5,260 matches
-
Baruh atah IHVH (adonai) Elohei’nu Melech haOlam," "Așer qidșa’nu be’mițvota'u ui'țiva’nu le’hadliq ner șel Ḥanukah." Traducere: "Binecuvântat fii IAHVE (DOMNUL) Dumnezeul-nost, Împăratul Zidirii," " Care ne-ai sfințit în poruncile tale și ne-ai poruncit să aprindem lumina de Hanuca." Alfabetizare: "Baruh ata IHVH (adonai) Elohei’nu Melech haOlam," "șe’asah nisim l'avotenu bayamim haHem baz’man haZeh." Traducere: "Binecuvântat fii IAHVE (DOMNUL) Dumnezeul-nost, Împăratul Zidirii," "Care ai făcut miracole pentru părinții noști în
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
act de răzbunare îndeosebi de Hippias, care încă se mai află la curtea sa. În Consiliul regelui s-a luat hotărârea ca această expediție să evite Tracia și să fie exclusiv maritimă, traversând Marea Egee. Înainte de a porni atacul, Darius a poruncit tuturor cetăților maritime pe care le stăpânea să echipeze corăbii de război și a dus o intensă activitate diplomatică, intrând în contact cu dușmanii Atenei. În mod surprinzător, activitatea sa diplomatică a dat totuși roade. Comanda expediției a fost încredințată
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
care le-au dăruit aceste posesiuni în Transilvania cu drept temporar, limitat de credința față de rege. Domnul era echivalentul unui monarh absolut sau al unui rege. El era conducătorul administrației statului, îi numea pe marii dregători, înființa noi dregătorii și poruncea acestor funcționari în chestiunile legate de administrarea țării. Era comandantul suprem al oștii, care putea mobiliza oastea cea mare a țării; uneori atribuțiile militare puteau fi delegate unor demnitari care conduceau contingentul militar. Avea inițiativa și răspunderea în planul politicii
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
stridenta fără margini” și a acuzat-o Rând de sprijinirea unui sistem fără Dumnezeu (pe care l-a legat de cel sovietic), susținând că „aproape din orice pagina din "Revoltă lui Atlas" se aude o voce, de o dureroasă necesitate, poruncind: «La o cameră de gazare—du-te!»” "Revoltă lui Atlas" a primit recenzii pozitive de la câteva publicații, inclusiv laude din partea criticului de carte , dar biografa lui Rând, , scria mai târziu că „comentatorii păreau să se întreacă cine concepe cea mai
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
în București ca să-și ia tronul în 17 martie 1545. Prin primul hrisov din 25 martie 1545 a menținut în funcții și chiar a promovat patru dregători ai predecesorului său. Cronica țării consemnează că la două săptămâni după instalare a poruncit ca să fie uciși mai mulți boieri printre care: Coadă vornicul, Radul comisul, Dragul stolnicul, Stroe spătarul, și Vintilă comisul. Cronica mai menționează că ei au fost și torturați pentru a dezvălui unde sunt banii și bijuteriile ascunse pentru a fi
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
că oamenii s-au încins puțin, muzica prinde a se agita și a se iuți. Ritmul jocului se accelerează, firește. Jucătorii, cuprinși de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsucește, și tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată, mai sălbatică. Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schițează figuri de tropote, sărituri de spaimă, zvâcniri de veselie. Apoi, deodată, cu toții, cu pași săltați și foarte iuți, pornesc
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
tatălui său orb. A încercat, între zidurile Tebei, să-și impace frații. Rareori s-a putut gândi și la ea, la problemele ei intime, ca fată tânără, ca îndrăgostită. Datoria față de alții, ca și cea față de legea morală, i-a poruncit să uite de sine. Găsim în misiunea ei o frumusețe severă, de proporții eroice. Aceasta se păstrează până la sfârșit; spre grota unde va fi ca și înmormântată de vie, Antigona va păși demnă, hotărâtă, fără ezitările, slăbiciunile ori regretele noastre
Antigona () [Corola-website/Science/303300_a_304629]
-
vara acolo, pân-în toamnă la Simedriu."" Domnitorul l-a primit aici pe fratele său, terzimanul Alexandru, care se ducea la Istanbul. Deoarece casele domnești erau în pericol de prăbușire, domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767 și 1774-1777) a poruncit la 23 iulie 1765 egumenului Mănăstirii Galata să dărâme vechile locuințe, păstrând doar palatul construit de Grigore al II-lea Ghica. Această clădire a ars în 1783. Ulterior, în palat a locuit mitropolitul Leon Gheucă (în decembrie 1788) și apoi
