odihnă pentru lunga traversare a Sinaiului, Selim a poruncit un asalt general, cu o asemenea cantitate de tunuri și un avantaj numeric atât de zdrobitor, încât oastea egipteană a fost risipită în numai câteva ceasuri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asediu. Nu acesta era însă planul otomanului. După ce lăsase oastei sale două zile de odihnă pentru lunga traversare a Sinaiului, Selim a poruncit un asalt general, cu o asemenea cantitate de tunuri și un avantaj numeric atât de zdrobitor, încât oastea egipteană a fost risipită în numai câteva ceasuri. Și astfel, în chiar ultima zi a anului, Marele Turc și-a făcut intrarea solemnă în Cairo, precedat de heralzi care făgăduiau locuitorilor că le va fi cruțată viața, chemându-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cap un turban albastru, iar în jurul gâtului îi erau legați clopoței. Astfel împopoțonat, era plimbat pe străzi, după care i se tăia capul. Capul era apoi înfipt într-o prăjină, iar trupul era dat la câini. În fiecare tabără a oastei otomane, sute de asemenea prăjini erau înfipte în pământ, unele lângă altele, macabre păduri prin care lui Selim îi plăcea să se preumble. Bineînțeles, circazienii, care se lăsaseră o clipă duși de nas de făgăduielile otomane, se descotorosiră curând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plece. Când străzile erau goale, militarii spărgeau ușile caselor și, pretextând că-i caută pe mamelucii fugari, se dedau la jafuri și violuri. În cea de-a patra zi din acel an, sultanul Selim se afla în cartierul Bulak, unde oastea lui își așezase tabăra cea mai mare. Asistase la executarea câtorva ofițeri, apoi poruncise ca sutele de cadavre decapitate care umpleau tabăra să fie imediat azvârlite în Nil. Trecuse apoi la hamam spre a se purifica înainte de a merge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care te împiedică să vezi Florența! Și adăugă pe dată: — Și de data asta timpul ne zorește, dar mi-ar fi ciudă să nu te duc să dai o raită. Nicicând nu mai vizitasem o cetate având drept ghid o oaste. De-a lungul întregii Via Larga și până la palatul Medici, unde am intrat pe neașteptate în curtea cu colonade, s-a desfășurat o adevărată paradă matinală. Un slujitor a venit să ne poftească să intrăm, dar Giovanni a refuzat sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tărăgănase, împăratul era de data asta hotărât să meargă până la capăt, împotriva lui Francisc mai întâi, care fusese eliberat în schimbul unui angajament scris, pe care se grăbise însă să-l declare nul de îndată ce trecuse Pirineii; apoi împotriva papei, aliatul „sperjurului“. Oștile imperiale începuseră să se regrupeze în Italia, spre Milano, Trento și Neapole. Pentru a le ține piept, Clement nu se putea bizui decât pe vitejia Cetelor Negre și a comandantului lor. Socotind că principala primejdie venea dinspre nord, acesta plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gura: — L-am omorât pe Bourbon! L-am omorât pe Bourbon! Era un anume Benvenuto Cellini, din Florența. Unul dintre frații săi luptase în rândurile Cetelor Negre, dar el, de meserie gravor de medalii, nu făcuse nicicând parte din vreo oaste. Se dusese să se războiască, povestea el, împreună cu doi prieteni, spre poarte Trittona. Era ceață deasă, declară el, dar am putut desluși silueta conetabilului călare. Am tras un foc de archebuză. Câteva clipe mai târziu, ceața s-a risipit în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu erau departe de Roma. Un episcop francez veni să-mi șoptească la ureche că sultanul trecuse Alpii cu șaizeci de mii de oameni și că avea să-i atace pe imperiali din spate. Știrea nu s-a confirmat, iar oastea Ligii n-a cutezat să intervină, deși ar fi putut recuceri Roma fără nici o greutate și i-ar fi putut decima pe soldații germani, care se lăsaseră acum cu totul în voia jafurilor, orgiilor și beției. Demoralizat de nehotărârea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cererea