6,202 matches
-
de capul ei pe care le-o vindea. N-am plătit nici o para În tot timpul cît am rămas acolo, iar omul ne-a copleșit cu ospitalitatea sa. „Azi e rîndul vostru, mîine va fi al meu“, era maxima sa preferată; nu era din cale-afară de originală, dar nouă ne era foarte utilă. Am Încercat să luăm legătura cu medicii din Petrohué, dar aceștia, odată Întorși la muncă, nu prea mai aveau timp liber, așa că nu ne-am putut da Întîlnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a invitat să stăm cîteva zile acolo, pînă cînd următoarea echipă de nord-americani va fi trimisă În cantonamentul de pregătire. Señor Soto, pe lîngă faptul că era un tip deosebit, era și foarte educat, iar după ce am epuizat subiectul său preferat, sportul, am putut să ne lungim și la discuții despre cultura incașă, despre care el cunoștea o grămadă de lucruri. Ne-am Întristat destul de mult cînd a venit vremea să plecăm. Am băut ultima cafea - excelentă - preparată de Señora Soto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lui... Apoi, în primele patru clase de liceu de la Matei Basarab, chiar din anul I, am avut parte de severitatea duioasă a profesoarei de limbă franceză - doamna Sachelarie, la picioarele căreia am pozat în fotografia colectivă a clasei. — Elevul meu preferat să vină să stea lângă mine! a zis. La zeci de ani după aceea, într-o zi cu soare, am întâlnit-o pe una din străzile frumoase ale Bucureștiului. Îmbătrânise mult, dar am recunoscut-o imediat și am salutat-o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
afront timid pe care prietenul nostru încercase să-l arunce vieții... Gândul meu rămăsese însă pustiu: nici o idee, nici un argument valabil. Numai emoția și indignarea mea erau adevărate, cuvintele mele erau false. De fapt, nu știam prea bine de ce trebuie preferată viața morții și ce era atât de meritoriu în a târî după tine această existență lipsită de bucurii și de speranță? Exista undeva, într-o cută ascunsă a sufletului meu, credința că aveam dreptate, dar atât de mare îmi era
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zâmbim uneori, muindu-ne buzele în aceeași cupă cu vin, aceasta nu ne împiedică să avem păreri bine definite unii despre alții... În țara mea sunt șef de trib și, ca atare, în vremurile acestea de restriște, tovărășia mea e preferată singurătății, sau gloatei răzvrătite și răzbunătoare. Dar nu încape îndoială că în timpuri normale nici unul dintre ei nu mi-ar recunoaște această depărtată suveranitate și, chiar în cazul când destinul m-ar fi ocrotit de soarta nemiloasă a sclavilor din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-l uiți pentru totdeauna... Grea e numai o clipă! Odihnește-te, odihnește-te, odihnește-te... 13 aprilie 1960 Pentru pomenirea de un an de la sfârșitul lui Mihai, Alice întocmi două parastase: unul la Biserica Albă de pe Calea Victoriei - biserica ei preferată -, pentru toți cei care îl cunoscuseră și cărora le-ar fi fost greu să ajungă tocmai în afara Bucureștilor, iar altul la Jilava, numai pentru familie. Era o zi frumoasă și însorită de octombrie. Pomenirea de la Biserica Albă a fost gândită
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig; n-avem lemne, n-avem bani să plătim întreținerea, gazul, curentul. Pe noi nu ne vezi? Copiii tăi preferați sunt politicienii demagogi, baronii din toate partidele și fariseii care înalță zilnic liturghii luciferice banului? Ochiului dracului? N-avem bani pentru medicamente, n-avem bani pentru pâine și nici chiar de lumânări. De ce, Doamne? Cum e posibil? Cum?? De ce? "Rumegând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mormânt Plopi cu frunza rară S-au zbătut ușor în vânt Zile lungi de vară. Soarele spre asfințit Și-a urmat cărarea Zi de zi l-au troienit Vremea și uitarea" (G. Topîrceanu) Stând pe scăunelul de vânătoare sub vișinul preferat, în poziția "Gânditorului de la Hamangia", și-a închis pleoapele ostenite, lăsând să-i cadă o lacrimă târzie asemenea unei picături de agheasmă purificatoare pe trecutul său, care, asemenea cu al fiecărui om, nu a fost ferit de păcate. Amin. