5,162 matches
-
par epuizate, nici controversele. Nu altfel se va Întâmpla, probabil, cu prolificul, perfidul și mai longevivul Gulag. Dincolo de diferențe și asemănări, cele două catastrofe europene ale „modernității” vor rămâne, cu siguranță, o mereu tulburătoare mărturie, chiar și atunci când omul tranzițiilor postmoderne va crede că se confruntă cu dificultăți fără legătură cu cele care au marcat iremediabil timpul nostru. Greu de prevăzut, și poate inutil, ce portanță pot avea Însemnările, care se referă la „mintea captivă” și tristele ei parodii sau cele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și genocidului Împotriva străinului, și Încolonată, apoi, pe o parte a teritoriului său, sub marile sloganuri internaționaliste ale unei dictaturi care se pretindea a proletariatului, traversează astăzi criza reunificării sale sub semnul unui nou universalism, cel al computerizării și globalizării postmoderne, cu marile sale potențialități și primejdii, pare una dintre cele mai neașteptate și mai binevenite ironii ale sfârșitului de veac XX. Este și acesta un motiv deloc neglijabil, adăugat celor strict biografice, pentru care am contemplat cu special interes locul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
romanului intitulat tot Liquidation (care, ca și piesa, focalizează asupra existenței lui B. și a prietenilor săi) este condusă de Kertész cu fină ingeniozitate și măiestrie. Stimulând o multisemnificativă lectură, interrelaționarea dintre piesă-roman și romanul precedent am putea-o numi postmodernă, dacă termenul nu ar devia, poate, prin accentul pus pe experimentul formal, gravitatea creației lui Imre Kertész. Scriitorul supraviețuitor al unor tragedii precum Holocaustul sau Gulagul are de Înfruntat inevitabila oboseală de a reveni și imposibilitatea de a nu reveni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
structuri de stat - mediul de afaceri) sau parteneriat civic (autorități publice - societate civilă). Negocierea colectivă a deciziei fundamentează o nouă perspectivă asupra puterii, o dispersare a autorității publice prin rețele interactive și se bazează pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea acțiunii colective fără intervenția obligatorie a statului, implicarea instituțiilor și a actorilor care nu aparțin sferei guvernului, implicarea rețelelor de actori autohtoni, mai ales a societății civile, a mediului de afaceri și a beneficiarilor (stakeholders) (Stoker, 1998, p. 22
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Orașul, teritoriu al dezesențializării umane, amenință ființa cu pierderea identității. O suită de vizite la New York îi permite autorului să se definească în funcție de sorgintea sa (Un poet la New York, 2002). Interesat de apusul modernității și de intrarea liricii în vârsta postmodernă, poetul concepe volumul Elegiile după Rilke (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), recurgând la intertextualitate pentru a construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului este de a se dedica unei existențe
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
rândul lor compromisul moral sau refuzul lui, iubirea născută din iluzii sau refuzul ei. Jocul proiectării eului în trecut, al imaginației care pornește de la real deformându-l, reacțiile cititoarei profesioniste rafinează scriitura, fără a o încărca cu analize insuportabile cititorului postmodern. Câteva reflectări ale situațiilor morale din societatea contemporană sunt remarcabile: adolescenta care descoperă că părinții i-au ascuns, prin omisiune, adevărul despre opoziția reală față de lumea în care trăiește; adolescenta care descoperă, pe rând, ipocrizia părinților prea bine adaptați și
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
rolul fantasticului, al inconștientului în procesul de textualizare și de deconstruire a semnificațiilor sunt analizate pe rând și aplicate în foarte subtile analize comparative ale unor povestiri de Balzac, Villiers de l’Isle-Adam, Pieyre de Mandiargues, discuțiile incluzând și fantasticul postmodern. Preocupările de „fantasticologie” se prelungesc în cartea următoare, Studii literare (2002), în analiza operei literare și științifice a lui Mircea Eliade. G., care a tradus, în colaborare, din limba franceză în limba germană Amintirile lui Mircea Eliade (apărute la Frankfurt
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
Ultimele zile din viața Literaturii. Enorm și insignifiant În literatura franceză contemporană Argument Mam gîndit mult. Public o carte despre literatura franceză, deci nu interesez pe nimeni. Nu tu bătălii canonice, nu tu postmoderni versus reacționari, Céline apare În Pléiade, pe de o parte. Pe de alta : În Franța, Pierre Jourde scrie o carte, La Littérature sans estomac, În care acuză lipsa de vlagă a minimalismului, exaltă cîțiva scriitori care-i sînt prieteni, rămîne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
