9,309 matches
-
se suise cu tălpile pe ea, înainte de a sări. Pe casa scării stăruia un miros închis, ca de cartofi neaerisiți, venind, probabil, din subsolul întu necat și umed. Mai sus, un alt miros, semn că unii dintre locatari preferau tovărășia pisicilor. La etajul cinci, o ușă era întredeschisă, bănuia că o să venim, zise Pantelimon și lărgi deschizătura cu vârful degetelor. — Avem voie ? întrebă Cos mina. Și același fel de a răspunde al lui Pantelimon : — Am cotrobăit prin viața lui mai mult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l aducă în casă, îl ascunsese în cotețul pustiu al câinelui sfâșiat, într-una din iernile vechi, când coborâseră lupii. Se bucură, văzându-l, și nici măcar nu se întrebă de ce, pe măsură ce înaintau, motanul se făcea tot mai mare, cât o pisică sălbatică, apoi căpăta ochi sfredelitori de linx și, în cele din urmă, mers mătăsos de ghepard. Nu se temu nicio clipă, animalul emana o tandrețe care îi dădea putere, așa cum pășea alături de el, atât de aproape, încât îl putea mângâia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înjurătura sa. A afla înjurăturile tuturor lucrurilor era un fel de a recrea lumea. Pe acest drum anevoios, Maca avu revelația faptului că nu-i venea în minte nicio înjurătură despre scara blocului. În rest, toate erau la locul lor. Pisica neagră trecu prin fața lui, apoi se instală în pragul ușii. Țâncii, cu mânecile prea lungi, numai bune de șters nasul, îl priveau fără nicio expresie. Din spatele lor, femeia cu capotul peticit îl urmări cu privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bine ce-și spun, dar, câtă vreme nu știau cine e inamicul, se simțeau toți victorioși. Maca se opri, gâfâind, și se așeză pe banca din fața blocului. Dispariția lui nu domoli răcnetele. Bărbatul de la parter i se așeză alături, cu pisica neagră pe umăr. — Băga-ți-aș o grenadă-n cur, spuse, pe un ton bine voitor, ca și cum i-ar fi dat binețe. Maca se întoarse, nedumerit. — Ce vrei să spui cu asta ? Bărbatul arătă cu capul spre scara blocului. — Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deloc umorul chestiunii, fiindcă nu văzuse niciodată de aproape o găină și nu știa absolut exact cum ouă. Studiile colegiale și le făcuse în străinătate, iar la moșia lui nu pășea sub nici un cuvânt dincolo de conacul propriu-zis. - Da' întîmplarea cu pisica o știi? Întrebă Pomponescu. Natural, Smărăndache o știa. Conțescu, fiind în explorație geologică, pe când ședea la masă, pe marginea unei păduri, nu departe de un oraș, auzi o miorlăitură și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cuvânt dincolo de conacul propriu-zis. - Da' întîmplarea cu pisica o știi? Întrebă Pomponescu. Natural, Smărăndache o știa. Conțescu, fiind în explorație geologică, pe când ședea la masă, pe marginea unei păduri, nu departe de un oraș, auzi o miorlăitură și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe când ședea la masă, pe marginea unei păduri, nu departe de un oraș, auzi o miorlăitură și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată peste cap. Conțescu o mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată peste cap. Conțescu o mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai rămânea îndoială că, ori de câte ori pisica era atinsă cu mâna, descria în aer un cerc deplin. Mirat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată peste cap. Conțescu o mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai rămânea îndoială că, ori de câte ori pisica era atinsă cu mâna, descria în aer un cerc deplin. Mirat, Conțescu luă toate semnalmentele în carnet, desenă exact pisica, își notă locul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată peste cap. Conțescu o mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai rămânea îndoială că, ori de câte ori pisica era atinsă cu mâna, descria în aer un cerc deplin. Mirat, Conțescu luă toate semnalmentele în carnet, desenă exact pisica, își notă locul precis unde o găsise, consultă felurite manuale de zoologie, întrebă pe specialiști, în sfârșit, scrise în străinătate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai rămânea îndoială că, ori de câte ori pisica era atinsă cu mâna, descria în aer