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tablă și a vopsea proaspătă de jucărie chinezească, un miros dispărut odată cu calitatea produselor provenind din această țară. Cu toate acestea, nu pot spune că am devenit mai violent sau că îmi plac armele, deși era vorba de jucăria mea preferată. (Pasaj adăugat ulterior: în România am urmat cursuri cu Dna Mihaela Miroiu, primul meu profesor "adevărat" și mi-am dat seama că aici feminismul este o necesitate, ținând cont de dificila condiție a femeii. În Occident, formele acestea ridicole, în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe obraji. R.P. Sunteți printre puținii oameni pe care-i cunosc și care păstrează amintiri atât de triste despre Paris. A.R. Contracarez acum cu o altă amintire, mai veselă. Mama mea era fascinată de poezia lui Eminescu. Poeții ei preferați, din care îmi citea foarte des și mie, erau Eminescu, Topîrceanu, Bacovia și Minulescu. Cân ta acompaniindu-se la pian - și să știți că avea o voce foarte plăcută - Somnoroase păsărele și Mai am un singur dor. Și chiar înainte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
simțul umorului - italienistul Florin Chirițescu și Constantin Olariu, traducătorul din maghiară - , mi-au înmânat pe un for mular tip, oficial, o diplomă de masochism pentru participarea la toate spectacolele. Cred c-o mai am și acum pe un deva. Actori preferați? Spectacole care m-au marcat? Sunt întrebări-șablon, scuzați-mă. Le aud astăzi, în fiecare zi, la posturile de televiziune TCM și Mezzo. R.P. Pentru cine nu știe, așa arătau „caietele oracol“ din gimnaziu. Care sunt ințialele persoanei iubite, care e
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care m-au marcat? Sunt întrebări-șablon, scuzați-mă. Le aud astăzi, în fiecare zi, la posturile de televiziune TCM și Mezzo. R.P. Pentru cine nu știe, așa arătau „caietele oracol“ din gimnaziu. Care sunt ințialele persoanei iubite, care e actorul preferat, ce culoare îți place mai mult etc. Un fel de sondaje de opinie. A.R. Încă nu m-ați întrebat ce carte și ce muzică aș lua cu mine pe-o insulă pustie. Dar răspund neîntrebată. Mi-aș lua întregul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aș inventa un Joi simfonist. Dar știți ceva? Mi-e puțin teamă ca acreala bătrâneții să nu-mi strepezească unele pasaje din Proust care m-au entuziasmat în tinerețe. Cam așa ceva am pățit când am recitit André Gide. Bun. Actori preferați. Laurence Olivier în Hamlet, Richard Burton în Cui i-e frică de Virginia Woolf?, Gregory Peck ca bărbat bine (îmi plă cea teribil) și Woody Allen. De fapt, el este favoritul meu - și ca regizor, și ca actor, și ca
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pentru eleganța jocului și Audrey Tatou pentru senzualitatea îmbinată cu candoare. Un film care m-a răscolit a fost Orele, cu Nicole Kidman în rolul Virginiei Woolf. Și ca să fie tacâmul complet, întrebați-mă și de-o eroină de roman preferată. O eroină cu care mi-am găsit puncte comune. Dar mai bine să nu aștept întrebarea... R.P. ...poate fiindcă nu mă gândisem s-o pun... A.R. ...și să mărturisesc singură. Este doamna Dalloway din romanul Virginiei Woolf. Niciodată Emma
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-l trecem complet sub tăcere pe profesionistul omonim. N-aș vrea ca tocmai eu să tran sform un traducător în persona non grata. Dar nici nu țin să vă pun întrebările standard - cum ați început sau care a fost cartea preferată (mi-am consumat clișeele la actori, filme și interpreți). Prin urmare, v aș întreba altceva. L-ați simțit pe vreunul dintre autorii pe care i-ați tradus uitându-se peste umărul dumneavoastră în timp ce lucrați? Pe cine? Ce v-a(u
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de-a fi.“ MAGDALENA BOIANGIU, Dilema veche, nr. 122, mai 2006 „La pensionare, Antoaneta Ralian mi-a spus că mă învățase toate secretele meseriei; îi sunt enorm de datoare. De atunci ne leagă o bună prietenie. Este tra ducătoarea mea preferată. Am lucrat în continuare cu ea la Univers, apoi la Polirom, iar acum la Humanitas. Niciodată nu ne-am dezamăgit una pe cealaltă.“ DENISA COMĂNESCU, interviu luat de Ovidiu Șimonca în Observator cultural, mai 2007 „Aidoma bijutierului care șlefuiește piatra
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Rolul lui e tot atât de reprezentativ ca al nostru...”. Un cetățean valon declară despre același ciclist, eliminat brutal și neconvingător din Turul Italiei, acuzat de dopaj: „Valon, flamand, toată lumea este cu Merckx și l-aș vedea foarte bine prim-ministru...”. Autorul preferat al noului campion mondial de șah - Boris Spasski - e Dostoievski. Ofensivă și defensivă, devotament și turnătorie, prietenie și trădare, supunere și contestare, alianțe și ură, cumpărare și vânzare, totul sau nimic, toți pentru unul și unul împotriva tuturor, bombă, mitralieră
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
