64,416 matches
-
mai periculoase pentru neam și patrie.” În al treilea rând un misterios personaj din trustul Adevărul care seamănă ca două picături de apă cu redactorul șef al cotidianului. “Nu mai suport să am de-a face, vrând-nevrând, cu un anumit personaj din „Holdingul Adevărul", când sentimental ca o telenovelă, când țâfnos ca un fost șef de sală, bucuros să se tragă în poză cu felurite VIP-uri pentru o țâră de notorietate, haotic administrativ și cu veleități culturale pendulând între Paulo
De ce pleacă Andrei Pleşu de la Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/24222_a_25547]
-
de iarnă. Activitatea de cronicar al revistei Teatrului Național Craiova, „SpectActor”, i-a prins bine lui Ungureanu: numai prin frecventarea asiduă a spectacolelor de teatru poți spera să scrii piese care să și fie jucate. Altminteri, riști să faci... literatură. Personajele pieselor lui Cornel Mihai Ungureanu, fie că sînt oameni în vîrstă țintuiți într-un azil, cu tabieturile, senilitatea și dorințele lor de evadare, maturi care luptă cu apatia unei vieți afectate de boală și singurătate sau tineri care caută o
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
mari, tipii care-și dau importanță pot face asta fără să primească premii de superioritate morală. Obișnuitul și firescul nu se mai poartă pe lumea asta? Însă aș simplifica prea mult dacă aș spune doar atît despre reflexele morale ale personajelor sale: pe suprafața apelor liniștite plutesc nuferi, dar în adîncuri colcăie o lume de care ne putem terifia. Templul din cioburi albastre devine mai tîrziu, în Soții, prietene, amante, lumea fragmentată în mii de cioburi de culori diferite, iar supraviețuitorii
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
de la servituțile vîrstei a treia (ca în Ultimul dans al libelulei) sau spre însingurarea în cuplu care vine odată cu înaintarea în vîrstă (Familia Roseti trece la ora de iarnă). Persistă, parcă, în trama pieselor sale un mesaj „ocult”, acela al personajului care se sacrifică pentru ca viața să continue, indiferent de modul în care consimte să o facă. Toți se chinuie să găsească un drum - spre ei înșiși sau spre alții. Încă nu au ajuns la înțelepciunea memorabilă a unei femei în
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
în vîrstă, care a scăpat de zbuciumul căutării: „Fiecare, cu viața pe care este în stare să o aibă”. Sau cum spune o (se putea?) altă femeie: „Viața nu e o prăjitură.” Introspecția pare, surprinzător pentru unii, punctul tare al personajelor feminine. Ele, „fetele”, se autoanalizează mai cu foc, în vreme ce bărbații par adepții lui carpe diem. În felul ăsta, Ungureanu este un autor pe gustul „feministelor”, cu bune plonjeuri în abisalul feminin, iute contracarate de reveniri la orizontala unde se plimbă
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
caricatural, cumva delicat pentru un lector (tot mai rar) de teatru, ca și pentru un regizor tînăr care nu caută culturiști în profesie, ci artiști cu musculatură (nervoasă) subțire. Drama, câtă e, se consumă în expresie, nu în act, iar personajele par un „punct de vedere” al autorului, chiar dacă sentimentele și gîndurile abundă în cercuri concentrice. Replicile sale consumă un dozaj apreciabil de dramatic distilat, ironie subtilă și umor de cea mai bună calitate („se duce dracu’ rapița” e o replică
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
apreciabil de dramatic distilat, ironie subtilă și umor de cea mai bună calitate („se duce dracu’ rapița” e o replică peste timp la faimoasa „rapița, moft!” caragialiană), într-o alchimie care ține de precizia cu care autorul migălește la caracterul personajelor sale. Mă bucur că am putut contribui la primul spectacol-lectură după o piesă a sa - Ultimul dans al libelulei, regia, Mircea Cornișteanu, cu actori importanți al Teatrului Național Craiova: Ilie Gheorghe, Mirela Cioabă, Tamara Popescu, Constantin Cicort, Geni Macsim și
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
care scriu teatru în Craiova, oraș, orice s-ar zice, cu o viață teatrală de prim-rang în România și Europa. Să sperăm că ziua aceea nu va întîrzia prea mult. Eu cam atît am avut de spus, vorba unui personaj de-al său: „Mai atâta de frumos nu pot”...
