KorAP: Find »[drukola/base=periferic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...193 194 195 ...535 >

13,371 matches

Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353

T”) și cele derivate din măduva osoasă (limfocitele „B”) migrează prin circulația generală, populând splina, ganglioni, plăcile Peyer și alte formațiuni limfoide. Organele limfoidale însămânțate cu limfocitele „T” și „B” provenite din timus și măduva osoasă se numesc „organe limfoide periferice”. Limfocitopoieza din timus poate fi observată în săptămâna a noua de gestație, ulterior ea se dezvoltă în splină, ganglioni limfatici, măduvă osoasă. Rezervorul de celule stem pentru limfocite se găsește tot în măduva osoasă, ca și pentru celelalte celule sanguine

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
sau aplatizată, celulele putând prezenta în anumite cazuri mișcări lente; conturul corpului celular fiind în general regulat.Plasmocitul prezintă toate caracterele morfologice ale unei celule specializate pentru sinteza și secreția de proteine, pentru secreția și sinteza de anticorpi circulanți. Masele periferice de cromatină sunt aderente la membrana nucleară, formată din două foițe străbătute de pori la nivelul cărora cele două foițe ale membranei fuzionează. Porii sunt obstruați de o membrană fină care controlează schimburile metabolice nucleoplasmatice. Foița exterioară a membranei nucleare

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
mici, care burjonează la suprafața sacilor ergastomplasmatici. Aceste vezicule mici aflate pe sacii din vecinătatea aparatului Golgi, fuzionează, saci din care, prin tasare și fragmentare se formează granule de secreție. Granulele de secreție eliberate în citoplasmă, ajung la nivelul membranei periferice, unde, membrana granulelor fuzionează cu cea celulară, având loc o deschidere, care permite vărsarea conținutului imunoglobulinei al granulelor în mediu extracelular. În anumite cazuri (stări de hiperimunizare, solicitare continuă a țesutului limfoid) secreția de imunoglobuline plasmocitare are loc prin clasmatoză

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
cromatinei în nucleu, sub formă de grămezi mari. Ea atinge maximul la limfocitul mic făcând ca nucleolii acestuia să fie invizibili. CELULA MOOT este un plasmocit ce prezintă o vacuolizare extremă a citoplasmei. CELULA TURK este plasmocitul găsit în sângele periferic, celulă rotundă cu citoplasma intens bazofilă cu nucleu mare așezat excentric. Componentele sistemului limfoid - grupele limfocitare Ca și pentru macrofage, celulele limfoide își au originea în măduva osoasă, unde, o celulă mamă multipotentă poate evolua și diferenția către limfocit; diferențiere

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
vor migra în zonele similare. Limfocitele „T” „virgine” au o viață lungă și recirculă, iar limfocitele „B” care părăsesc măduva osoasă ca celulele „virgine” și se maturează în sânge, trăiesc cam 5 zile, în timp ele migrând în organele limfatice periferice. Aici, în lipsa unei stimulări antigenice, ele degenerează rapid; dacă sunt stimulate se diferențiază în celule efectoare, plasmocite sau celule de memorie. Plasmocitele ajung în medulara ganglionilor limfatici, în pulpa roșie sau în submucoasa și lamina proprie a tractului digestiv și

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
care scad repede numărul limfocitelor „B” și „T” din circulație; 3) distrucții crescute sau pierderi, distrucții care se datorează unor inspecții virale (rujeolă, varicelă, zona-zoster) sau unui mecanism imun mediat de anticorpi antilimfocitari. Plasmocitoza reprezintă apariția de plasmocite în sângele periferic, plasmocitoza fiind asociată cu unele afecțiuni cum ar fi: boala serului, leucemia cu plasmocite; iar în infecțiile cronice plasmocitele apar și în unele sedii ale hematopoiezei (măduvă osoasă). Modificări structurale ale limfocitelor - cuprinde limfocite cu incizuri nucleare unice sau multiple