un cerc deplin. Mirat, Conțescu luă toate semnalmentele în carnet, desenă exact pisica, își notă locul precis unde o găsise, consultă felurite manuale de zoologie, întrebă pe specialiști, în sfârșit, scrise în străinătate, cerând informații cărei spețe aparține pisica ce se învîrtește în aer. Totul fără rezultat. - Ei și? Ce fel de pisică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în aer un cerc deplin. Mirat, Conțescu luă toate semnalmentele în carnet, desenă exact pisica, își notă locul precis unde o găsise, consultă felurite manuale de zoologie, întrebă pe specialiști, în sfârșit, scrise în străinătate, cerând informații cărei spețe aparține pisica ce se învîrtește în aer. Totul fără rezultat. - Ei și? Ce fel de pisică era? se interesă viclean Hagienuș. - Era o pisică dresată, părăsită de un circ ambulant. - E bună! admise Gulimănescu, cu gândul la anecdotă." Ce canalii! medită Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pisica, își notă locul precis unde o găsise, consultă felurite manuale de zoologie, întrebă pe specialiști, în sfârșit, scrise în străinătate, cerând informații cărei spețe aparține pisica ce se învîrtește în aer. Totul fără rezultat. - Ei și? Ce fel de pisică era? se interesă viclean Hagienuș. - Era o pisică dresată, părăsită de un circ ambulant. - E bună! admise Gulimănescu, cu gândul la anecdotă." Ce canalii! medită Ioanide. Conțescu agonizează și ei spun fleacuri. La asta se reduce un om pentru ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
consultă felurite manuale de zoologie, întrebă pe specialiști, în sfârșit, scrise în străinătate, cerând informații cărei spețe aparține pisica ce se învîrtește în aer. Totul fără rezultat. - Ei și? Ce fel de pisică era? se interesă viclean Hagienuș. - Era o pisică dresată, părăsită de un circ ambulant. - E bună! admise Gulimănescu, cu gândul la anecdotă." Ce canalii! medită Ioanide. Conțescu agonizează și ei spun fleacuri. La asta se reduce un om pentru ei." Cu toate astea, râsese și el. Recunoscu că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a citi, de a călători. Strămoșul lui Hagienuș vorbea poate turcește și mânca friganele cu migdale și scorțișoară. Acum Hagienuș devora mușchi la frigare și se ocupa cu misterele cabire. Cine-i vedea spunând anecdote cu găina lui Conțescu și pisica saltimbancă ar fi zis că are de-a face cu niște semidocți. Dimpotrivă, Suflețel, Hagienuș erau putrefiați de cultură. - Să-mi oprești osul ăsta! notifică Ioanide lui Pomponescu,arătînd cu degetul spre un cotlet pe care acela îl curăța metodic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
foarte matinal, își punea un șorț mare de grădinar cu buzunar înainte și ieșea în curte, unde tăia trandafirii, îi stropea cu o stropitoare mică, cu gâtul sitei foarte lung, ca florile să nu se încovoaie sub presiunea apei. Blestema pisicile care săriseră peste flori (Ioanide îl auzea de sus), inventa tot felul de împrejmuiri ale plantelor expuse. Semințele florilor uscate, mai ales ale celor așa-zise de piatră, le colecta în borcane de medicamente etichetate. Evenimentul mic, dizlocarea unei streașini
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare, care era ofițer, devenit deodată bibliofil. Se ținu un consiliu de familie și decizia fu de a se închide ușa, spre a se putea prinde momentul când vine Hagienuș, care avea obiceiul să meargă în vârful picioarelor, ca o pisică. Acum lucrurile luând un aspect grav, copiii bătură în retragere și trimiseră pe fată după tată-său, să-i explice că nu l-au dat afară, să-l îmbie, în fine, să se întoarcă acasă. Zadarnic luă fata pe Hagienuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gazetele, satisfacția lui veritabilă era în direcția familiei, a gospodăriei. Gulimănescu arăta cu plăcere prietenilor colecția de pahare de cristal, porțelanele de Saxa și de Sèvres, câteva vase autentic chinezești, apoi pe cei doi băiețași ai săi, în fine, două pisici siameze, iar în curte cocoșul și găinile Rhodes Island și de Brahmaputra. Originar de la țară, Gulimănescu savura formele superioare ale confortului, și calitatea de "profesor" cheltuia toate aspirațiile lui. Casa lui Dan Bogdan era mai simplistă sub raportul