21,807 matches
-
două decenii ieșirea la rampă). Nu numai istoricește și temperamental, dar și valoric. Despre Sfoara de întins rufe a scris deja, luându-mi-o înainte, Simona Sora, în „Dilema veche” de acum două săptămâni. Cronica ei, exact intitulată Un Matrix poetic, indică bine o problemă de neocolit. Aceea a poeziei cu grad ridicat de complexitate. Eticheta se potrivește de minune scrisului lui Alice Popescu, care nu numai că se construiește parcă în permanență pe sine, dar își permite și luxul de
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
respectă. Volumul oferă virtualități, latențe, nu explicații. Toate traumele și toate tramele sunt, la rigoare, posibile, dar activarea fiecăreia dintre ele depinde de instrumentarul de lectură. Întocmai ca în finalul cărții (care poate disimulează un vademecum), Alice Popescu practică o poetică a sincerității pasive: „și acum ce facem, alice ?/ Eu zic să tăiem puțin unghiile, să îndepărtăm cuticulele/ și să lăsăm lucrurile/ așa cum sunt” (p. 68). Ca aluzii, adică, la îndemâna speculației, dar excluzând judecata definitivă. De altfel, lumea lui Alice Popescu
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
al marilor simboliști contemporani, în special francezi, frecventator al prerafaeliților englezi, la curent cu noile voci din poezia germană de la 1900, Ștefan Petică a întreprins în versul românesc o reformă perceptibilă abia astăzi: el exclude, radical și decis, din cîmpul poetic biografia, politica, socialul, anecdota, pitorescul, discursul de mari dimensiuni, adică tot ceea ce făcuse specificul romantismului și nu numai. Față de discursul poetic al lui Petică, cel al lui Macedonski (aparent „maestrul" său!) se înfățișează eterogen, indiscret, redundant și plin de scorii
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Ștefan Petică a întreprins în versul românesc o reformă perceptibilă abia astăzi: el exclude, radical și decis, din cîmpul poetic biografia, politica, socialul, anecdota, pitorescul, discursul de mari dimensiuni, adică tot ceea ce făcuse specificul romantismului și nu numai. Față de discursul poetic al lui Petică, cel al lui Macedonski (aparent „maestrul" său!) se înfățișează eterogen, indiscret, redundant și plin de scorii nepoetice. In raport cu marile poeme macedonskiene, diluate la nesfîrșit, poezia lui Petică are concentrarea celei de a cincea esențe: este
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
compact, incantatoriu. Ele nu mai relatează întîmplări, nu mai întreprind demonstrații, se mărginesc la a prezenta peisaje fantastice, figuri de basm misterioase, gesturi fără sens în lumea curentă. Poetul din Bucești era obsedat de spiritualizare și de elogiul artisocratismul. Oficiul poetic devenise pentru Petică apologia estetismului, a unei perioade medievale de fantezie. Ceea ce propuneau contemporanii săi Rainer Maria Rilke, Ștefan George și prerafaeliții englezi a fost refăcut de către Petică - pe teren românesc și pe cont propriu. Cu toate că a scris poezie încă
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
fîntîni, Sculptate-n întuneric de meșterele mîni" Cînd vioarele tăcură, XIV). Nu întîmplător unul dintre pseudonimele cu care Petică semna, în 1900, la „România jună" era tocmai Narcis! Dincolo de fațada decadentă, reforma lui Petică operează în adîncime: muzica devine principiul poetic de bază, valoarea supremă, atinsă prin mijloace extrem de variate, preponderent prozodice. Primele versuri din prima poezie a primului ciclu din volum, Fecioara în alb, arată astfel: „La Sinaia-n mănăstire De sub arcul cărunțit Luminos de fericire Zboară cîntul potolit; Către
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
-voi în umbră alba-mi față, La ce altar de raze genunchii să-mi închin în noaptea fără stele și fără dimineață?" (Moartea visurilor, I). Prin astfel de accente pre-argheziene și-a încheiat Petică prea scurtul cerc al evoluției sale poetice. Cele șase „serenade demonice" publicate ulterior, în 1903, nu aduc vreo noutate importantă. Chiar dacă n-a putut evita complet autobiografia și confesiunea lirică directă, Petică s-a specializat în tablouri inedite și stranii, complet exotice în poezia românească. Cele mai
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
hîrtie pagini care sunau straniu, asemănătoare paginilor scrise peste cîțiva ani de Georg Trakl. Forma prozastică adoptată este identică, iar principala problemă stilistică întîmpinată de ambii scriitori pare să fi fost disciplinarea, în fraze armonioase, a unei viziuni prin excelență poetice asupra lumii. Poemele de factură pre-trakleană rămîn puține; în jurul lor gravitează zeci de articole de gazetă, evocări memorialistice, portrete, scene cotidiene. Rareori cîte o frază, cîte un paragraf pierdute în textul articolelor de ziar îmbracă o neașteptată scriitură poematică. In
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