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcție a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcați meșterii să fie dărâmate și astfel cei „zece meșteri mari, calfe și zidari” au rămas blocați pe acoperiș. Ei și-au făcut aripi din șindrile și s-au aruncat de pe acoperișul mănăstirii sperând să
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
or veni moscalii și or luoa țara, și n-a mai fi Dumitrașco-vodă domnu stăpân.”" Deoarece slujbașii domniei fugiseră cu banii, ostașii rămași în corturi s-au răzvrătit și au pornit către Cetățuia pentru a-și cere lefurile. Domnitorul a poruncit închiderea porților și cu lefegii rămași credincioși i-a silit pe răzvrătiți să se potolească. Comandantul turc Mehmet iazagi efendi s-a dus la Cetățuia de mai multe ori, cerându-i domnitorului să se alătura armatei turcești, dar Cantemir a
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
Deva nu a mai avut funcționalitate militară. Noul proprietar va fi Pogány Franciska, golind întreaga cetate care va cădea rapid în ruină. În 1817, împăratul Francisc I și soția sa aflați în vizită în Transilvania, impresionați de frumusețea locului, au poruncit refacerea Cetății Devei. Lucrările au durat 12 ani. În timpul revoluției maghiare din 1848-1849, cetatea se afla în mâinile soldaților austrieci aflați sub conducerea comandantului Kudlich. Lupte au avut loc doar după eliberarea Transilvaniei de Nord de către generalul polonez Bem. În
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
drumul care trecea prin Avranches. Legenda Muntelui spune că într-o noapte de octombrie a anului 708, episcopul Aubert de la Avranches dormea un somn frământat de vise. Ca și în nopțile trecute, Sfântul Arhanghel Mihail i-a apărut în vis, poruncindu-i să îi construiască un sanctuar, pe vechiul "munte Tombe", în mijlocul golfului. Și, pentru ca episcopul să nu mai uite, cum o mai făcuse, Arhanghelul și-a pus "degetul de lumină" pe capul episcopului Aubert, marcându-l pentru totdeauna. În zorii
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
piele întărită, precum și o spadă de oțel, foarte scurtă, încă pătată de sângele monstrului. Scutul și spada erau de dimensiuni curioase, adevărate jucării de copil. Noaptea următoare, Ivor l-a văzut pe Sfântul Mihail în vis, iar acesta i-a poruncit ca aceste relicve să fie duse la sanctuarul său preferat, fără nici o altă precizare. Cei doi călugări, însărcinați să ducă armele sfinte, au luat drumul Italiei, crezând că la Gargano, cunoscut sub numele de Monte Sant’Angelo, este sanctuarul preferat
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
a străduit să ajute biserică să-și mențină neștirbita puterea, chemând la o hotărâtă eliminare a tot ce altera puritatea cântării liturgice. „"Revertimini vos ad notem sancti Gregorii, quia manifeste corrupisti cantum"” (Voi care stricăți cântările, respectați notarea sfanțului Grigore); poruncea el într-o frază rămasă celebra. Modul de a notă muzică este acum mai exact și evoluează treptat în vestul Europei în direcția scrierii actuale, ceea ce permite o deslușire destul de fidelă a textelor ajunse până la noi. Se încheagă portativul nostru
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
aspectul. În limba română există cinci moduri personale. Aceste moduri personale au rol numai de predicat. Indicativ Condițional-optativ Imperativ. Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o poruncă (imperativ își are originea în latinescul „imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o rugăminte sau un sfat: Conjunctiv Prezumtiv Formele verbale nepredicative/nepersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
cu aspect rustic, cu o proeminență centrală sub un fronton sprijinit pe coloane. Petru cel Mare a murit aici în 1725. Palatul de Iarnă nu a fost singurul palat din orașul în construcție, nici măcar cel mai frumos, deoarece Petru a poruncit nobililor să-și construiască locuințe și să-și petreacă o jumătate de an acolo. Această poruncă a fost nepopulară; Sankt Petersburg a fost amenajat pe o mlaștină, unde soarele strălucea destul de puțin, și s-a spus că s-ar putea
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
printr-o ploaie de aur. Din cei doi s-a născut . La început, Danae îl ținuse ascuns pe micul său fiu, dar Acrisios, auzind glasul vesel a copilului, coborî în palatul subpământean și își văzu fiica cu pruncul ei. El porunci ca cei doi să fie ferecați într-o ladă și trimiși pe mare. După o lungă călătorie, lada ajunse pe insula Serifos (în arh. Ciclade), unde îi găsi pescarul Dictys și îi duse la regele insulei, Polydectes. Cu trecerea anilor