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
azurofile exagerate. Poliploidia (celule cu un număr de cromozomi multiplu de 2n) sub forma nucleilor giganți sau a celulelor bi sau multinucleate poate fi întâlnită în seria limfoidă, boli infecțioase, leucemii, limfoame. Prezența celulelor imature limfoide sau plasmocitare în sângele periferic reprezintă modificări primare din limfoproliferările maligne cu descărcare periferică; ele sunt clone maligne oprite la un anumit stadiu de maturare. CAPITOLUL II 1. Imunoglobulinele 1.1. Definiție, clasificare Imunoglobulinele cuprind o grupă de glicoproeteine răspândite la vertebrate în spațiile intra

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
multiplu de 2n) sub forma nucleilor giganți sau a celulelor bi sau multinucleate poate fi întâlnită în seria limfoidă, boli infecțioase, leucemii, limfoame. Prezența celulelor imature limfoide sau plasmocitare în sângele periferic reprezintă modificări primare din limfoproliferările maligne cu descărcare periferică; ele sunt clone maligne oprite la un anumit stadiu de maturare. CAPITOLUL II 1. Imunoglobulinele 1.1. Definiție, clasificare Imunoglobulinele cuprind o grupă de glicoproeteine răspândite la vertebrate în spațiile intra și extravasculare și în secreții; imunoglobulinele având rol în

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
se întind pe frotiuri). Secțiunile microscopice, arată o proliferare de celule mari mononucleare, cu nuclei voluminoși, cromatină pulverulentă și nucleoli. Citoplasma abundentă prezintă aspecte de macrofagie, în special eritrofagie; aceleași elemente găsindu-se proliferate în ganglioni, ficat, splină. Examenul sângelui periferic arată o anemie marcată, de obicei hipocromă, leucocite în număr normal sau leucopenie și trombocitopenie. S-au observat cazuri care au evoluat cu o pancitopenie gravă. Diagnosticul clinic este dificil de pus, bolnavul prezentând de obicei o stare gravă, câteodată

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
hepatică, boli de colagen, diferite neoplazii. Procentul, și mai ales, imaturitatea și atipiile plasmocitelor tranșează diagnosticul. 1.3.3 Diagnosticul de laborator al plasmocitozelor Diagnosticul de laborator al unei plasmocitoze (reticuloze) se face prin următoarele investigații cunoscute asupra: a) sângelui periferic: determinarea hemoglobinei, determinarea hematocriului, numărarea eritrocitelor, reticulocitelor. Modificările morfologice ale eritrocitelor, precizate după examinarea frotiurilor colorate May-Grunwald-Giemsa sunt deosebit de importante. Valorile normale ale reticulocitelor sunt: în procente 1-1.5%, în valoare absolută 60 000/µl. Limita normală superioară este de

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
mai extinse, numărul de leucocite este variabil, frecvent apare o ușoară eozinofilie; se constată deseori granulocite imature în sânge. În sânge pot fi găsite un număr variabil de celulele mielomotoase chiar și în formele neleucemice; leucemia fiind numai o manifestare periferică a procesului patologic. Osteoliza poate fi locală sau difuză. Când leziunile litice sunt focare, ele determină apariția durerilor osoase, fracturi patologice a oaselor care conțin măduvă roșie (rahis, pelvis, craniu, torace); dureri osoase care sunt prezente în 90% din cazuri

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
este benignă, dar după un anumit timp se transformă în plasmocitom difuz. ■ Manifestări neurologice - sunt simptome frecvent semnalate la bolnavii cu mielom multiplu; cele mai frecvente sunt produse de prăbușirea vertebrelor tasate, alteori de infiltrații „amiloidice” pe rădăcinile nervoase. Neuropatia periferică - cu evoluție cronică, însoțește adeseori mielomul multiplu. În funcție de localizarea procesului patologic și de traiectele nervoase interesate, bolnavii pot prezenta: sciatalgii, pareze sau paraplegii, nevralgii intercostale și radiculite, modificări de vedere (mergând până la orbire, somnolență, obnubilare, dezorientare în timp și

