6,259 matches
-
mai speram, încă mai nădăjduiam. Ce? Nu era decât o frământare surdă, inutilă, care ne arăta cât de grea este despărțirea de cei dragi: cât de mult suferim. Cât de slabi și neputincioși suntem în fața destinului. Suntem niște marionete, niște păpuși care acționează după scenariul și regia Celui care ne-a creat. Am fost programați să executăm anumite mișcări, să emitem anumite sunete și, în final, când s-a terminat bateria, să rămânem imobili. Dacă ni s-ar reîmprospăta sursa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Nu suntem în măsură să schimbăm o iotă din cele ce ne-au fost scrise. Executăm un dans hilar la comanda cuiva: de aici și până aici interval de timp pe care s-a convenit să-l numim viață. Când "păpușa" și-a descărcat ultimul atom de energie, este "ascunsă" la doi metri sub pământ, intrând în circuitul perpetuu al materiei universale. Ecce homo! Dată fiind situație pe care v-am relatat-o, părinții mei au decis că e momentul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Fața lui osoasă, pe care se vedea miriștea părului nebărbierit, începuse să se micșoreze, asemenea capetelor tăiate și purtate ca trofeu de anumite triburi, după ce fuseseră tratate prin procedee numai de ele știute și aduse la dimensiunea unui cap de păpușă. Ochii mici, acoperiți de niște pleoape roșii, pluteau sperioși în apa sacului conjunctival. Cavitatea bucală, văduvită și de ultimul element de constituție solidă, forma la nivelul buzelor o ușoară vâlcea, din care ieșeau mici șuierături și păcănituri, asemănătoare vulcanilor noroioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Petre Topa. Acum ne adresăm unei somități berlineze, Dr. Bessau. Acesta ne primește extrem de cordial. Din cabinetul său, deschide o usă alăturată și intrăm Într-o cameră mult mai spațioasă. Avem impresia că suntem la galeriile Lafayette. Rafturi pline de păpuși, de ursuleți joviali, curați, nu ca umblatul nostru ursuleț, păsărele și mai ales o tricicletă. Astfel copilașii se lasă mai usor dezbrăcați și examinați. Vrem să achităm onorariul, dar Bessau ne roagă sa trecem și a doua zi. Îngrijorați, mergem
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
prin Washington (1.370 locuitori) până la Maryville și de acolo cotim spre nord, pentru a intra În Nebraska. Înainte de a intra În Beatrice, unde suntem deja În Nebraska, ajungem din urmă un fermier ce merge pe jos. Îl invităm Între păpușile Sandei și avem astfel o nouă ocazie a unei conversații plăcute. Facultățile, stațiunile, laboratoarele, Îți prezintă lucruri temeinic studiate, dar și Întâlnirile neașteptate cu oameni ai vieții practice au farmecul lor și-ți relevă probleme importante. Discutăm mult cu el
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
parter și etaj. Lipsesc covoare și tablouri prețioase. Nu am văzut nici biblioteci supraîncărcate și deseori puțin folosite. Dacă orele de instituție sunt rațional folosite, căminul rămâne vieții de familie, cumpătate, liniștite. Familia Hill nu are copii, așa că Sănduța cu păpușile le umple casa. Singura vietate ce o au e un cățel, care seara, cât Hill Întoarce deșteptătorul, știe că e ora de culcare și merge la ușă pentru a coborâ la subsol, unde e locul lui de culcare. Întocmesc cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
tale, națiunii tale și umanității.” Universitățile Berkeley și Stanford. Printre milionarii de la Santa Barbara 17 August 1936. Mașina e Încărcată cu bagaje. Câte s-au adunat! Câte vor mai veni! Cărți, broșuri, stegulețe, pungi cu grâu, cu porumb, cu sorg, păpuși, lei și elefanți, bicicletă, trotinetă, patine, haine, dar deasupra tuturor tronează tot „ursulețul” din București, veteranul de la Berlin, cu urechea ruptă de leul de la zoo. Și trebuia găsit loc de dormit pentru Sănduța În anumite cazuri. Familiile turiștilor s-au
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Înființată În 1821. În 1936 avea 6.000 de studenți. Mai sunt apoi Howard University, frecventată de mulți negri, apoi Catolic University și American University. Parcurgânt străzile suntem atrași de o mare firmă: Roumanian Restaurant, În vitrina căruia sunt două păpuși În costume naționale ardelenești. Seara ne Înființăm acolo; cerem mititei, de care patronul face mare caz. Dar ni se oferă grosotei, destul de lungi. Fetele ce servesc vorbesc prost românește. Patronul e evreu ardelean, și e vesel că nu l-am