anume a unui predicator lutheran. Vă așteaptă dimpreună cu un detașament de saxoni, cu toții eretici ca și el, și spune că este gata să vă escorteze el însuși departe de aici. Dacă totul se petrece cu bine, dacă toată oastea află mâine că preotul militar al pedestrașilor din Saxonia l-a eliberat pe unul dintre cei asediați la Sant’Angelo, ne va fi mai puțin greu să propunem, peste câteva zile sau câteva săptămâni, eliberarea altor persoane, poate chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie întotdeauna de partea unei singure părți. Și, cu toate acestea, poporul nu aclama pe Don Pedro. Pe unde trecea oastea "liberatoare", ard mănăstirile, sunt alungați preoții. Cu câteva mii de oameni, atâți câți îi mai rămăseseră, Don Miguel capitulează, la 26 mai 1834, la Evora Monte, dând o proclamație armatei sale, în care explică de ce a fost aproape silit să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a Întâmplat să apară la paradă În civil). 4 Foarte curând m-am lăsat de politică și m-am concentrat asupra literaturii. Am poftit În apartamentul meu de la Cambridge scuturile roșu-Închis, de culoarea cinabrului și fulgerul albastru din Cântec pentru oastea lui Igor (acea incomparabilă și misterioasă epopee de la sfârșitul secolului al doisprezecelea sau al celui de-al optsprezecelea), poeziile lui Pușkin și Tiutcev, proza lui Gogol și Tolstoi și minunatele lucrări ale marilor naturaliști ruși care au explorat și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-aveam de unde să știu. ― Întreabă! ― Ei bravo! În chestii din astea trebuie să te grăbești. Cum zice un prieten de-al meu: Cel mai bun e ăla care trage primul. ― Tipul e cumva în oastea lui Lucky Luciano? ― Nu, e civil. Vinde limonadă pe stadion. Palierul lung avea șase uși. Inginerul o indică pe ultima. ― Pe acolo se intră în galerie. Așteaptă să aiuresc sistemul de alarmă. Pipăi unul din lambriuri. Apăsă marginile și placa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cu pieptare la un fel 108 {EminescuOpVI 109} Și cu mânici de oțel. Cei ce-n lume se înnalță Cisme roșie încalță, Cisme roși împintinate Și pieptare - mplătoșate, Cămăși de zale mărunte Ce par ca focuri de munte, Cine-n oaste are cârmă Poartă cămașă de sârmă... {EminescuOpVI 110} PESTE CODRI STA CETATEA... Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Ziduri negre poleia Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta Domnița după ele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
atunci om învăța carte Când o crește grîu-n casă Ș-a bate cu spicu-n masă, Și a crește orzu-n tindă Ș-a bate cu spicu-n grindă. 210 {EminescuOpVI 211} Și tot am fi - nvățat carte De nu ne lua la oaste. Luni ne pregătia Și marți ne pornia. Eu îi zisei mamei: - Sui, maică-n deal la cruce Să vezi Cuza cum ne duce, Că ne duce ca pe boi, Și ne tunde ca pe oi, Și ne dă chica-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te-a adormi; Și când vântul va sufla, Iarăși te va deștepta, În temeiul codrului, Pe drumul tâlharului. 343 Frunză verde de curechi, Gheorghieș fecior de grec, Vineri măsa L-a făcut Și spre sîmbăt-a crescut, Duminică s-a-nsurat, Luni la oaste L-a luat Și-n război L-a și băgat. El tare s-a supărat, Maicii sale - a cuvîntat: Maică, măiculița mea, Eu te giur pe legea ta, Ca să-mi ții nevasta bine Cu zăhar și cu smochine; Cu pîne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Fagii mari se legăna, Pietrele se despica, Apele se turbura, Fântâna din Peșterea. Și potera i-auzia Înainte li eșia Și din grai așa grăia: - Alei, Viță Cătănuță, Ce ai cotat pe - aice De ne --ncurci tu florile, N-au hodină oștile. Ia dă-ți tu Viță vama! Viță din grai și grăia: - Ce fel de vamă ți-aș da? - Să-ți dai Viță pușca ta. - Pușculița nu mi-oi da Până capul sus mi-a sta, Că mi-a dat-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