în istoria poeziei românești. Faptul a ieșit la iveală doar odată cu trecerea timpului și cu descoperirea veritabilelor dimensiuni ale poetului Ștefan Petică; în momentul apariției, micul volum trecuse aproape neobservat. Selecție severă întreprinsă de Petică însuși în propria sa operă poetică, din care a reținut doar versurile scrise în maniera cea mai evoluată, Poeme anunță un mod de a compune poezie care va prinde corp la noi abia în epoca interbelică. Cu ceva mai multă șansă, pentru el și pentru noi
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
nu îmbătrânesc, ele par să reia povestea de la capăt. Brusc însă Aglaja la 5 ani devine adolescenta Aglaja de 15 ani jucată de către Piroska Móga, iar Sabina se află acum alături de managerul și tânărul ei amant surprins într-un elan poetic, ca ulterior mercantilismul și lașitatea acestuia să dezmintă poza adolescentină. Din nou, camera o fixează obsesiv pe Aglaja ca și cum ar dori să smulgă acestui chip o mărturie sau să-i împrumute viziunea. Lumea Circului nu interesează în ansamblul ei, pentru că
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
hotărât să trăiască împreună fără să-și oficializeze legătura, ceea ce le-ar fi apărut ca „un fel de trădare față de dispăruți”. „Triplu B avea bunul-gust de a nu fi la înălțimea dispărutului: nici la fel de frumos, nici la fel de inteligent, nici la fel de poetic ca mortul pe care-l înlocuia. (...) Mediocritatea noului venit permitea să fie onorată convenabil memoria predecesorului său.” Modest, discret, anonim, Triplu B este totodată un excentric ciudat, al cărui traseu basculează între extreme. Disprețuiește ordinea, nu-l preocupă achitarea facturilor
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
sunt tarele lumii comuniste pe care poetul nu ezită să le numească simbolic, să le traducă în metafore insurgente. Protestul aluziv, ironia ascunsă, sarcasmul travestit sunt prefăcute acum în revoltă și insurgență; versul are acum bătaie directă, metaforele și imaginile poetice traduc în mod deschis atitudinea de reacție vehementă la adresa unei realități degradate, ce s-a preschimbat într-un bâlci infam, în care valorile și-au dereglat funcționalitatea, iar aparența ia locul esenței, într-un fel de cabotinism al istoriei isterizate
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
percepe istoria ca stagnare, ca încremenire în proiect, ca eleatism în care individualitățile se pierd, personalitatea umană este anonimizată, iar destinul colectiv sau acela al ființei private se găsește sub spectrul reificării, al unei mecanici a hazardului imperturbabil. Radicalizarea vocii poetice este incontestabilă aici, iar ieșirea conștiinței lirice din zodia esteticului, și intrarea în zona activismului, a eticului și politicului e ilustrată de aceste versuri alerte, ce trădează urgența și protestul moral, sarcasmul și insurgența față de conformismele de orice fel, față de
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
condiția umană precară. Nu s-a remarcat niciodată naturalețea cu care Aldulescu transcrie în romanele lui psihologia personajelor feminine. Îmi pare că mult mai expresiv decât a eroilor. Cronicile genocidului se remarcă, la scară mică, și prin excelenta instrumentare a poeticii disprețului din cuplu. Brândușa-Laurian reunesc, întotdeauna intermediați, tensiuni psiho-imagistice mult mai carnale decât cele surprinse de narator „la firul ierbii”. De asemenea, într-un roman ca o elegie a degradării inerțiale, finalul este rezolvat printr-un flash suprarealist izbutit, poeticizând
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
III). Zăpada, 2002, recent tradus la Polirom (listat de „New York Times” printre cele mai bune 10 cărți ale anului 2004, laureat al premiului francez Medicis Étranger, premiat de orașul Köln etc.), îmbină toate datele romanului de acțiune cu un stil poetic care îl ridică mult deasupra literaturii în care, cum spunea cândva Stendhal, „politica este ca un foc de pistol într-o sală de concert”. Luminița Munteanu, care a tradus și poezie sufi și ține un curs de mistică islamică, a
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
De o educație aleasă a avut parte și Anne. Crescută la reședința contelui de Lincoln, unde Dudley lucrase ca administrator, a fost de mică inițiată în cultura clasică și modernă, tatăl său urmărindu-i personal progresele la istorie și arta poetică pentru care avea el însuși apetență. Întâlnirea cu America n-a bucurat- o pe tânăra doamnă Bradstreet. Molima declanșată îndată după debarcare i-a răpit ființe apropiate - Lady Arbella, fiica contelui de Lincoln și soțul acesteia, Isaac Johnson, s-au
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