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
purtate cu persoanele pe care le-a convocat să o descrie după ce au luat act de felul în care Preda o înfățișase în cărțile lui. Vorbesc în calitate de cititori ai lui Marin Preda, însă nu sunt doar atât. Sunt ei înșiși personaje ale lumii reale a lui Preda, legați de el prin raporturi familiale sau de alt ordin (dintre cele mai apropiate, în orice caz) : Sae, fratele mai mic, Ilinca, sora lui Marin și a lui Sae, Gigi Baltac, fiul Ilincăi , Minică
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
de păcate și un cetățean „pe linie“, la care simțul social a învins, cumva, „iraționalitatea“ boemei. Întâmpinat, de regulă, cu apelativele de „geniu“ și „magician“, el însuși dependent de auditoriul pe care-i plăcea să-l mesmerizeze, născut să fie personaj, Nichita nu era mai puțin gelos pe confrații de succes. O abordare favorită, în consecință, era de a-i asigura de valoarea lor incontestabilă, plasată, desigur, imediat după a lui. Ținând cont de atenția acordată comportamentului propriu, pentru a fi
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
hieratismul formal și de severitatea construcției, înfiorata de o autentică vocație spirituală, Georgia Lavric este o artistă voluptoasa și senzuala, cu o mare capacitate de a vibră în fața materiei și de a-și regiza bucuriile tactile. Obiectele tridimensionale însele sînt personaje ale acestui joc subtil, în care spontaneitatea juvenila duce o luptă surda și tenace cu melancoliile maturului. Tot un conflict, rafinat și seducător în aceeași măsură, administrează și Aureliu Răzvan Ionescu în pictură să. Asemenea Georgiei Lavric, el este, simultan
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
semnele unui metatext post-modern. O propunere regizorala dificilă, dar, cred eu, incitantă pentru orice actor. Prea puțini din distribuție pleacă cu adevărat în aventură spirituală și scenica a Cătălinei Buzoianu. O ratare însă cu implicații, pentru că este vorba de Manoil-poetul, personaj principal, o înregistrează tînărul actor Gheorghe Ifrim, nu doar depășit de nuanțele rolului, dar care joacă un alt personaj, într-o cheie alăturea cu drumul, uneori și vulgara. Nici Mihai Bisericanu în Auctorele nu mi se pare a fi prins
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
pleacă cu adevărat în aventură spirituală și scenica a Cătălinei Buzoianu. O ratare însă cu implicații, pentru că este vorba de Manoil-poetul, personaj principal, o înregistrează tînărul actor Gheorghe Ifrim, nu doar depășit de nuanțele rolului, dar care joacă un alt personaj, într-o cheie alăturea cu drumul, uneori și vulgara. Nici Mihai Bisericanu în Auctorele nu mi se pare a fi prins frămîntările, bîntuielile, chinul și histrionismul poetului, artistului. La poli opuși se află Antoaneta Zaharia în Cri, muză, un fel
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
Cărtărescu, așa cum este în realitate. Nimeni nu îl poate înlocui), Cătălina Buzoianu îl aduce pe scenă, în final, pe însuși Mircea Cărtărescu, la multe reprezentații, cînd, probabil, programul acestuia îi permite "să joace". Cupă de șampanie ciocnita cu propriile fantasme, personaje ale Levantului amplifica dilemă: A fost vis sau realitate? Veți găsi răspunsul doar văzînd spectacolul.
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
se află o mare parte a corespondentei familiei Brătianu, căreia i-a aparținut Ion Pillat, editoarea a avut revelația de natură a o îndruma în alcătuirea volumului de scrisori: "Citindu-le, mă simțeam contaminată de energia fără seama a acelor personaje care-și comunicau - prin scrisori - atunci când nu se aflau împreună, nu numai activitatea zilnică dar și impresiile încercate sau atitudinile luate față de evenimentele politice din țară, căci toți aveau o deosebită educație și conștiința civică." Din lectură unei imense corespondențe
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
din viață, aceea care nu aparține corespondentei, contrapunerea cu valul Mayei, ar întregi, poate un portret somatic, însă cu acele trăsături pe care eternitatea le șterge. Cornelia Pillat care a avut uriașă răbdare și pregătirea de a desluși, în note, personajele fiecărei epistole - o lume, întreaga aproape bună societate a doua epoci și largul cerc al intelectualității tot de atunci - și de a așeza fiecare scrisoare în râma ei de lumină, cu un aparat critic ireproșabil, s-a pronunțat încă din
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
exilarea definitivă a prințului. Agitația produsă în mediile politice de această căsătorie neîngăduita e urmărită de prof. Gaița în memoriile lui Argetoianu, Gafencu și Mihail Manoilescu, iar destinul prințului Nicolae ne e descris pînă la moartea sa, în 1977. Un personaj românesc al acestor revelații din arhive e și soacra prințului care, în 1934, vă divorța de moșierul din Tohani și va începe o viață aventuroasa în străinătate, măritîndu-se întîi cu un prinț gruzin, părăsit la rîndul lui pentru un amant
