60,135 matches
-
care era suferindă cu inima, să afle că în familia fiului lor apăruseră carențe. Cum a doua zi era duminică, în primele ore ale dimineții, merse la spital pentru a se informa dacă sunt cazuri urgente și, în jurul orei zece porni la drum. Avea de străbătut cu mașina o cale de peste 150 de kilometri, timp suficient să-și întocmească un dialog mental cu ai săi, dacă Doina nu i-ar fi luat-o înainte să le detalieze întreaga poveste. La intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei câteva ore, îi dădeau dreptate că nu se recomandă să conduci noaptea, când se întâmplă atâtea accidente. Din poartă, îi mai spuseră: Cum ajungi, să ne dai un telefon, ai auzit? El confirmă că a înțeles mesajul lor și porni pe drumul de întoarcere, mai întunecat de cum venise. Nu știa ce să creadă. * În acest timp, Doina, găzduită de verișoara ei Natalia, la doar două case de locuința ei, avea sub observație orice mișcare din preajmă. Descifră din întreaga comportare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că fata se culcase, Doina reveni în sufragerie și, deși îl văzu îngândurat, porni o discuție lămuritoare: O fac pentru Beatrice și pentru gura lumii. Vom locui sub același acoperiș, cum s-ar spune sub imperiul aparenței. Rufele murdare se spală în familie, așa se spune, nu? Și ale noastre au nevoie de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cum se știe, lucru verificat în practica de zi cu zi, în fiecare lanț există o verigă mai slabă. Veriga aceea cedase acum. În disperarea sa, se afla și o doză de nebunie, de vreme ce profera unele amenințări la adresa întregii familii. Pornise cu gândul să-i ceară imperios lui Teo să divorțeze. Răducu are nevoie de tată! Sună la spital, dar nu-l găsi. Deși avea o oarecare reținere, se hotărî totuși să-l sune acasă. Îi răspunse Doina. Sunt Mona, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lor, nu se putu concentra. Ca urmare, luă o notă proastă la matematică, materie cu care nu intrase niciodată în conflict. Contrariată, profesoara Marcu o întrebă: Ce-i cu tine, Beatrice? Doamnă profesoară... Fata lăsă capul în pământ, gata să pornească în plâns, și nu mai continuă. Era așa un lucru simplu pentru tine! Profesoara privi din nou tabla unde Beatrice greșise la calcule, lucru de mirare pentru un copil dotat ca ea. Poate m-am grăbit și eu cu notarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lăuda că i-au înflorit crinii în poartă. Primi o telegramă lapidară care o zdruncină cumplit: Mona dragă, vino urgent. Adă și băiatul! Tata Nu știa ce să creadă. Nu avea un tren potrivit decât a doua zi, pe la unsprezece. Porni la drum cu Răducu de mână, toată un ghem de neliniști. Drumul spre casa părintească fu plin de întrebări: S-a îmbunat tata? O fi bolnav? Vrea să-i comunice ceva foarte important?" Întrebările treceau dincolo de geamul compartimentului de tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
alături de un domn care citea un ziar de mare tiraj. Domnul lăsase o clipă ziarul deoparte, îi zâmbise prietește, apoi își continuase lectura. Dar nu după mult timp văzând că băiatul îl privește cu interes, domnul abandonă citirea cotidianului și porni o discuție cu el. La fiecare replică a lui Răducu, în care existau nostimade, domnul râdea copios. Se vedea cât de acolo că e un copil inteligent, că are mintea ascuțită și găsește răspunsuri care îi pot incita chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întâmple, dar spre norocul lui, a scăpat dintr-o mare cumpănă... Și Veturia îi povesti cu lux de amănunte scena la care asistase îngrozită. Mulțumesc mult, mulțumesc, scumpa mea, îți mulțumesc... și Simona, luându-și rămas bun de la colega ei, porni cu băiatul de mână spre casă. După felul în care-l ținea, smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați cu cei ai copilului, se intuia starea unei cumplite enervări, o ieșire din matcă datorată acestei vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fără iubire. Bietul de el nu avusese răgazul necesar să privească îndeajuns lumea cu ochii lui plini de mirare, nu cunoscuse frumusețea florilor, nu ascultase cântecul păsărelelor atât de dragi lui, nu se bucurase din plin de soare, de viață!... Pornise călătoria spre lume într-o zi din luna mai și plecase, tot așa cum venise, într-o frumoasă zi de primăvară, poate cea mai frumoasă din primăvara aceea, dar încărcată de atâta tristețe... Nu venise seara, dar cerul întreg se înnoptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
câteva cearșafuri la uscat. Aceasta se opri pentru o clipă și privi scena cu o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul se desprinse din brațele acesteia, șută cu sete în mingea care îl aștepta și porni în goană spre coechipierii săi. Simona rămase cu mâinile întinse către copilul care alerga strigâdu-l cu glas sfârșit: Răducule, dragule, puiul mamei!... O soră de ocrotire care o urmărise și asistase frecvent la scene asemănătoare în perimetrul spitalului, trecu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în închipuirea ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce mulțumire mai mare poate fi pentru o mamă care și-a pierdut copilul decât bucuria de a-l vedea revenit la viață. Simona, docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe aleea placată cu dale de beton spre intrarea în spital, lăsând-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta îi administra o injecție care îi produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pășească către o lume în care ar fi putut să locuiască nestingherită. Avea strania imagine că se află într-o haltă prin care trec o sumedenie de trenuri, dar nici unul nu oprește pentru a-i permite să urce și să pornească către destinația dorită. Își hrănea optimismul cu gândul că într-o zi, măcar unul din aceste trenuri va opri, se va urca în el și va pleca spre o altă viață în care nu va mai vedea halate albe, medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