privilegierea unor dimensiuni ale lor considerate ușor digerabile. Cel mai bun imitator al lui Michel Houellebecq - dar nu numai atît - este poate Frédéric Beigbeder; el se limitează Însă la a brava din interiorul sistemului, Într-un gest la urma urmei postmodern: Îmi asum că nu pot asuma vreun angajament radical; sunt un franc-tireur „slab” care nu are pretenția de a denunța Sistemul, ci de a-l lua la mișto pentru ca să Îl putem suporta mai ușor. Minimaliștii de la editura Minuit, astăzi oricum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fiecare dintre ei considera că scena culturală a propriei evoluții este singura care contează. Așa, de pildă, Wittgenstein și Husserl s-au ignorat. Tot așa, francofilii de la noi nu-l au În bibliografii pe Ihab Hassan și scapă rostul termenului postmodern atunci cînd află că, de pildă, Michel Tournier și John Barth sînt considerașți ca Împărtășind aceeași gîndire subiacentă - postmodernă. Într-un număr jubiliar din Le Débat din 1988, În cuprinsul unui „dicționar al epocii”, În dreptul termenului „post-modern” apare un text
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Husserl s-au ignorat. Tot așa, francofilii de la noi nu-l au În bibliografii pe Ihab Hassan și scapă rostul termenului postmodern atunci cînd află că, de pildă, Michel Tournier și John Barth sînt considerașți ca Împărtășind aceeași gîndire subiacentă - postmodernă. Într-un număr jubiliar din Le Débat din 1988, În cuprinsul unui „dicționar al epocii”, În dreptul termenului „post-modern” apare un text care, Într-o pagină, pe două coloane, explică, de voie de nevoie, de ce cultura franceză Îl respinge: „țară rurală
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a termina cu excesele modernului.” și-i situează momentul de apariție În literatura franceză În anii 1980. Ori, pentru Lyotard, postmodernitatea este tocmai excesul unei modernități debordante (care, adică, Într-o formulare revendicată de la estetica lui Kant, debordează conceptul). Postmodern este, deci, În ambele variante franceze citate, un anamnesis al modernului: fie că se Întoarce de dincolo de modern, din exces, spre sine (Brunel), fie că apare ca o tumoră a aceluiași organism deja bolnav (Lyotard): o „anomalie”. Leagăn al avangardei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
făcea, pe vremea literaturocentrismului european, În trena lui Barthes, „știința literaturii” cu care cititorul român a fost de timpuriu pus la curent. Însă, de la sfîrșitul anilor 1970, intervenții ca cea ale lui John Barth, pe atunci tînăr scriitor și universitar postmodern apăreau În traduceri. Autorul clarifică aici, din punctul de vedere al practicantului și profesorului de literatură, paradigmele modern versus postmodern, cu umor, cu inteligență și cu ceva mai puțină rigoare igienică decît s-a Întîmplat mai tîrziu la noi (unde
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la curent. Însă, de la sfîrșitul anilor 1970, intervenții ca cea ale lui John Barth, pe atunci tînăr scriitor și universitar postmodern apăreau În traduceri. Autorul clarifică aici, din punctul de vedere al practicantului și profesorului de literatură, paradigmele modern versus postmodern, cu umor, cu inteligență și cu ceva mai puțină rigoare igienică decît s-a Întîmplat mai tîrziu la noi (unde, pentru ca postmodernismul să prindă, promovarea lui s-a făcut prin apel printre altele la o retorică didactică). E drept, exemplele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apel printre altele la o retorică didactică). E drept, exemplele erau luate aproape numai din noua literatura americană. John Barth Încearcă totuși, prin replicile date unor anumiți critici americani care se dovedeau incapabili de distincția modernism-postmodernism, să demonstreze că literatura postmodernă nu are cum să reprezinte o radicalizare sa ceea ce a Însemnat modernismul Împreună cu avangardele, ci o re-umanizare a normelor tot mai severe impuse de acestea Întru denunțarea ordinii burgheze. „Valorile moderniste au devenit la ora actuală și În mare parte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
monedă calpă și [...] nu mai avem nevoie de alte Veghi ale lui Finnegan sau Cantos pisans Însoțite de echipele lor de profesori acreditați pentru a ni le explica.”. Era limpede, În acel moment, că Noul roman francez nu putea fi postmodern, că proiectul grupului era unul vechi și că Între ceea ce se Întîmpla În literatura franceză și ceea ce propunea literatura americană, alături de altele (Italo Calvino, deși emigrase, sau Garcia Marquez sînt citați de Barth) exista un decalaj paradigmatic. Numai că aceste
