8,290 matches
-
puncte de vedere noi și pertinente, lucrarea este un studiu impresionant și aproape exhaustiv, în care documentarea atentă și minuțioasă se îmbină fericit cu parantezele digresive și comentariul eseistic. Coordonatele ideatice fundamentale ale operei mateine sunt, în opinia lui C., „patima morții”, mitul „semeței seminții”, „demonismul”, „dandismul”, mitul „vârstei de aur” și nu în ultimul rând „violența pamfletară”, care trimite direct la opera ilustrului părinte al lui Mateiu. Una dintre concluziile fundamentale ale studiului este că scrierile acestuia sunt „ficțiuni memorialistice
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,/ În care paște-un mânz”), „neliniștita patimă cerească” e chiar prețul râvnit: existența se substanțializează în patosul interogației, zbaterilor, iar omenescul se dezvăluie eroic în neostenita sa sete de perfecțiune. Drama căutării de sine întru Dumnezeu revine ciclic în poezia lui A. Un rezumat al ei e
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Creanga de aur, trecerea viitorului „decheneu” Kesarion Breb prin cetatea imperială îl pune la încercare prin iubire și este prilej totodată de a cunoaște, de a vedea, cu ochii mai treji ai „străinului”, amestecul de fast și putreziciune, vălmășagul de patimi, viclenii și cruzimi, orgolii, ambiții, ipocrizii, de intrigi și lupte pentru putere, adevăratul chip a ceea ce se ascunde „sub strălucirea purpurei bizantine”, acolo, în jurul tronului împărătesc, a cărui fascinație orbește, distruge. La Emanoil Bucuța, pretextul etnografic generează o poematizare fastuos
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
salon, pirandellizează fără a accede la consistența unei parabole. Dincolo de grația fadă a mondenității, piesa își are totuși momentele ei de febrilitate, ca și o anume energie în disputa de idei. Un labirint fără ieșire, prin care suflete cuprinse de patimi rătăcesc amăgite de părelnicia vieții, iată universul pe care ar vrea să-l sugereze tripticul Labirinte: Ariadna fără fir, Vapoare în ceață, „tragi-comedie”, Satele lui Potemkin, dramă psihologică pe o canava istorică (inclusă în 1929, sub pseudonimul Andrei Dănescu, în
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
din Paris, C. a publicat în 1954 drama istorică în patru acte Don Carlos de Viana. Dramaturgul este atras de abordarea și definirea unei problematici ce ține de condiția existențială a ființei. Sinuciderea eroului principal nu acoperă starea sentimentală precară, patima romantică ce pare că-l animă, ci se justifică prin conștiința zădărniciei, a vanității vieții, căutarea adevărului dovedindu-se în plan spiritual și intelectual mai secătuitoare decât neîmplinirea erotică în sine. Modelul Albert Camus se distinge fără greutate aici. Într-
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
cu care Însemnările din subterană ar putea fi puse în legătură, și anume Nepotul lui Rameau. Dostoievski îl plasa fără ezitare pe Diderot în rîndul ateilor: „Amintiți-vă de ateii din trecut: pierzîndu-și credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți-vă de credința fierbinte a lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un amestec de trufie și josnicie, de bun-simț și de sminteală; pesemne că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