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
unor focare de osteoliză, fără semne de condensare în jur, rotunde, de diferite mărimi, uneori cu tendință de confluare. În 13% din cazuri sau în 21% din cazuri nu s-au putut evidenția la examenul radiologic leziuni osoase. ● Examenul sângelui periferic Examenul sângelui periferic arată în marea majoritate a bolnavilor cu mielom multiplu, prezența unei anemii moderate de tip hipocrom, putând fi uneori accentuată (sub 1000000 hematii/m3) cu anizocitoză și poekilocitoză. Ceea ce este caracteristic și atrage atenția, pe frotiu

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
osteoliză, fără semne de condensare în jur, rotunde, de diferite mărimi, uneori cu tendință de confluare. În 13% din cazuri sau în 21% din cazuri nu s-au putut evidenția la examenul radiologic leziuni osoase. ● Examenul sângelui periferic Examenul sângelui periferic arată în marea majoritate a bolnavilor cu mielom multiplu, prezența unei anemii moderate de tip hipocrom, putând fi uneori accentuată (sub 1000000 hematii/m3) cu anizocitoză și poekilocitoză. Ceea ce este caracteristic și atrage atenția, pe frotiu periferic (fiind în

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
Examenul sângelui periferic arată în marea majoritate a bolnavilor cu mielom multiplu, prezența unei anemii moderate de tip hipocrom, putând fi uneori accentuată (sub 1000000 hematii/m3) cu anizocitoză și poekilocitoză. Ceea ce este caracteristic și atrage atenția, pe frotiu periferic (fiind în unele situații punctul de plecare în suspectarea diagnosticului) este desprinderea hematiilor „în fâșicuri de bani” sau „rulouri” fenomen legat de prezența proteinelor mielomotoase în ser și aderarea lor la suprafața hematiilor. În unele cazuri s-a descris o

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
de la un bolnav la altul, și în general constant la același bolnav de-a lungul evoluției. În unele situații, celulele mielomatoase au anomalii mai puțin exprimate, fiind asemănătoare cu plasmocitele normale. 1.5 Alte investigații Datele obținute prin examenul sângelui periferic, examenul măduvei osoase și examenul radiologic sunt suficiente pentru diagnosticarea unui mielom multiplu (plasmociton). ♦ Viteza de sedimentare a hematiilor - este de obicei foarte crescută depășind 100 mm/h. În mieloamele Bence-Jones s-au înregistrat creșteri moderate ale VSH sau chiar

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
prin infecții. 2) Complicații neurologice - sunt frecvente și variate complicații prin compresiune; ele se datorează fracturilor și prăbușirilor vertebrale, care dau fenomene de pareze sau paralizii. Infiltratele tumorale, amiloidice sau proteinice la nivelul rădăcinii nervoase sau dea lungul traiectului nervilor periferici pot da fenomene de radiculite sau nevrite, care constituie uneori primele simptome de boală. 3) Complicații infecțioase - infecțiile pulmonare apar frecvent la bolnavii cu mielom multiplu și se manifestă prin episoade bronșitice sau bronhopneumonice. Ele sunt favorizate pe de o

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
ce ar indica posibilitatea unei etiologii virale (Ebbesen, 1968). Această experiență indică problema transformării unei reacții hiperplazice de tip imun în proliferare tumorală. Observațiile chimice ale lui Osserman (1968) confirmă aceste experiențe. El descrie câteva Examenele de laborator curente (sângele periferic, medulogramă) nu prezintă date caracteristice. În general modificările apar numai în stadiile tardive, sub forma unor anemii de tip hipocrom. Singurul examen care permite stabilirea diagnosticului este biopsia ganglionară. 1.12.2 Limfosarcomul (limfom malign primitiv, limfoblastom malign, limfadenomul malign

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
ganglionilor. Simptomatologia și formele clinice ale limfosarcomului se aseamănă cu cele descrise la reticulosarcom. Bolnavul prezintă o stare generală alterată, febră, anemie marcată, cașexie. Infiltrația sarcomatoasă a diferitelor organe determină tulburări în fucționarea lor (insuficiență hepatică, pancreatică, renală). Examenul sângelui periferic oferă date puține și necaracteristice, în formele fără diseminare periferică. Bolnavul poate prezenta în fazele mai avansate o anemie hipocromă. Numărul leucocitelor poate fi normal sau ridicat. În cazul în care apare descărcarea leucemică, numărul mononuclearelor periferice crește foarte mult