maxilarele într-o destindere - cel puțin așa o înregistram eu - a întregii sale ființe și, desigur, ideologii, i-am spus că i-o dăruiesc, el urmând să decidă pentru cine va bea: pentru Tolstoi, pentru Cehov, pentru Babel, scriitorii mei preferați - ai lui care erau? -, întregul patetism al frazei frângându-se brusc în precizarea mea: „nu am pahar!”. El se întinse pe spate, luă calm sticla, o deșurubă dintr-o privire și trase un gât puternic; apoi mă categorisi nici blajin
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
scrisese prozatoarea mea preferată prin anii ’20. Mi-ar fi plăcut să scriu Femeia în fața oglinzii, cu gândul la oglinda din căminul Grozăvești. Femeia în fața oglinzii în care nu te vezi niciodată întreagă. Ce diferență între mine și prozatoarea mea preferată! Între oglinzile noastre, mai precis! Sac, zic, și m-apucă râsul. Pe la sfârșitul anilor ’80, erau la modă niște fuste lungi, gri, ca de sac, dar mult mai moi, mai păroase. Aș zice azi, cu un cuvânt al lui Susan
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
rând, acolo unde mă simțeam mult mai bine, chiar dacă pierdeam mai mult timp. Atunci am înțeles clar un lucru: șmecheria nu era pentru mine! În clasa a-XI-a s-a conturat o nouă problemă amenințătoare, de astă dată la obiectul meu preferat: fizica. Aici eram cel mai pregătit dintre toate materiile. Numele profesorului de fizică nu mi-l mai amintesc pentru că acesta era cunoscut prin porecla sa: ,,Mistrețul”. Mistrețul era un profesor cam discreționar, avea obiceiul să pună o singură întrebare, probabil
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
satului nostru sunt obligați să asiste. La 19 noiembrie 1946 au loc alegerile generale parlamentare, cu care ocazie, sub ocupația trupelor sovietice aflându-ne, se produce poate cea mai flagrantă, cea mai impertinentă, cea mai abjectă fraudă electorală, comuniștii fiind «preferați» de electorat, în Adunarea Deputaților cu un număr de 378 de mandate dintr-un total de 414, adică într-o proporție de peste 90 la sută. Deținând majoritatea zdrobitoare în parlament prin falsificarea alegerilor, prin furt de urne, prin înlăturarea reprezentanților
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
eu nu citeam, nici ei nu băteau mingea atît de mult. Cît despre Cioran, mi-a fost de ajuns să citesc cîteva pagini, pentru a-mi da seama de aerul textelor lui. Desigur, susțineam că este unul dintre scriitorii mei preferați și, prin urmare, sugeram că opera lui nu mai are nici o necunoscută pentru mine. Eram dispus oricînd să port o discuție despre ea. Din păcate, meteahna aceasta n-a dispărut odată cu adolescența. Niciodată n-am recu noscut că n-am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
impracticabile în anotimpurile ploioase continuă să existe. Iluminatul public nu este folosit din lipsă de fonduri. E de înțeles că nu mai sunt bani și pentru a aprinde becuri pe ulițe dacă încăperile primăriilor comunale gem de lefegii, rude și preferați ai celor de la vârful administrației locale. De unde izvora lumina ce străbătea bezna satului de altădată? Din buna-creștere a copiilor, din moralitatea ce călăuzea viața comunităților rurale, din înțelepciunea experienței de viață pe care vârstnicii o împărtășeau copiilor și tinerilor, din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a volumului nedefinitivat. În vagonul necompartimentat, cu bănci îmbătrânite, incomode și murdare, soarele pătrunde anevoie prin geamurile încețoșate de fumul și praful ce le-au acoperit. Călătorii, puțini la număr, cu genți și sacoșe de toate felurile, își ocupă locurile preferate, pe care le părăsesc în grabă când se apropie de stația sau halta unde trebuie să coboare. Câte unul mai îndrăzneț caută să intre în vorbă cu Dumitru Dascălu, dar se lasă păgubaș atunci când își dă seama că încercarea lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Herovanu, nutrită sistematic, transpare fără ostentație în Orașul amintirilor; trimiterile la scriitori francezi abundă. O împrejurare specială favorizează dintru început orientarea pro-franceză: mama sa, Marie Champalbert era originară din Provence. "Alphonse Daudet notează fiul a fost mult timp și poetul preferat al mamei. Născută la Nîmes, în acel fermecător Midi, al cărui soare îl adusese în sânge, mama regăsise în opera lui Daudet sufletul arzător și sensibil al patriei sale îndepărtate". Fratelui lui Eugen viitor avocat strălucit la Iași îi pusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]