țopăie, Președintele Republicii o înlănțuia pe Marguerite Steinheil, ducele de Orléans cădea, înjunghiat de pumnale perfide, ostașul cel bătrân își înșfăca sulița lungă și își umfla pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că toate aceste patimi, dureri, iubiri lasă atât de puține urme? Ce absurde sunt legile acestei lumi, în care viața unor femei atât de frumoase, de ispititoare, depinde de fâlfâirea unei pagini: într-adevăr, dacă foaia aceea nu s-ar fi întors, eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acestea ființe. Mândri sînteți ca zeii, nu ca ei Plini de mizericordie... Ca oamenii Aveți o minte, însă inimi nu. Doriți ce zei doresc, neavând puterea, Voiți să domniți lumea ca și ei Făr-a avea dreptatea lor. Ca oameni aveți patimi, Dar patimi reci, fără de milă, crude, Cari din ochi nu pierd vo țint-a lor. La voi nu pot combate vanitatea Prin vanitate, aurul prin aur, Intre virtuți și [î]ntre viții nu e La voi deosebire - amândouă poartă Aceleași semne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mândri sînteți ca zeii, nu ca ei Plini de mizericordie... Ca oamenii Aveți o minte, însă inimi nu. Doriți ce zei doresc, neavând puterea, Voiți să domniți lumea ca și ei Făr-a avea dreptatea lor. Ca oameni aveți patimi, Dar patimi reci, fără de milă, crude, Cari din ochi nu pierd vo țint-a lor. La voi nu pot combate vanitatea Prin vanitate, aurul prin aur, Intre virtuți și [î]ntre viții nu e La voi deosebire - amândouă poartă Aceleași semne neînduplecate. Onest
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
decât cel [de] până azi. Credința va concede din spiritul ei față cu temeritatea acestor barbari până ce nu-i [rămîne] decât haina, mitra și toiagul de preot, undelemnul, nu lumina ei cerească. Atunci ne-am reîntors de unde am plecat. Vechile patimi vor fi îmbrăcate cu *** împrumutate de la aceste nefericite ***, Domnul se va-mbrăca în haina îngerilor și va domni pe lume cum a domnit pîn-acuma. Vorbesc clar... tot viitorul îl vezi înaintea ta... Ura se va simpl[if]ica... ea nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu, Doamne] fii pavăză, fii Tatăl. (își reașază coroana pe cap ) Acum, Bogdane dragă, te du și vină iarăși, Dar la vânat vei merge fără acei tovarăși. (Bogdan închide coroana și vrea să iasă) Bogdane, vino-ncoace! (îl îmbrățoșază cu patimă) [BOGDAN] O tată-ți mulțumesc. [DRAGUL] Știi tu, eu nu sânt bolnav, eu num-așa tânjesc, Dar azi, chiar azi de pildă, de tot bine mă simt (se-neacă)E drept că... câteodată mi-i sufletul cam strimt Dar nu... nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la TOADER LUPĂȘTEANU DAN VOIEVOD fecior domnesc din neamul Mușatin ISAC DIN BESERICANI cititori în zodii PEPELEA măscărici al lui VODĂ VLADISLAV BZMIAJNIE negustor leah HAGI MANUK BALAMUK negustor arman AVRAM NESPĂLAT negustor jidov REPLICI RĂZLEȚE 1 2254 [ANNA] [(cu patimă)] Bogdane!... (încet) Aide, pleacă! 2 2254 [ANNA] O, Doamne! și nu am oglindă să mă văd 3 2254 [ANNA] Femeile acele frumoase sânt - așa e? [BOGDAN] Dar nici una ca tine nu-i dulce, nu-i bălaie. 4 2306 [BOGDAN] Cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zi ca cea de azi: În răzvrătire firea arată cumcă astăzi Lui Vodă Mihnea Sânger îi dăruiește-un fiu... Un fiu cum încă lumea nu l-a văzut vrodată, Cu inima pestriță cum este al său tată Și desfrânat în patimi cum este mumă-sa. Din ce-i mai rău, mai negru, natura îl încheagă, S-arunce o-ntrupare a dracului pe lume, Lui Belzebut bătrânul sau a lui Antichrist, Dar ea de pe acuma se sparie de el... De pe acuma cerul și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima cea neagră ca Vodă Mihnea Sânger {EminescuOpVIII 139} Și-atît de otrăvită, setoasă de plăceri C-acea a mumei sale: un om ce-a fi în stare În furie s-ucidă pe tată-său - și-n furie Dobit[oc]eștei patimi cu mă-sa să se culce. Au crezi că ziua de-astăzi, când firei se dau palme, Palme la orice lege, palme lui Dumnezeu... Au crezi că e departe și ziua cea de-apoi? Cumplit ți-a fost blăstemul, Măria