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
cele descrise la reticulosarcom. Bolnavul prezintă o stare generală alterată, febră, anemie marcată, cașexie. Infiltrația sarcomatoasă a diferitelor organe determină tulburări în fucționarea lor (insuficiență hepatică, pancreatică, renală). Examenul sângelui periferic oferă date puține și necaracteristice, în formele fără diseminare periferică. Bolnavul poate prezenta în fazele mai avansate o anemie hipocromă. Numărul leucocitelor poate fi normal sau ridicat. În cazul în care apare descărcarea leucemică, numărul mononuclearelor periferice crește foarte mult. Examenul măduvei osoase - poate prezenta aspecte de invadare a țesutului

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
renală). Examenul sângelui periferic oferă date puține și necaracteristice, în formele fără diseminare periferică. Bolnavul poate prezenta în fazele mai avansate o anemie hipocromă. Numărul leucocitelor poate fi normal sau ridicat. În cazul în care apare descărcarea leucemică, numărul mononuclearelor periferice crește foarte mult. Examenul măduvei osoase - poate prezenta aspecte de invadare a țesutului medular de către elemente sarcomotoase, în special în cazurile de limfosarcomatoză generalizată. Proteinele sanguine - pot prezenta modificări, dar acestea nu au nici un aspect caracteristic sau constant. Diagnosticul afecțiunii

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
10/1; - raportul dintre seria mielocitară și elementele reticulohistiocitare:normal 10/0,5-1. Explorarea măduvei roșii a oaselor, ocupă un loc important în metodele de investigație hematologică .Datele obținute, aduc precizări pe care nu le poate oferi totdeauna examenul sângelui periferic .Mielograma, are rol și ca indicator al tipului de reacție al organismului , în afecțiuni nehematologice , oferind date, cu privire la etiopatogenie . 1.1. Puncția măduvei osoase hematogene Puncția măduvei osoase ,constă în, străpungerea osului, pătrunderea în canalul medular și preluarea prin aspirație

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
trei zone distincte , rezultate în urma efectuării frotiului prin metida strivirii : zona centrală , cu elemente structurale de bază(celule reticulare nediferențiate , fibre , substanță fundamentală) , zona intermediară , bogată in celule mieloide mai tinere și în curs de maturație , după care urmează zona periferică ,în care predomină hematiile și celulele nucleate adulte din sângele sternal. Cu obiectivul mic ,se apreciază concentrația de elemente nucleate, care poate fi normală, crescută sau scăzută. Se mai pot observa , conglomerate compacte, tahicromatice, de celule tumorale, ce formează micrometastaze

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
celelalte histiocite diferențiate. Se va avea în vedere faptul că , în zona centrală a frotiului efectuat prin strivire , sunt deosebit de frecvnte, celulele reticulare nediferențiate .Înmulțirea lor este semnificativă numai atunci când, apar în număr mare și în celelalte zone , intermediară sau periferică . În cazul când există o proliferare monomorfă dominantă , cu un anumit tip de celule patologice , se va face intâi mențiune la acestea și apoi vor fi descrise elementele mieloide , diferențiate și mature . Concluziile se formulează succint , în urma analizei macro și

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
paloare moderată, dureri la nivelul coloanei cervico-dorsale, anemie moderată, tegumente palid-dureroase, astenie, hepatomegalie, cefalee, amețeli, inapetență, dureri în articulațiile coxo-femurale, scădere ponderală. În cadrul unui sindrom anemic punerea unui diagnostic necesită un examen mai complet care trebuie să cuprindă: • examenul sângelui periferic (hemoleucogramă cu constantele eritrocitare); • examenul măduvei osoase (mielograma - numărarea elementelor celulare nucleate și reticulocite); • alte investigații (examenele biochimice amintite anterior). În cadrul cazurilor studiate la pacienții cu mielon multiplu s-au constat variații, care pot fi redate în graficele următoare: Valorile

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]