5,976 matches
-
celor bolnavi. S-a achitat de sarcina primită depășindu-și chiar mentorii. Acest lucru i-a adus condamnarea la moarte în primul proces al lui Țurcanu. A fost martor al acuzării în procesul al doilea și se pare, așa cum relatează Popa Aurel, că începuse, datorită discuțiilor purtate cu Nicolae Petrașcu să se reumanizeze. Însă, dus din nou la o anchetă a venit de acolo distrus fizic și a decedat în Cazimcă. Voinea Octavian un luptător foarte tenece și hotărât, prezentânduse permanent
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Regreta ce făcuse constrâns de condamnarea la moarte pe care o primise în primul proces. El fusese cel care i-a acuzat cel mai tare pe Nicolae Petrașcu și pe Vică Negulescu, pentru ca în momentul când l-a întâlnit pe Popa Aurel (Popicu), după proces, să-și ceară iertare și seara, în colțul lui, Popicu îl auzea cum își făcea rugăciunile, cu voce scăzută cerându-și iertare de la Dumnezeu pentru tot ce greșise față de neam și oameni. De altfel după ce a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oamenii de aici dincolo. Altfel ce rost ar fi avut Zidul? Așa că trebuie să existe undeva și o ieșire. — S-ar putea să ai dreptate. — O găsesc eu și fugim împreună de-aici. N-am deloc chef să dăm ortul popii în văgăuna asta mizerabilă. Umbra tăcu apoi și scormoni iar pământul. — Repet ce ți-am mai spus și la început: orașul ăsta nu e normal. Absolut deloc, sublinie ea. La fel cred și acum. Chiar mai mult decât oricând. Problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Iese, la urmă, o tipologie care se ține minte. Davida Cozianu, fată inteligentă, nu prea frumoasă, iubește în taină pe amantul mamei sale, Șerban Vogoride. Din ură, pune la cale asasinarea lui, folosindu-se de iubirea lui Anghel Popescu, fiul popei Agapit, reprezentantul clasei care se ridică. Acest amestec de ură și pasiune este bine analizat. Conflictul sentimental se deschide spre conflictele din lumea politică (conspirația revoluționarilor, complicitatea guvernului, lupta politică dintre partida lui Cuza - Kogălniceanu și partida conservatoare a lui
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Socola), prinde muște, nu dă pace mâțelor, merge cu plugul, se scaldă, fură mere, pere, cireșe și o pupăză (pe care apoi vrea să o vândă la iarmaroc drept găinușă), ridică, jucându-se cu fratele Zahei de-a biserica și popii, „casa în slavă”, nu își ajută mama pe cât ar trebui etc. Despre Nică nu se mai pot spune multe dacă se acceptă axioma călinesciană potrivit căreia „Creangă povestește copilăria copilului universal”. Soluția ar fi de a citi Amintirile... din perspectiva
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
amintește de rugăciunea mamei: „Dumnezeu să te înzilească, Ionică” se teme că are zilele numărate. Amintirile... ar putea fi parodia unor evenimente ulterioare ariei lor de cuprindere: „stropșitul de Ion” și fratele lui mai mic, Zahei, se joacă de-a popii și de-a biserica nu numai pentru că biserica le intră „în casă” și mama le era „bisericoasă”, după cum observă cu umor Ștefan a Petrei, ci și pentru că la maturitate diaconul Ion Creangă și într-o măsură psaltul Zahei Creangă se
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
va fi profesor de greacă și latină la Liceul „Sf. Vasile” din Blaj (1932). În revista „Blajul” apărută între 1934 și 1936 din inițiativa lui D., a lui N. Comșa și Radu Brateș, îi apar câteva nuvele, Îl duc pe popa, Întâlnire, La închisoare ș.a., iar în „Gândirea”, Priveghiul. În 1935 își trece examenul de capacitate; spre sfârșitul lui 1936 participă la concursul literar al ziarului „România nouă” din Cluj, cu nuvela Iobagii, și obține premiul I. La un an după
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
sau cele dinlăuntrul lor. Urcăneștii merg și revin de la oraș neatinși în vreun fel de lumea modernă, se încaieră pentru pământ, toți sunt reticenți, intratabili, bănuitori, fără obsesia istoriei. Câțiva inși se duc la vlădica de la Blaj să ceară „alt popă” - anume unul care să nu le interzică „vinarsul la îngropăciuni” -, dar în sala monumentală a castelului mitropolitan, „mai mult din basme decât din lumea aceasta”, cufundată în umbră, îi cuprinde spaima. Câte unul dintre ai lor, ajuns student și cărturar
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
multiseculare. Formele cultice creștine nu au consistență; îndărătul convențiilor de suprafață se desfășoară liber, nestingherit, fondul primordial, de unde viața dublă. Trimis la paroh pentru a anunța moartea lui Urcan, un nepot al acestuia își drege glasul, privește la „cânele de popă”, apoi vorbește laconic; în final, emisarul își reprimă „o sudalmă cumplită” - care-i stătea în „vârful limbii” - destinată omului bisericii. Nici vorbă de sentimentul infinitului. Timpul nu dă de gândit. Toată viața lor, taciturnii din Zborul la cuib „au pus
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Serafim Duicu, Dramaturgie românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Mircea Ghițulescu, Critici și animatori, ST, 1984, 6; Iustin Ceuca, Modernitatea teatrului, TR, 1984, 38; George Chirilă, Creatorii spectacolelor, CNT, 1985, 44; Mirodan, Dicționar, II, 52-55; Dicț. scriit. rom., II, 53-54; Popa, Ist. lit., I, 1036-1037. R.D.