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
plutirea între lumi, despre acea stare de așteptare cumva oarbă și suspendată pe care o presupune o călătorie deasupra norilor. Teoretic, pari că știi către ce țintă te îndrepți, în realitate însă nu vezi nimic și poți oricînd nimeri altundeva. Personajele sînt o mină de emigranți ruși, ca în multe dintre cărțile lui Nabokov, poposiți la o pensiune berlineza, de unde fiecare așteaptă, mai mult sau mai putin conștient, o schimbare a norocului. O pensiune sărăcăcioasa, locuită de înși amărîți și jerpeliți
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
înșiși sînt conștienți. Prefață semnată de Dan Grigorescu e un comentariu succint dar subtil și perfect adecvat, după părerea mea, al întregului român. Criticul vede în Masenka un fel de suma a tuturor romanelor de mai tîrziu ale scriitorilor, pentru că personaje, teme, idei, stări reflexive ce vor apărea mai tîrziu, există, latent, cu toate aici. Cred că are dreptate, căci Masenka poate fi pur și simplu citit că un manual al nostalgiei, în feluritele ei chipuri. Nostalgic în chip agitat și
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
reflexive ce vor apărea mai tîrziu, există, latent, cu toate aici. Cred că are dreptate, căci Masenka poate fi pur și simplu citit că un manual al nostalgiei, în feluritele ei chipuri. Nostalgic în chip agitat și ușor speriat e personajul oarecum grotesc al românului, un oarecare Alfiorov, fost profesor de matematici, despre care nu se știe cu ce fel de afaceri dubioase și păguboase se îndeletnicește în Berlinul anilor '30. Asteptîndu-si soția, Masenka, pe care nu a mai văzut-o
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
către un acasă simbolic, devine maladia protagoniștilor, iar amărîta pensiune, camerele prăfuite ale fiecărui locatar, locul carantinei lor. Dan Grigorescu vede în pensiune un fel de închisoare, cam ca in Kafka. Analogia se justifică perfect, mai ales că un alt personaj, bătrînul poet Potdiaghin, se chinuie să plece la Paris, dar taman cînd izbutește, după îndelungi și grele strădanii, să obțină autorizația autorităților germane, își pierde pașaportul. Că dintr-o închisoare, ieșirea din pensiune, din acel limbo al emigrantului, e imposibilă
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
al emigrantului, e imposibilă. Și totuși, mie mai nimerita chiar mi se pare analogia dintre pensiunea doamnei Dorn și un sanatoriu, iar ca atare, trimiterea nu la Kafka, ci mai curînd la Thomas Mann. Există o anumită seninătate tristă a personajelor, reflectată mai ales de Clară, o tînără care își cîștigă existența că dactilografa, neavînd pe nimeni în Germania, decît iubirea ei secretă și jenata pentru Ganin, care dă protagoniștilor o alura thomasmanniană. Toți sînt suferinzi, dar nici unul cu disperare, nici macar
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
sensul că au ce lucra și deci se pot întreține altfel decît din mici și obscure afaceri, dar și cei mai fericiți. Chicotelile lor, profesioniste, sînt, poate, sincere. Nu am spus nimic despre Masenka. Dan Grigorescu vede în ea, desi personaj absent, făptura cel mai puternic conturată a întregului român. Și Masenka este, într-adevăr, o eroina emoționant construită: fetișcana ciudată, isteața și prostuța în același timp, pasionată și ciudat detașata, alintata și severă, o sumă de paradoxuri și contradicții care
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
isteața și prostuța în același timp, pasionată și ciudat detașata, alintata și severă, o sumă de paradoxuri și contradicții care fac din ea o făptura fermecătoare, așa cum o reconstituie filmul amintirilor lui Ganin. Cu toate acestea, ea rămîne, după mine, personajul în chip fundamental absent. Nu numai pentru că tot ce aflăm despre ea reprezintă proiecția nostalgica a lui Ganin, ori pentru că misterul căsătoriei ei cu mediocrul Alfiorov rămîne o piedică în priceperea unei logici a personajului, ci mai ales pentru că e
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
acestea, ea rămîne, după mine, personajul în chip fundamental absent. Nu numai pentru că tot ce aflăm despre ea reprezintă proiecția nostalgica a lui Ganin, ori pentru că misterul căsătoriei ei cu mediocrul Alfiorov rămîne o piedică în priceperea unei logici a personajului, ci mai ales pentru că e esențial că ea să fie absența, să nu știm cu adevărat cum a fost. În măsura în care Masenka simbolizează acel trecut care le lipsește tutoror membrilor pensiunii, făcînd din toți mai mult sau mai putin niște infirmi
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]