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
Orfeu la Gluck: "On m'a ravi mon Eurydice!" Zeii îl acompaniază imediat, cunoscând toți melodia - patosul operei "Orfeo ed Eurydice " înlocuiește aici, sub formă de citat, disperarea reală. Nici Jupiter nu se lasă înșelat de acest fals patetism, dar poruncește totuși eliberarea Euridicei, fiind supus convențiilor sociale și în plus sperând să o seducă el însuși pe nimfă. Deși acțiunea se derulează de-acum încolo în infern, spațiul scenic nu se schimbă în mod semnificativ față de cel din primul tablou
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
pentru că n-a vrut să-i aducă ca jertfă taurul său cel mai frumos și sacru. Drept răzbunare, Poseidon a vrăjit-o pe Pasifae să se îndrăgostească de taurul respectiv. Din această unire s-a născut Minotaurul. Minos i-a poruncit inginerului Dedal să construiască un labirint pentru a-l închide pe monstru. După finisarea construcției, Minos i-a închis și pe Dedal și pe fiul său, Icar. Dedal a fabricat pentru el și băiat niște aripi de ceară cu care
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
în istoria de bună și pașnică viețuire a armenilor, vreme de mai multe veacuri în Moldova, o constituie anul 1551, când Ștefan Rareș a persecutat și prigonit elementul armean din principatul său. În acel an, la 16 august, domnitorul a poruncit ca armenii, care în acea duminică serbau Adormirea Maicii Domnului, să se lepede de credința lor națională și să se convertească la ortodoxismul românesc, altfel urmând să fie alungați din țară, schingiuiți și chiar omorâți. Ca atare, au fost prădate
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
În toate orașele armași a trimis,/ Pe fruntașii armeni pe toți i-au prins/ Și bisericile le-au sigilat,/ Au chemat pe preoți și șoltuzi/ Și cu silă i-au botezat,/ I-au scos din credința Luminătorului/ Și aspru a poruncit/ Ca orice armean să se boteze,/ Femei și fete toate împreună./ Să nu fie armeni în țara mea,/ Toți de credință greacă să fie,/ Bisericile armene din Hotin, Siret/ Și tîrgul Iași,/ Vaslui, Botoșani și Roman./ Toate din temelie să
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
au sprijinit. Spre deosebire de predecesorul său, "fiindcă acest credincios Despot a venit la domnia acestei țări prin voia lui Dumnezeu, apoi pe armeni i-a adus înapoi și le-a dat voie să poarte după legile lor, slobozi și pe față, poruncind ca nimeni să nu le spună un cuvînt de rău și să nu-i împiedice, iar acei ce ar îndrăzni să judece sau să batjocorească pe armeni din pricina legii lor, să fie pedepsiți cu moarte." Atașamentul față de Despot le-a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
iar într-o năvălire a bandelor otomane, din 1769, a fost jefuită și biserica armenească. În orice caz, hrisovul lui Mihai Racoviță din 15 februarie 1742 îngăduia armenilor din București să-și clădească o biserică pe strada Săpunarilor. Același domnitor poruncea la 11 februarie 1743: "Tuturor armenilor cîți sunt așezători aici în orașul Domniei mele în București, și cîți vor fi cu prăvălii de vînd marfă și se vor fi hrănind cu ver ce fel de meșteșug în acest tîrg să
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
cît pentru dînsul, să urmeze după vechiul obicei, precum s-a urmat și mai nainte, după cuprinderea privilegiurilor și cărților domenști ce au avut și mai nainte, cari s-au văzut de Domnia mea și în condicele Divanului, pentru care poruncim Domnia mea tuturor celor ce țineți legea armenească, să aveți a-l ști de staroste al vostru și să-i dați cuviincioasă supunere și ascultare". În Matca de numele tuturor companiilor țării alcătuită pe județe și orașe, din 1820, în
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
senină și blîndă și a le primi precum ai primit darurile dreptului tău slujitor Abel și jertfa patriarhului nostru Abraham și ceea ce ți-a oferit marele tău preot Melchisedec, jertfă sfîntă, prinos nepătat. Te rugăm cu umilință, Dumnezeule atotputernic, să poruncești ca jertfa aceasta să fie adusă, prin mîinile sfîntului tău Înger, pe altarul tău ceresc, în fața maiestății tale dumnezeieiști, pentru ca noi toți care vom primi de pe acest altar preasfîntul Trup și Sînge al Fiului tău se ridică și să ne
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]