benefic în preferința poetei pentru ipostaza contemplativă a eului solitar. Cum adesea natura se instituie ca obiect al actului contemplației, poezia sa de această factură dobândește, fragmentar, un potențial de anticipare a sensibilității romantice, prefigurând, în asemenea cazuri, unele texte poetice din perioada romantismului englez. Într-un poem precum Contemplații, socotit de unii piesa sa de rezistență, nu sunt de neglijat câtuși de puțin interferențele scripturale, cărora le dă răspuns aceeași scurtă autobiografie. Poeta a ajuns lesne la concluzia că „Ființa
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
Du Bartas, poet francez hughenot, astăzi rareori pomenit, dar în epocă nume de rezonanță în spațiul european din umbra lui Jean Calvin. Megapoemele acestuia, inspirate de Biblie, în ton cu o serie de principii proprii, contribuție de bază la o poetică biblică protestantă, au avut parte de o receptare, am spune, ilustră, dacă ne gândim că poeți de talia unui John Milton sau Philip Sidney le-au admirat. Din poemul scris în onoarea sa, se vede că Anne Bradstreet a fost
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
dar nu este în stare să producă „decât un gângăvit fără noimă”. Sunt inserții care surprind într-un mod plăcut, semne ale unui nou început. Dar, umilă în aceste poeme unde autodiscreditarea ține și de retorica acestui tip de discurs poetic, vocea poetei poate fi alteori provocator de revendicativă. Se aude de câte ori simte nevoia - destul de des, de altfel - să se refere la rolul atribuit femeii de cultura secolului său și la complexul de inferioritate generat de acesta. În spiritul unui egalitarism
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
al coloniei Massachusetts, deținută în două rânduri, după moartea Annei. (I-a supraviețuit un sfert de secol.) De la ea nu a rămas niciun portret și nu i se știe nici mormântul. Anne Bradstreet se descoperă astfel doar în legatul său poetic, cititorii dovedindu-se pe parcursul timpului mereu atrași de o altă fațetă a creației sale, topul preferințelor cunoscând, cum am văzut, mutații la răstimpuri și mărind astfel numărul pieselor de rezistență. Poate că mai sunt încă multe de spus despre impactul
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
altceva decât valoarea lor antropologică: prin faptul că aparțineau unor scriitori, prelați sau monarhi, prin faptul că vorbeau despre evenimente istorice sau, pur și simplu, pentru că așa, în lipsa lor de valoare estetică și chiar larg culturală, participau la configurarea unei «poetici» a genului. Prezența confesiunii ca modalitate este, în opinia mea, mai importantă decât performanța ei; ea subminează codul literar oficial, stabilit de textele non-confesive, realizând astfel o distincție esențială, care, practic, dovedește, prin opoziție, tocmai existența literaturii: scriind, în scrisori
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
criticii românești și-au cam frânt gâtul în demersuri asemă- nătoare. La fel ca Lovinescu sau Cezar Petrescu, Florina Iliș rescrie viața lui Eminescu tot pornind de la texte. Doar că, dacă pentru primii biografia era o excrescența (romanțata) a operei poetice, prozatoarea liberalizează - si egalizează - căile de acces la viață poetului. Sunt puse în joc, în această ficțiune-document, cele mai diverse mărturii, de la fișe clinice până la file de jurnal sau pagini de corespondență, articole din presa vremii, analize critice etc. De
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
ca fiind poezie creștină sau, ceva ce sună foarte prost și aduce aminte de limba de lemn, poezie de inspirație creștină. Aceste producte - versificații ocazionale, stihuri siropoase, scrise de autori mai mult sau mai puțin obscuri - din punct de vedere poetic par mai degrabă o luare în deșert, o aruncare în derizoriu a celor sfinte. Cei care le scriu nu realizează ce mare păcat săvârșesc. Pentru că nu e numai un păcat strigător la cer să-i dedici lui Dumnezeu o poezie
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
în derizoriu a celor sfinte. Cei care le scriu nu realizează ce mare păcat săvârșesc. Pentru că nu e numai un păcat strigător la cer să-i dedici lui Dumnezeu o poezie proastă, lipsită de emoție, fără nici un fel de temei poetic, golită de conținut adecvat, dar și o blasfemie în toată puterea cuvântului. Cu bune intenții și evlavie de fațadă nu se poate scrie poezie creștină. Pot să spun, în cunoștință de cauză, că o poezie bună, scrisă după toate rigorile
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
pe cruce, la Pound, Hristos își dă vitejește duhul pe cruce. Dincolo, în partea autorilor canonici, constat și descopăr mari fervori pentru terestru; „abateri” și „erezii” care dau poemului, de data aceasta strict religios, aripi, revelații laice notabile și arierplanuri poetice îndrăznețe și vădit moderne. Cîntarea Cîntărilor excelează în acest sens. Tehnica poetică din Cîntarea Cîntărilor este întrutotul asumată de Sfântul Ioan al Crucii. Cântare spirituală, Văpaia vie a iubirii, Noaptea întunecată a sufletului și, în principal, Păstorelul, sunt argumente limpezi
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]