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
III, 196-200; Alexandru Raicu, Autografe, București, 1983, 74-83; Negoițescu, Ist. lit., I, 260; Lovinescu, Unde scurte, II, 162-165; Lucia Demetrius, DRI, II, 61-72; Doina Uricariu, Lucia Demetrius, în Dicț. scriit. rom., II, 61-64; Lucia Demetrius, DCS, 137-138; Ghițulescu, Istoria, 196-199; Popa, Ist. lit., I, 1054-1055, passim. M.Dț.
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
ia, reprezintă o treaptă superioară în evoluția scriitorului, ca și în aceea a genului în literatura română. Cel de-al doilea roman, Vioara mută, amplificare a povestirii Biserica din Slatina, este preponderent unul de analiză psihologică, mai ales datorită protagonistului, „popa” Luca Stroici, care ascunde înlăuntrul său un adevărat „labirint sufletesc”. Luca Stroici se simte un intrus în familia Postelnicilor (soția sa, Lucreția, copiii Ioan și Ana) ceea ce naște în chip neverosimil atât gesturi combative - autoizolare, adoptarea unei înfățișări de estropiat
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Lupta”, și unde discută strânsa legătură dintre politică și literatură, cu argumente luate din H. Taine, dar și cu altele din ideologia socialistă. Tot el publică versuri, inspirate din realitatea socială, și schițe, dintre care unele reluate în volumul Feciorul popei. Un articol despre naturalism și o severă, dar nedreaptă critică a poeziei lui Al. Macedonski, semnate Emil, îi aparțin, probabil, tot lui C. Mille. La partea literară sunt prezenți, de asemenea, Constantin C. Bacalbașa și Ioan Nădejde. R.Z.
DREPTURILE OMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286873_a_288202]
-
din Flori și povești (1911). Dar nici aici D. nu depășește marginile unei literaturi de o modestie a mijloacelor atotstăpânitoare. SCRIERI: Pe drumul pribegiei. Versuri (1896-1903), București, 1903; Facerea lumei, București, 1908; La han La trei ulcele, București, 1908; Fata popei, București, 1908; Povestea copilăriei, București, 1909; Novele, București, 1910; Povestiri alese, București, 1910; Flori și povești, București, 1911; Povestea trăsnetului, București, 1911; Învățați și meserii, pref. Ion Kalinderu, București, 1911; Codreanu căpitan de haiduci, Orăștie, 1912; Împăratul Rogojină, Orăștie, 1912
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
G. Duca, București, 1935; Iorga, Oameni, III, 374-375; I. G. Duca, ASO, 189-191; Gala Galaction, Jurnal, I, îngr. Mara Galaction-Țuculescu și Teodor Vârgolici, București, 1973, 10, 525-527, 552-553, 574-579, 652-656, passim, II-III, București, 1980, passim; Dicț. scriit. rom., II, 158-159; Popa, Ist. lit., II, 1181-1182; Săndulescu, Memorialiști, 119-127. Al.S.
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
Cristea, A scrie, 10-42; Constantin Iftime, Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan, București, 1993; Dicț. scriit. rom., I, 730-731; Alex. Ștefănescu, De la pensulă la bidinea, RL, 1996, 48; Alex. Ștefănescu, Dacă polemică nu e, nimic nu e, RL, 1999, 13-14; Popa, Ist. lit., II, 1109. R.S.
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
Alexandru Ruja, „Este poate cel mai eficient atașat de presă străin de la Madrid”, MS, 1998, 1-2; Lovinescu, Unde scurte, II, 240-242; Popa, Reîntoarcerea, 54-66; Ion Cristofor, Aron Cotruș, exilatul, Cluj-Napoca, 1999; Dicț. analitic, II, 133-134, IV, 93-94; Dicț. esențial, 212-214; Popa, Ist. lit., I, 627-630; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 92-96; Cornelia Ștefănescu, Stăruința pe document, RL, 2003, 34; Manolescu, Enciclopedia, 203-209; Ion Cristofor, Aron Cotruș: între revoltă și rugăciune, Cluj-Napoca, 2003. N.M.