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Închide mașina În garaj, vom veni a doua zi din nou la frontieră, de unde vom telefona la Ministerul de Finanțe și vom aștepta rezultatul. La Parc Hotel, seara, suntem obiecte de curiozitate. Sănduța În special Într-un costum transoceanic, cu păpușa gigant de la El Paso, se plimbă ca o prințesă a dolarului. În sala restaurantului, În jurul meu, au Început să roiască misiții, În vânătoarea de dolari. Iar eu stau Îngândurat, prizonier, ostatic, În fața acestei lecții de economie politică. Am cumpărat-o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
s-au mai Întâmplat două cazuri de acest fel, cu două mașini, de a căror urmă nu mai știe nimic. La Oradea Încărcăm bagajele. Mașina e plină până la refuz. Lam așezat pe vameș În fund, Îngropându-l Între cărți și păpuși. Noroc că nu plătim și pentru ele ceva. După Cluj și Câmpia Turzii s-a Înnoptat. Într-un loc unde se repară șoseaua era să dau Într-o groapă, În fața căreia nu era nici o avertizare. Am frânat brusc și am rămas
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
3.Moment fericit pentru începutul de activitate al revistei dar și a stagiunii 19271928 este faptul că la conducerea Teatrului Național din Cernăuți păstorea Victor Ion Popa; că la 29 aprilie 1928 a avut loc primul spectacol al Teatrului de păpuși, director Th. Nastasi, secțiune a Teatrului Național din Cernăuți. În anii 1929-1930 revista apare la fiecare premieră cu subtitlul Revistă program administrată și redactată de Teatrul Național din Cernăuți, iar în Program citim: „Liberi de orice angajament, navem de satisfăcut
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și acest proiect. Va fi nevoit să lucreze pe șantier, la Gaz Metan, în Mediaș. Peste ani buni se va întoarce în capitală, unde se va angaja la Circ, fiind prezentator. Iar de aici, va ajunge regizor la teatrul de păpuși Țăndărică, unde viața i se va schimba complet. Pentru că aici o regăsește pe Rada Moldovan. Cei doi supraviețuitori ai interbelicului, sfărâmați însă de comunism, își vor relua povestea de dragoste pe care au pierdut-o atât de copilăresc când erau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
centrul atracției. Fetele din clasa mea și unele pisici-ospătărițe stăteau acum aplecate și-i puneau întrebări cu voci dulci, gângurite, iar Sarah păru să uite curând de necazurile lui Terby, așa că l-am tras încet pe McInerney după mine. Micuța păpușă simpatică rămase în atenția tuturor chiar și atunci când Don’t Fear the Reaper începu să zguduie casa - un moment de cumpănă, dar o șansă să scăpăm. În timp ce îl conduceam pe Jay pe coridorul lung ce duce spre ușa care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trase din nou de mână - Pentru că mă simt bine. - Și privește în jurul nostru, jumătate din facultate e aici și s-a îmbătat deja rangă, mai are un pic și intră în comă. - Iubito, trebuie să te ocupi de fiica ta - păpușa ei o înnebunește. - Oamenii se plâng că muzica e prea tare, zise Jayne. - Numai prietenii tăi, chica. Pauză. În plus, te-aud perfect. - Chica? Mi-ai spus chica? - Ascultă, dacă nu vrei să fii sociabilă și nu poți fi superdezinvoltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să ies din cameră, iată-l acolo: Terby. Stătea inocent pe podea. Nu-mi aminteam să-l fi văzut când intrasem, iar acum stătea acolo, în așteptare, acoperit cu penele lui negre și cărămizii, cu ochii galbeni și bulbucați de păpușă, cu ciocul ascuțit, lucitor. Am realizat, cumva deranjat, că va trebui să trec de el înainte de a ieși din cameră. M-am apropiat cu prudență, de parcă ar fi fost viu, iar atunci s-a mișcat. A început să se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atunci s-a mișcat. A început să se apropie de mine, legănându-se pe pintenii lui. Mi s-a tăiat răsuflarea și am dat înapoi. M-am speriat, dar numai pe moment, fiindcă mi-am dat seama că cineva lăsase păpușa în funcțiune. Așa că m-am scuturat și am înaintat din nou spre ea. Mișcările îi erau atât de caraghioase și de mecanice, încât am pufnit în râs la gândul că mă speriasem în așa hal. Sunetele guturale pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de un sentiment de ușurare și am continuat să râd de mine - la modul în care combinația dintre coca și pasăre declanșaseră ceva oribil în mine, iar sentimental acela s-a disipat complet când m-am aplecat și am ridicat păpușa. Am întors-o și am văzut becul roșu pâlpâind în ceafă, semn că fusese activată. Am închis întrerupătorul minuscul de sub luminița roșie și l-am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