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ea este singura din lume. Din acest punct de vedere, gîndirea lui Barthes nu rupsese deloc cu cea franceză a secolului XIX și este greșit să crezi, cum iar s-a Întmplat la noi, că, bătrîn, criticul ar fi devenit postmodern (În ciuda acelei La Chambre claire in 1980 și mai ales acum, după publicarea ultimelor sale cursuri comentate cu aplicare de Antoine Compagnon Într-un număr recent din Critique: Barthes apare aici un tradiționalist, nostalgic după o literatură elitară, după galaxia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Lacan Într-o sală „prost ventilată, supraîncălzită și plină mai ales de specialiști ai dialecticii veniți din Europa centrală” „a fost un eveniment istoric marcant al postmodernismului”, tot așa cum născînzii Derrida, Deleuze, Serres sau Foucault sînt, pentru același profesor american, „postmodernii” opozanți „marxiștilor” Althusser, Goldmann, Sartre la modă În acei ani. Rose vorbește de antiamericanismul violent al intelectualilor francezi de atunci, ca și de nemăsuratul orgoliu al fiecăruia În parte (exemplu: opinia lui Kojève despre Lacan a fost următoarea: „CÎștigă mulți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dar știe să-și ia distanțele față de el. Canadianul Charles Taylor consideră, la rîndul lui, că „multe trăsături ale acestui [nihilism] și-au găsit expresia În diverse tendințe ale modernității, dintre care cele reprezentate de filozofi adesea calificați astăzi de postmoderni, ca Jacques Derrida sau Michel Foucault.” (subl. mea). Astfel că Taylor, care este, pornind de la o presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu Rorty care este postmodernist. Astfel că se naște ideea greșită a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
naște ideea greșită a unui postmodernism nihilist, anti-umanist, răspîndită de unii teoreticieni americani tradiționaliști, idee preluată apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El nu-l numește postmodern pe Foucault, cum face Taylor, ci pe Deleuze. Niciunul Însă nu poate fi Încadrat ca postmodern, deși pornind de la teoriile lor au proliferat diverse discursuri postmoderne (ceea ce nu-i deloc același lucru). Merită să amintesc faptul că, Întrebat Într-un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El nu-l numește postmodern pe Foucault, cum face Taylor, ci pe Deleuze. Niciunul Însă nu poate fi Încadrat ca postmodern, deși pornind de la teoriile lor au proliferat diverse discursuri postmoderne (ceea ce nu-i deloc același lucru). Merită să amintesc faptul că, Întrebat Într-un interviu ce părere are despre postmodernism, Michel Foucault răspunde că n-a auzit niciodată vorbindu-se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El nu-l numește postmodern pe Foucault, cum face Taylor, ci pe Deleuze. Niciunul Însă nu poate fi Încadrat ca postmodern, deși pornind de la teoriile lor au proliferat diverse discursuri postmoderne (ceea ce nu-i deloc același lucru). Merită să amintesc faptul că, Întrebat Într-un interviu ce părere are despre postmodernism, Michel Foucault răspunde că n-a auzit niciodată vorbindu-se despre așa ceva. Problema care se pune În operarea cu diverse
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru noii romancieri francezi de atunci În măsura În care semăna cu cea propusă de Husserl și Heidegger - o proiecție a unui subiect singur asupra unei lumi uniforme sau a Dasein-ului la fel de singur asupra locului său din această lume. SÎnt acești doi filozofi postmoderni? Francezii nu-și pun această Întrebare, dar un Rorty sau un Jacques Bouveresse ne asigură că nu. Cu toate astea, americanii Îl numesc pe Robbe-Grillet, care s-a dus să predea cursuri peste Ocean, postmodern. Aceeași confuzie este constatată de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lume. SÎnt acești doi filozofi postmoderni? Francezii nu-și pun această Întrebare, dar un Rorty sau un Jacques Bouveresse ne asigură că nu. Cu toate astea, americanii Îl numesc pe Robbe-Grillet, care s-a dus să predea cursuri peste Ocean, postmodern. Aceeași confuzie este constatată de Geert Lernout, dar el nu ne explică de ce crede că lucrurile stau astfel. Cine spunea că nu există adevăruri ci doar interpretări - Nietzsche - avea mare dreptate. Cred că, pentru americani, civilizația occidentală nu se afla
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pur și simplu, ca pedeapsă pentru eșecul modernității de care primul a fost făcut responsabil. Așa se explică de ce o minte strălucitoare ca cea a lui Deleuze - mare admirator al lui Sartre și Bergson de altfel - deține poate singura tentativă postmodernă - În măsura În care gîndirea postmodernă este antiplatobiciană - a gîndirii franceze din anii post-war, consumată Însă În registru modernist pentru că anarhistă. Poate fi Închipuită Încercarea de a termina cu modernismul, i.e. metafizica, subiectul, rațiunea voluntară, din interior, dar nu sub forma unui troțkism
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]