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
matematician, specialist în astronomie, arătând domnișoarelor cu dexteritate stelele”, „domnul Frunză, cincizeci de ani, maestrul de desen, ras, impozant, dar zâmbitor, cu lavalieră fluturândă”, „maestrul de muzică, domnul Duțu, cu breton și lavalieră”, „geograful Borș, scurt, gros, tot păr negru; popa Chitic, semn de întrebare; Simionică, băiat bun, dar bolnav de epilepsie.” La fel ca în Romanul lui Mirel, unde natura conflictului încă tributară epicului sentimental conține totuși premisele direcției de evoluție a personajului masculin - orgolios, cinic și imoralist - din structurile
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
2000, București, 1933; Aripi de lumină, Madrid, 1963; Versuri, Paris, 1972; Poezii, Paris, 1976. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VI, 328-329, XII, 418; C. Gerota, „Cataclismul anului 2000”, CL, 1934, 5; Aron Grămadă, „Poezii” de Dorina Ienciu, „Drum” (Pittsburg), 1977, 2-4; Popa, Ist. lit., I, 1205; Opriță, Anticipația, 53-55. M.P.-C.
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
Le Modèle français de l’ Erotokritos, poème crétois du XVII-e siècle, în „Revue de littérature comparée”, și una grecească, în 1938), în descifrarea opțiunilor literare ale unei epoci și ale unor medii (ca în Cel mai vechi zodiac românesc: „Rujdenița” Popei Ioan Românul [1620], „Dacoromania”, 1927-1928), aceste cercetări, dincolo de achizițiile științifice durabile, au propus modele, au stârnit emulație și, mai cu seamă, au făcut școală. Dintre toți scriitorii însemnați ai medievalității românești, C. s-a oprit, într-o cercetare aparte, doar
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
Dicț. analitic, I, 44-46, 177-179, IV, 626-629; Simion, Fragmente, II, 34-37, III, 200-212; Manolescu, Litere, 265-270; Emil Manu, Ion Caraion, București, 1999; Bucur, Poeți optzeciști, 40-42; Dicț. esențial, 146-149; Ungureanu, La vest, II, 57-66; Manolescu, Lista, I, 70-75, III, 151-154; Popa, Ist. lit., I, passim, II, 372-377; Mihai Pelin, „Artur”. Dosarul Ion Caraion, București, 2001; Behring, Scriit. rom. exil, 124-143; Silvian Floarea, Universul și noutatea poeziei lui Ion Caraion, București, 2002; Alex. Ștefănescu, Ion Caraioan, RL, 2003, 11; Manolescu, Enciclopedia, 123-128
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Radu Ciobanu, prozatorul, O, 1987, 35; George Pruteanu, Jurnale și retorica jurnalului, CL, 1988, 6; Ruja, Parte, I, 111-114; Corneliu Nistor, Geografii morale, O, 1995, 3; Dicț. scriit. rom., I, 569-571; Ulici, Lit. rom., I, 386-388; Cosma, Romanul, II, 142-144; Popa, Ist. lit., II, 931; Dicț. analitic, IV, 43-46. C.H.
CIOBANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
Condurache, Portret, 41-44; Raicu, Fragmente, 335-339; Iorgulescu, Prezent, 121-129; Holban, Profiluri, 184-203; Regman, De la imperfect, 83-91; Simuț, Incursiuni, 147-156; Nițescu, Proletcultismul, 260-265; Cosma, Romanul, II, 290-293; Alex. Ștefănescu, Paul Georgescu, RL, 1999, 46; Dicț. esențial, 332-335; Manolescu, Lista, II, 64-74; Popa, Ist. lit., I, passim, II, 758-759; Dicț. analitic, IV, 142-144. D.Mc.
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
viața micilor slujbași, luminând fie amarul singurătății, ca în romanul Orașul dărâmaților (rămas în pagini de revistă), fie vreun suflet candid rănit de brutalitatea existenței (Fals mandat de aducere, 1931), fie o figură de apostol jertfit „faptei bune” (Florin a popii). Basmele în versuri, povestirile pentru copii (unele, rod al colaborării cu F. Voican) au avut o oarecare popularitate. SCRIERI: Cântecele trecutului, pref. Paul I. Papadopol, Câmpina, 1925; Povestirile unchiului Stancu, 1929; Fals mandat de aducere, Ploiești, 1931; Taina împăratului (în
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
autohton încă din secolul al XVI-lea. Nicolae Cartojan înregistrează doar pomenirea unei traduceri din limba italiană, datând din 1592 de către Gherman Vlahul, din păcate pierdută. Din slavă s-au tradus mai multe variante, cea mai veche în 1620, de către popa Ion Românul din Ardeal, cuprinsă în Codex Neagoeanus, o alta din 1693, realizată de prolificul dascăl Costea de la biserica Șcheilor din Brașov 53. În fine, nu au lipsit nici traducerile din greacă. Alexandru Mareș fixează convingător prima traducere în limba
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]