m-am aplecat și am ridicat păpușa. Am întors-o și am văzut becul roșu pâlpâind în ceafă, semn că fusese activată. Am închis întrerupătorul minuscul de sub luminița roșie și l-am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o jos pe patul lui Sarah, lângă perna mutilată, am remarcat că păpușa era caldă și ceva pulsa dincolo de penele ei. O liniște apăsătoare se așternuse în cameră, deși zbenguiala dansului vibra dedesubt. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
semn că fusese activată. Am închis întrerupătorul minuscul de sub luminița roșie și l-am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o jos pe patul lui Sarah, lângă perna mutilată, am remarcat că păpușa era caldă și ceva pulsa dincolo de penele ei. O liniște apăsătoare se așternuse în cameră, deși zbenguiala dansului vibra dedesubt. Am simțit dorința urgentă de a coborî acolo. Când m-am întors să ies din camera lui Sarah, se auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o vreme. Și ai aflat până la urmă ce s-a întâmplat în camera lui Sarah? am întrebat cu blândețe. Pentru că, Jayne, eu cred că ea a făcut-o. Am lăsat o pauză de efect. Însă mie mi-a spus că păpușa a făcut-o - pasărea aia, știi, Terby, pe care i-am cumpărat-o astă vară - și, îți dai seama, asta-i destul de grav. Și apropo, unde era Marta când a avut loc acest așa-zis atac? Cred că e destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
flirtez cu fata asta la facultate, și mai cred că un student încearcă să pretindă că e un personaj dintr-un roman de-al meu, iar fiica lui Jayne se pare că o ia razna rău de tot crezând că păpușa ei e vie și că o atacă, plus că-mi zice „tati“, și Harrison Ford vrea un scenariu de la mine în timp ce primesc e-mail-urile astea ciudate din LA care au ceva de-a face cu tata, cred, și toți băieții ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
negativă din partea lui. În plus, Terby era acolo, ba și șoricelul mort, și geamul deschis. Jayne oftă în momentul în care intră în camera lui Sarah, unde Wendy tocmai o culcase. Sub plapuma de nuanța lavandei, Sarah ținea în brațe păpușa aceea îngrozitoare, cu fața scăldată în lacrimi. M-am consolat cu faptul că în cele din urmă lacrimile vor înceta, dar cum puteam s-o întreb în acel moment cum ajunsese chestia aia din camera lui Robby în brațele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ținându-se cont că nici copiii nu sunt imuni la factorii de stres și ne-a recomandat să-i înscriem pe Sarah și pe Robby la un seminar de cimentare a încrederii de sine, dându-ne o broșură plină cu păpuși caraghios costumate și sfaturi privitoare la tehnici de relaxare cum ar fi producerea baloanelor de săpun („respirația echilibrată va produce un șirag frumos“) și o listă de cărți despre gândirea pozitivă, texte care îi vor ajuta pe copii să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu-i era atât de simplu, el fusese cel care inițiase conversația și doream ca ea să continue. - Păi nu vrei să ... mori pentru țara ta, am zis încet, înțelept. Auzind cuvântul „mori“ Sarah încetă să se mai joace cu păpușa și mă privi îngrijorată. - Păi atunci ce-ar trebui să fac? întrebă el foarte normal. Dacă mă cheamă în armată? O pauză mai lungă ca să formulez un răspuns. Am încercat să dau un sfat simplu, practic, dar când am privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
voiam să-i spun să se dea la o parte fiindcă fața băiatului dispărut nu mai era acolo și nu mai era nevoie să se interpună între mine și computer. Neajutorat, m-am uitat spre Sarah - care îi șoptea ceva păpușii - și înapoi la Robby. - De ce e sora ta aici? am întrebat calm. Robby dădu din umeri. Se scufundase deja în tăcerea sa obișnuită, ochii îi deveniseră speculativi și reci. - Mi-e frică. Sarah îl strânse pe Terby. - De ce, iubito? am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]