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și aerul pin nări Abia ajunge-n suflet... și inima se strânge, Te-aș omorî în brațe și mijlocul ți-aș frânge, Ți-aș sângera eu buza c-o crudă sărutare, Căci patima-mi de flacări vo margine nu are. 9 2262 Dintru-a vedea se naște-a îndrăgi. 10 2262 [Ce ascuțit]dezgheață privirea pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă. {EminescuOpVIII 144} Ușor te biruiește poftirea frumuseței Și-n inimă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și aerul pin nări Abia ajunge-n suflet... și inima se strânge, Te-aș omorî în brațe și mijlocul ți-aș frânge, Ți-aș sângera eu buza c-o crudă sărutare, Căci patima-mi de flacări vo margine nu are. 9 2262 Dintru-a vedea se naște-a îndrăgi. 10 2262 [Ce ascuțit]dezgheață privirea pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă. {EminescuOpVIII 145} ALEXANDRU CEL BUN 2277 [P E R S
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan. Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee, De-acea blăstem pe mama, fiindc-a fost femeie, Femeie ca și Mira. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine Și eu să nu mai fiu eu. De ce nu sânt eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan, Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee Ș-aș blăstăma pe mama fiindc-a fost femeie, Femeie ca și dânsa. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine. O, nu știi ce-i amorul, nu știi cumplitul chin Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și ura poreclește-le virtuți, Să numești erou pe gâde, astfel fierul i-l ascuți, Iar pe cel viclean și neted tu numește-l înțelept Și nebun zi-i celui nobil, zi că prost este cel drept; Din ale mulțimii patimi fă o scară de mărire Și te vor urma cu toții prinși de-o vecinică orbire Și, cu laude viclene lingușind prostia lor, Tu din roiuri risipite înjgheba-vei un popor. O, fi sigur că la rele el de-a pururea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și ura poreclitu-le-am virtuți, Am numit erou pe gâde fierul ca să i-l ascuț, Iar celui viclean și neted eu i-am zis că-i înțelept, Am numit nebun pe nobil, prost i-am zis acelui drept, Din ale mulțimii patimi făcui scară de mărire Și, sunt sigur, mă urmează toți în vecinică orbire; Te ferește însă de-una, te ferească însuși cerul În momente de uitare a le spune adevărul, A le spune că nu-s vrednici decât de adânc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se schimbă Căci între amândouă sta neclintita limbă. De mult a lumei vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut mi-i pe care-l văd întors - Același șir de patimi s-a tors și s-a retors: De mînile uscate a vremi-mbătrînite Și clare-s pentru mine enigmele-ncîlcite... Nu-ntreb de ce în lume nu ni e dat de soarte Noroc făr'de durere, viață făr' de moarte - Am pus de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
simț de-onoare. Disprețuiește viața, Închină-te de sara și până dimineața, Trufașule obscure, te crede sfânt ș-ales, Un om din altă carne făcut - și cu eres, Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, Din patimi a mulțimei fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ș-ales, Un om din altă carne făcut - și cu eres, Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, Din patimi a mulțimei fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușă pământul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oare: Pentru-un astfel de lucru se junghie popoare. În mână de vei prinde-a istoriilor carte {EminescuOpVIII 277} În ea atunci vedea-vei un falnic op de arte, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Tot patime de laudă; că vremea se măsoară După a răutății pășire... Rău și ură Daca nu sunt nu este istorie. Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și, cu mințile pierdute, Îmi părea cumcă o mare de lumină, de miroase Și de dulce încîntare varsă raze călduroase Împrejurul litierei. Frumusețea ta cea mare, Sigură de biruință, mândră, era orbitoare Mistuind împrotivirea ca a soarelui lumină. De o patimă turbată a mea inimă fu plină Și atunci hotărâi tare să câștig al tău amor, Fie-o zi, fie o oră, fie fulger trecător {EminescuOpVIII 462} De o clipă, iar pe scurta degustare-a fericirii Să-mi arunc tot restul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]