avem a face. Tânărul nostru-mpărat De cu ziuă s-a sculat, Fața albă și-a spălat, Chica neagră - a pieptănat, Mândru s-a mai îmbrăcat, 302 {EminescuOpVI 303} Murgul și L-au înșeuat Și din bucium au cântat, Mare oaste - a adunat, Oaste mândră de călări, De mulți feciori de boieri; Pe la răsărit de soare A plecat la vânătoare Țara-n sus Despre apus, Pân juganii ne-au stătut Și potcoavele - au pierdut. Ne lăsarăm mai în jos, Mai în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tânărul nostru-mpărat De cu ziuă s-a sculat, Fața albă și-a spălat, Chica neagră - a pieptănat, Mândru s-a mai îmbrăcat, 302 {EminescuOpVI 303} Murgul și L-au înșeuat Și din bucium au cântat, Mare oaste - a adunat, Oaste mândră de călări, De mulți feciori de boieri; Pe la răsărit de soare A plecat la vânătoare Țara-n sus Despre apus, Pân juganii ne-au stătut Și potcoavele - au pierdut. Ne lăsarăm mai în jos, Mai în jos pe-un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Plai cu floricelele, Prin vâlcele Viorele, Și prin sate răsfirate Vânarăm fete minunate. Și pe la apus de soare Am ieșit în drumul mare, -Drumul mare-i pe colină Ajunserăm la fântână. Zărirăm urma de fiară Ș-aci toți descălicară, Stătea oastea în mirare Ce urmă să fie oare? Unul zise că-i de zână Aibe-o-mpăratul de mână, Alții că e de crăiasă Aibe-o-mpăratul mireasă, Alții dintre vânători, Cari-s mai cunoscători, Au ghicit că-i căprioară, Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
arnici, Și cu strămătură fie Numai voie bună fie, Și de-ar fi și de mătasă Numai să fie din casă De la cinstita mireasă, Nu strânsă pe la vecine Ca să pățim v-o rușine. Să știți, socri, că de sară Mare oaste vă-mpresoară, De n-aveți îndeajuns Cătați locuri de ascuns, Că vă trebui buți cu vin Care cu fân, Boi grași, Claponași, Să aduceți, socri mari, Lăutari, Strângeți fete frumușele Să putem juca cu ele; Să s-adune și tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
facă altul mai greu - îl aruncă în sus aproape de palatul de nori al lunei; căzând din nori, nu se rupse de degetul voinicului. Atunci Făt-Frumos își luă ziua bună de la părinți, ca să se ducă, să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămeșă de borangic, țesută în lacrimele mamei sale, mândră pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de la gâturile fetelor de-mpărați, își puse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a smulge Bizanțul din ghearele turcilor. Brâncoveanu îi trimite lui Petru cel Mare o scrisoare lingușitoare în care îi făgăduiește că îi va aproviziona armata, drept pentru care primește de la țar trei sute de pungi cu galbeni. Brânco veanu își adună oștile la granița Munteniei, gata să pună umărul la cruciada rușilor. Numai că un grup important de boieri munteni trece de-a dreptul în tabăra țarului; acesta îi primește cu brațele deschise. Furios, Brâncoveanu îi înapoiază lui Petru cel Mare banii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
românesc al inerției. Cu ce sedative vom rezista la provocările istoriei? De multe ori, istoria este o inutilă meditație despre eșec. Revoluțiile mizează pe forță, nu pe urnele de vot. Privește înapoi ca să înțelegi și înainte, ca să trăiești. Comandanții de oști vor să transforme violența în istorie. Mă tem că și capitalismul va deveni un lagăr de fericire forțată. Popoarele sărace se nasc supărate. Judecată la rece, istoria are multe aspecte de ospiciu. Nu vom mai putea citi istoria, probabil, decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în altă țară. Toate dictaturile i-au asigurat omului un loc în turmă. Unii fug de realitate. Altii vor sa o rastoarne. Un celebru claustrat regretă că a stat în închisoare pe banii clasei muncitoare. Politica îngroașă zi de zi oastea rătăciților. Dacă scoți broasca din gura șarpelui, acesta urlă că i-ai răpit libertatea deliciosului său ospăț. Libertatea va spulbera, probabil, toate cătușele moralei. Un principal ingredient al democrației incipiente este delirul. În politică, autocrația este sinucigașă. Aici lucrurile sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]