8,628 matches
-
nuanță spălăcită de albastru, cu un guler mare și nasturi albi, combinată cu o pereche de pantaloni largi la fel de insipizi. Nu mi-a stat niciodată În fire să judec oamenii după aparențe, dar de data asta presimțeam ceva rău. A pășit spre grup cu timiditate și cu o voce care de-abia se auzea, a spus: —Plăcere să cunosc pe voi În Lijiang. Și așa a făcut cunoștință grupul cu rigida și reticenta domnișoară Rong, nume pe care toată lumea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a terminat concertul, unii au vrut să meargă Într-un bar. Ea a preferat să meargă acasă. Ajunsă acasă, a găsit ușa descuiată, iar asta a enervat-o pentru că se găsea mereu cineva care să o uite descuiată. Când a pășit În sufragerie, a lovit-o un miros groaznic. Nu era sânge, ci sudoare, izul fricii și al durerii animalice. Nu-și amintea să fi văzut corpul sau să fi chemat poliția, nu-și amintea nici când au sosit, investigația sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
după care se Întoarse cu stofa pregătită. Vânzătoarea mai bătrână chemă un tânăr subțire care trecea pe-acolo. El veni În fugă și, la cererea ei, fu de-a dreptul Încântat să le arate cum se Îmbrăca un bărbat dimineața. Păși Înăuntrul cilindrului imens de material și strângându-l În ambele mâini, trase În lateral până când materialul se mulă pe corp, iar apoi, cu o mișcare rapidă și sigură, cât ai bate din palme, făcu un nod cu cele două capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
erau nedumeriți. Ce puteau vedea mai mult de-atât? Ce era mai Încolo? Ei bine, În mod evident, ceva și mai și. Fără să pună la Îndoială autoritatea noului lider, Începură să-și croiască drum prin vegetația deasă a junglei, pășind În urma lui Pată Neagră care tăia o cărare În hățiș. Bennie se lovi peste frunte. —Walter ne-a spus că o să mergem puțin pe jos. Halal eufemism! Precum niște școlari cuminți, Îl urmară cu toții pe Pată Neagră În pădurea tropicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aș putea să-i sun pe colegii de la Căsuțele Insulei de Aur și-n câteva alte locuri. E bine așa? —Excelent! Mulțumesc foarte mult. Pentru nimic. Heinrich porni spre locuința lui din spatele Sălii Mari. Câteva minute mai târziu, se Întoarse pășind apăsat și Încruntat de supărare. Telefonul prin satelit a fost furat. Și lovi cu palma În masă făcându-l pe unul dintre băieți să tresară. — Nu mai suport! Generatorul e una, dar asta... au mers prea departe! Cine a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care au construit chestia asta, oricine ar fi ei. Roxanne Își Îndreptă camera spre el. —Gândește-te că e un episod din uimitoarele aventuri ale lui Tarzan, spuse Moff. Trase de câteva ori aer În piept, strânse din dinți și păși cu grijă Înainte. Când podul se adânci la mijloc, Îi scăpă un țipăt prelung și modulat - oaaaa-uuu-ăăăă -, replică fidelă a tumbei pe care o executase stomacul lui. După ce-și recăpătă echilibrul, merse fără probleme până la capăt; de-acolo Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry făcu o pauză ca să se gândească cum să-i descrie mai bine, care sunt trăsăturile lor distinctive. —O chinezoaică foarte drăguță cu fiica ei de doisprezece ani. O doamnă de culoare, mai Înaltă, Îmbrăcată Într-un caftan lung, care pășește ca o regină africană. Mai era și un băiat adolescent, care pare asiatic, pentru că și este pe jumătate, iar ceilalți, păi, americani tipici... Înalți, cu șepci de baseball. I-ați văzut? Spuneți-mi. Bărbatul traduse rapid pentru grup. — Întreabă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
parte pe vânătorii de știri. Dar unii călători erau ușor de oprit pentru că proveneau din orașe precum Indianapolis, Indiana sau Manchester, Anglia, unde se considera o impolitețe să nu răspunzi cuiva care-ți pune o Întrebare. Cei din Los Angeles pășeau la rândul lor cu ușurință În fața camerei, din moment ce acesta era unul dintre drepturile lor de cetățeni. Mi-a fost greu să-mi petrec timpul Într-o țară, declarase o femeie din Studio City, În care unsprezece oameni au fost uciși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În orice fel cu putință, americanii nu s-au mai Întrebat cum apăruse acel telefon. — Pe cine ar trebui să sunăm? Întrebă Marlena. —Bear Witness Hotline, răspunse Pată Neagră. Spunem lor că ne vedem. A pus telefonul În sac, a pășit În bucla de la baza arborelui de tec și, precum o broască, a sărit drept În vârf, deasupra coroanelor copacilor, unde se vedea cerul. 18tc "18" Ca toate finalurile fericitetc " Ca toate finalurile fericite" P e data de 16 ianuarie, Global
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
N-a trecut oare destul timp până s-a făcut conexiunea directă între Aum și sarin? Noi am fost conduși spre ieșirea din spate a metroului. Pentru că în partea din față se întâmplaseră lucruri ciudate, am ieșit prin spate. Toți pășeam calmi îndreptându-se către ieșirea din Hatchōbori. Mi-am pus batista la gură din precauție. Celelalte persoane nu au făcut asta. Numai mie mi-ea frică. Voiam să știu ce se întâmplase, așa că, în timp ce lumea se înghesuia spre ieșire, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de sinceritatea de care dădeau toți dovadă. De aceea îndrăgeam această revistă. Treptat, revista și-a îndreptat atenția spre Asahara, ridicându-l în slăvi, adulându-l. De exemplu, când Asahara se ducea undeva, credincioșii își așterneau hainele pe jos ca să pășească el. Mi se pare că întrec măsura. Domnul Nakazawa Shinichi a scris ceva de genul: «Nu e bine ca adepții să fie absorbiți în grupul religios.» Și eu gândesc exact la fel. Mi se pare înfiorător. Dacă venerezi prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în casele voastre! 15. Cu ce drept călcați voi în picioare pe poporul Meu, și apăsați pe săraci?" zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 16. Domnul zice: "Pentru că fiicele Sionului sunt mîndre, și umblă cu gîtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel, și zornăie cu verigile de la picior, 17. Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea." 18. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, și sorișorii și lunișoarele, 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