trecu dincolo de porțile spitalului, deși cerul i se păru mai albastru, soarele mai cald și plin de blândețe, Simona avu ciudata senzație că este o însingurată, că pășește într-o lume care nu e a ei. Cu acest gând șovăielnic porni spre singura ei rudă mai apropiată, mătușa Varvara, sora mai mică a tatălui ei, situată într-un frumos sat de munte. Acolo spera să găsească liniștea de care avea atâta nevoie... 19 Î n anii copilăriei, dar mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în apă, jumătate pe malul lutos. Simona o privi un timp, apoi gândul o duse către ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale ei va fi dusă în neștire, când vor porni puhoaiele de toamnă. Salcia îi răscoli întreaga ființă. Își dădu seama că viața ei este searbădă, că nimic nu merită a dori să aștepte chemări spre zile senine. Apoi, cu fiecare filă ruptă din calendar, se gândea: ,,Mai bine aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dat greș și acesta s-a rostogolit în hăul hăurilor. Nimeni și nimic nu a putut să o ajute ca dorințele ei să rămână pe culmile speranțelor. Simona a căutat cu asiduitate un drum, dar ajunsă la o răscruce, a pornit pe unul care nu era al ei. Cu o răbdare sisifică, ea a încercat să taie întunericul nopții cu ochii lacomi de lumină, în găsirea unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu încețoșate. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ea a încercat să taie întunericul nopții cu ochii lacomi de lumină, în găsirea unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu încețoșate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise. Potrivindu-și necontenit pașii incertitudinii în învăluirile pline de întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deșert, să deslușească linia orizontului pentru a trece dincolo, lăsând cuvintele pe alt tărâm, nebănuind că dincolo putea fi o lume a tăcerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Relații cu publicul? R: Pentru a se adapta cerințelor, relațiile cu publicul trebuie să aibă în vedere anume politici care să includă strategii și direcții foarte clare și cu un scop precis. Orice strategie în această direcție este necesar să pornească din câteva puncte foarte importante, care vizează: Ø cunoașterea nevoilor de info-documentare Ø profilul socio-cultural și economic al localității; Ø structura demografică a populației, dinamica și tendințele ei; Ø potențialul socio-cultural și informațional; Ø alte sisteme informaționale, organisme etc.; Ø
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
accesului la documentele, bazele de date proprii și la informația disponibilă în format electronic, la serviciile și produsele bibliotecii; Ø dezvoltarea și modernizarea serviciilor de bibliotecă, ca valori de bază ale acesteia; Ø redefinirea raportului bibliotecă utilizator particular sau colectiv, pornind de la cunoașterea publicului țintă al bibliotecii și continuând cu formarea acestuia ca utilizator al serviciului public; Ø redimensionarea rolului și locului lecturii în era informațională parcursă de omenire, care presupune persuadarea pe formarea deprinderilor de lectură, îndrumarea și permanentizarea ei
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
bine mintea de toți gărgăunii...” Adriana crede, însă, că drumul spre perfecțiune este moartea. Luiza, împiedicând-o să se arunce pe fereastră, o sfătuiește să demisioneze de la Poștă. Finalul este fericit. Luiza primește o vedere de la mare. Mult mai credibilă, pornind de la nivelul experienței de viață a lui Rareș Tiron, este Experiență aparte, cea mai relevantă reușită a volumului, în care analiza psihologică și dramatismul existențial găsesc, fără stridențe, soluția firească. Totodată, autorul pune o problemă emblematică pentru condiția contemporană a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fac și să mă răzgândesc). Chiar mă doare capul, la dracu’! Și, până la urmă, nici măcar nu știu ce m-a tot apucat! Aceste reflecții chiar nu ar trebui să-și aibă locul în mine, în mod normal. Doar, toată viața mea, am pornit de la premisa că tot ce-i feminin este frumos. Numai sexului slab îi pot aparține, pe drept, acea finețe și sensibilitate specifice, de care sexul tare, într o bună măsură, este lipsit. De fapt, sincer, cred că până și cea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
despre care voi face vorbire în continuare nu mai suflă aerul vieții alături de noi; povestea sa, însă, ni-l va tulbura și ni-l va înteți pe al nostru. Și, cu toate că simt sfială în suflet și tremur în condei, voi porni, totuși, spre a o spune, după puterea și talentul meu, deși știu prea bine că este greu din cale-afară acest lucru în acest regretabil veac, când literatura devine, din zi în zi, tot mai ieftină și reprezentată de scriitori ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar vrea a i se dezvălui și mai multe lucruri despre „domnul doctor”, așa cum i se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit și cu regret faptul că nu mai știu nimic, căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe cititor, încă de la bun început, că dinaintea sa se află o poartă mai aparte, în pragul căreia ar putea șovăi. Să intre, totuși; am să-l conduc. Silvestru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped apele Nilului în sezonul ploios. Doar o clipă apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și fermecător, numele bărbatului, căci buzele li se și porniră într-o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]