rafinamentului, tensiunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai remarcabile de pe pereți sunt niște fotografii ale profesorilor săi de la Hamburg și Viena și o pictură pasabilă reprezentând portul Hamburg. Doamna Bogdan nu iese niciodată cu Bogdan în cercurile românești, frecventând numai prietene germane sau austriece, și are două pisici siameze. Notabil: Bogdan are oroare de ele, însă din considerație pentru soția lui le tolerează în biroul său. Totdeodată, pentru a ajuta pe soția sa, care vorbește stricat românește, îi vorbește el însuși stricat nemțește, lăsîndu-se des corijat." Acestea sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în care mă aflu, a privi toate fețele alături de mine e pentru el un deliciu. Ștolț este monden. Pentru celelalte animale, afară de câini, are felurite nuanțe de ostilitate. Muștele îl supără, broasca, asupra căreia pune laba cu prudență, îl dezgustă, pisica îi produce nervi prin calmul perfid cu care îl privește, ursul îl sperie, pe alte jigănii le contemplă cu umor, ca pe niște caricaturi ale naturii, în fine, totul pentru Ștolț e a fi om, și când vrea să fie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
comun cu mine dezinteresul pentru natură. Nu se simte bine decât în cadru artificial. Fără canapea, fără fotolii e stingher. Admite cel mult umbra picioarelor scaunului sau a dedesubtului mesei și a patului. Copacii, vegetația nu sunt în gustul său. Pisica îl scârbește fiindcă se urcă în pom. Straturile de flori produc lui Ștolț sentimentul de rău fizic pe care-l avem noi când stăm în emanații de amoniac sau clor. Tușește. Mirosul trandafirului i se pare cea mai teribilă miasmă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nevrotice, morbide, căci coexistă atracția pentru terifiant (horror) și tendința spre fantastic, care dau naștere la episoade halucinante și enigmatice. Printre cele mai reprezentative opere ale lui Edgar Allan Poe putem enumera Prăbușirea Casei Usher, William Willson, Balerca de Amontillado, Pisica neagră, Ligeea, Hruba și pendulul, O pogorâre în Maelstrom, el forțând frontierele imaginarului, îmbinând viața cu moartea într-o sinteză halucinantă. În cadrul activităților literare de la Junimea, condusă de Titu Maiorescu, operele lui Edgar Allan Poe sunt citite de către Veronica Micle
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sindrom Down, putem enumera următoarele: talie mică, craniu mic și rotund, față plată, gât scurt și gros, mâini scurte și late, sensibilitate mare la infecții, deficiență mentală, deficiență de vorbire, durată medie de viață redusă. > Sindromul Cri du Chat (Țipătul pisicii) Cauza sindromului este deletia unui fragment din brațul scurt al cromozomului din perechea a 5-a și este întâlnit cu o frecvență de 1/50.000 de nașteri. Ca și manifestări, plânsul nou-născutului este anormal, el poate să trăiască, însă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de fobii Oamenii pot avea fobie la orice tip de animal, loc sau situație și anume: * claustrofobia (spații închise); * arahnofobia (păianjeni); * ofidiofobia (șerpi); * acrofobia (înălțimi); * nozofobia (boală); * misofobia (murdărie sau alte surse de infecție); * brontofobia (fulgere, tunete); * nictofobia (întuneric); * ailurofobia (pisici); * chinofobia (câini); * insectofobia (insecte); * avisofobia (păsări); * echinofobia (cai); * tanatofobia (moarte); * xenofobia (străini); * autofobia (propria persoană). 10.3.1. Fobiile specifice Oamenii pot dezvolta fobii în privința mai multor lucruri. Au fost introduse multe nume specifice pentru diverse tipuri de fobii specifice
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Unul din 10 oameni ajung să aibă o fobie la un moment dat, fiind una dintre cele mai frecvente tulburări (Kessler, 1994)255. Cele mai multe fobii evoluează în copilărie. Fobiile față de animale sunt focalizate pe animale sau insecte specifice, precum câini, pisici, șerpi sau păianjeni. Mulți oameni se tem de astfel de animale sau insecte, iar când sunt în apropiere de acestea încep să se sperie brusc și să se îndepărteze cât pot de repede. Mulți dintre acești oameni pot să nu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]