își schimonosi cât putu fața și, ajutat de întuneric, intră în trupul de șarpe al procesiunii. Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind de-a lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși de ape pe plute improvizate. Pășea fără gânduri, în rând cu ei. Soarele răsărea în stânga, printre crengi, în timp ce luna, plină și palidă după o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lopăteze spre mal, să fugim de imaginea grozavă. Toată noaptea n-am putut să dorm, căci mi se părea că fiecare val care se zbătea sub fereastră ar putea să-l aducă pe Ahmed înapoi. Și dimineața mi-era frică, pășind pe plajă, ca nu cumva să-l fi aruncat marea pe nisip... A doua zi m-am înțeles dintr-o vorbă cu Ioana, fără să mai fie nevoie de discuțiile obicinuite: mergem la București! Pregătirile au trebuit să se facă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o asemenea minune și să aștepte momentul sosirii unui străin. Iar într-o bună zi străinul vine. Este un alt rege, care s-a încumetat să străbată deșertul și care, fără să știe ce-l așteaptă, acceptă invitația de a păși singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel de-al doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai absența lor. Iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o asemenea minune și să aștepte momentul sosirii unui străin. Iar într-o bună zi străinul vine. Este un alt rege, care s-a încumetat să străbată deșertul și care, fără să știe ce-l așteaptă, acceptă invitația de a păși singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel deal doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai absența lor. Iar prizonieratul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
zice mie (tati), ca între prieteni. Mi-l întinde și i-l descifrez destul de ușor, chiar dacă la vârsta lor ei nu știu încă să scrie!... Pe bilet erau desenați, suficient de clar, o fetiță ținând de mână un băiețel, amândoi pășind printre nori, și deasupra capetelor lor, o mulțime de inimioare... - Ei, Drăgoșelu', dar e prima ta scrisoare de dragoste!... - Da? se miră Dragoș. S-o păstrăm atunci. La întoarcerea acasă din Parcul Voievozilor, are bilețelul în mână, dar îl ține
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Imediat ce vor afla că le-am dezvăluit complotul cu Gualfard, hunii se vor răzbuna cu siguranță pe noi. Tu ieri îmi promiseseși că... — Firește. Stai liniștit, n-am uitat, îl asigură Sebastianus, răspunzând cu un semn la salutul gărzilor și pășind cu pas hotărât în atrium. Trecând printr-o poartă cu arcadă, o apucară pe un coridor și apoi pătrunseră în loggia vechiului peristil, în a cărui grădină, invadată de buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tabăra aceea improvizată, o rană deschisă în cetatea îndurerată, Sebastianus nu reuși să vadă mare lucru din Catedrală, care știa că fusese consacrată Sfintei Cruci. Călăuza sa își aruncase torța, inutilă de-acum, peste tăciunii ce mocneau lângă un bivuac; păși în curtea din față a bisericii și trecu de colonada edificiului, dar, în loc să intre pe poartă, deja deschisă la ora aceea, merse drept înainte. Pe când trecea prin dreptul intrării, Sebastianus putu să arunce doar o privire înăuntru. La lumina zecilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Vitalius, la Poarta de Miazănoapte. Poate e un incendiu. N-am înțeles bine. Toți aleargă într-acolo. într-o clipă, Sebastianus înșfăcă sabia, își luă mantaua și fu în picioare lângă ordonanța sa. — Unde e Maliban? Sunt aici, răspunse alanul, pășind afară din semiîntuneric. Avea deja în mână arcul său și își aranja tolba peste piept; la șold îi atârna sabia lungă. — Și Dubritius? — A ieșit deja, ne așteaptă în stradă. Sala se golea cu repeziciune. De afară, din stradă, răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cu sufletul închis ca-n vas sub presiune Mereu interiorul striga către mine: În țară străină cu greu te-mbogățești Și nu știi ce preț mare va fi ca să plătești ? Dar tu nu ai rămas un om nepăsător Și ai pășit la fel în stil de-învingător Mereu mai curajos spre-o viață mai măreață Aveai un crez al tău că reușești în viață. Erai miez de nădejde, speranță și minune Sfidând străinătăți găsind soluții bune Am dobândit cu tine liniștea-adevărată
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
el o ținu înainte, încruntat, până ce ajunse la o suprafață tare și netedă. Îi atraseră atenția două lumini aflate la distanță, pe strada slab luminată, deoarece se mișcau. Și se făcea un zgomot puternic. Luminile și sunetul îl fascinară. Intrigat, păși spre ele, ieșind din umbra unui copac. Fulgerător, luminile ajunseră în fața lui. În ultimul moment, văzu că în spatele luminilor venea o formă mare, neagră. Urmă o lovitură de neimaginat, un scârțâit îndepărtat și apoi voci la oarecare distanță. - Suntem beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]