5,690 matches
-
în final cerșim secunde. Optsprezece ani nu e vârstă, ci obrăznicie adolescentină. Uraganul adolescenței se finalizează în vânturile senectuții. Adolescența vrea să zguduie lumea. Nu știe însă cum să o facă și nici cu ce. Cu timpul, adevărul poate deveni prejudecată. Singurul adaos pe care îl datorez vârstei se referă la insomnii. Vârsta impune dreptul la respect, nu la ierarhie. Tinerețea are ceva din șiretenia sirenelor. O fi muntele nemuritor, dar furnica e vie ! Cu ochii pe trecut ori pe prezent
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ori șampanie, ori oțet. Cu timpul, din capodopere încep să se retragă flăcările. Timpul devine cutremurător abia când i se zărește vârful cozii. La tortul aniversar, fiecare festivitate aduce o lumânare în plus. În numai câteva decenii, ideile avangardiste ajung prejudecăți. Trecerea în mileniul al treilea mi s-a părut o șampanie banală și călduță. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Procreația la om reprezintă speranța spre eternitate. Scriu ca să mai calmez dușmănia timpului. Magma timpului curge. Deseori ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
memoria poate deveni resentiment. Tribunalul posterității discută numai cu probele lăsate de „ inculpați ”. Longevitatea presupune dilatarea bătrâneții, nu înfrângerea morții. Viciile nu trădează. Sunt capabile de o statornicie uluitoare. Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă, cu neliniște înainte și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un taur nedomesticit și însetat, îl ia în coarne și-l aruncă în fundul unei gropi exact în clipa în care îi pune acestuia brațul cu nutreț și găleata cu apă în față. Un tip persuasiv, perseverent și tenace, lipsit de prejudecăți. Când afirma ceva se exprima cu precizie și convingere, încât interlocutorul trebuia să-i dea dreptate. La câțiva ani de la absolvirea liceului, a fost admis la Institutul de Științe Economice și Planificare (I.S.E.P.), iar Bidaru la Universitate. El presimțea ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Iozefina avea un fel de a fi derutant, al femeii care intenționa să provoace bărbatul nu prin afișarea castității, a onestității considerate de tineri ceva cu totul desuet, ci prin ceea ce cerea modernitatea: trăirea vieții din plin, nonconformismul, lipsa de prejudecăți, și mai ales egalitatea în drepturi a sexului frumos cu a bărbaților. De altfel prin anii șaptezecitrei și șaptezecișipatru traversam o perioadă în care atât îmbrăcămintea fetelor sau tunsura lor, cât și chiar vocea intenționat răgușită sau groasă, împrumutau parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noastră discuție. Jumătate. Nu mai fi așa încorsetat, omule-zâmbi Valy din nou, cu un anumit șarm, în timp ce replicile lui semănau când și când cu citate memorabile sau cu maxime luate de-a gata, de prin vreo carte Descătușează-te de prejudecăți. Dacă nu reușești să te descătușezi, n-o să poți juca în rolul lui Mihai de Giulești. Nu am prejudecăți. Am emoții. Oricum, contele nu are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
semănau când și când cu citate memorabile sau cu maxime luate de-a gata, de prin vreo carte Descătușează-te de prejudecăți. Dacă nu reușești să te descătușezi, n-o să poți juca în rolul lui Mihai de Giulești. Nu am prejudecăți. Am emoții. Oricum, contele nu are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reușisem să reasamblez decât statuia Afroditei. Noua achiziție, Iozefina, era de fapt mâna Afroditei, așa credeam eu cel puțin. Nu mai aveam înțelepciunea necesară de a mă feri de iubirile trecătoare și interzise. Deci era ca și cum Atena mă abandonase. 5. Prejudecăți, tovarășe Gerard - mă întrerupse Regizorul - Te pistonează prea mult ideea lipirii statuetelor și de-aceea...E vorba de o obsesie, nimic altceva. Dați-mi voie să vă contrazic. Nu e numai o simplă obsesie. Sunt totuși forțe care ne orânduie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nou urcuș, inedit, presupune multă, multă răbdare, mai cu seamă că nu știe ce-l așteaptă sus pe vârful așa-zisului munte. Acestea, în definitiv verzi și uscate, erau idei mai mult prefabricate de care nu mă puteam descotorosi ușor. Prejudecată și reproș. Iozefina risca să-mi cadă în dizgrație știind mai ales că n-avea cum să fie imaculată. Nu înțelegeam totuși, refuzul ei. Dar nu numai refuzul. Auzind propunerea mea, ea practic nu răspunsse la obiect. A răspuns evaziv
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi fost prima mișcare pe care ar fi trebuit s-o fac: s-o invit la mine în cameră. Poate că acolo eram mai liber. Poate că nu eram așa încordat. M-aș fi descotorosit pentru totdeuna, de anumite prejudecăți, recunosc, incomode. După vreo zece minute, Iozefina se ridică fără să mă mai privească, și se furișează cu un mers rebel, afară din odaie, după care, cu toate implorările gazdei mele de a mai rămâne, pleacă. Intuiesc că ea și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar n-am întrebat-o. Acum adevărul e că îmi e destul de ușor să vorbesc cu macky, să înșir vrute și nevrute, am această libertate cu ea, pot spune orice, despre orice subiect, oricît de șocant sau controversat, simt că nu are prejudecăți și poate de aceea îi povestesc o grămadă de lucruri. E unul din marile avantaje ale întîlnirilor cu ea. Ei nu-i plac lucrurile obișnuite, preferă ineditul ceea ce este ieșit din comun, divers, aparte... în această privință a nimerit-o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și universul întreg în ochii mei... * Ea mi-a spus că așa e ea, mai rece din fire... dar de ce mi s-a părut tocmai pe dos la început? De ce a avut curajul și atitudinea aceea apropiată fără condiții sau prejudecăți? Din inconștiență?... Să fie ea de fapt rece și indiferentă, distantă, incapabilă de sentimente intense, fără să aibă nevoie de căldură? Cine s-o mai înțeleagă? Din momentul în care mi-a spus că relațiile interumane nu o interesează, ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Corbu era piele și os, era chel și negricios, ca un negru nereușit. Totuși, te-ai fi putut obișnui cu el, mai ales că era generos. Făcînd treabă prin apartament, femeia aceasta, frumoasă încă rău de tot, se debarasase de prejudecăți și era pusă pe compromisuri. Nu trebuie să credem că Lena n-avea bărbați frumoși care o curtau și care ar fi fost fericiți să-i țină companie pentru toată viața. Numai că fata asta era construită din alt lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
concediere pentru motivul că aș fi refuzat să merg orbește În pas cu majoritatea ar fi fost echivalentă cu un atentat la Însăși viața mea și a familiei mele. Te-ar fi Întreținut nevasta, știu că nu ai avut niciodată prejudecăți În privința asta. — Mon cher, ești rău! Dar, uite, vorbesc serios, nu ți se pare paradoxal că foarte mulți bătrîni, pensionari care și-au pierdut acuitatea instinctului vital și nu mai concurează la nimic Își regăsesc curajul de a se opune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
liniștiți, fiindcă sunt mult mai puțin enervanți decât prostul alfabetizat, care a terminat și o facultate, uneori poate chiar două. Probabil că asta îl și face să se simtă obligat să-ți bage pe gât părerile lui, fiind împins de prejudecata tâmpită că oricine termină o facultate, n-are cum să fie prost. S-o creadă el, sau ei. Recolta cea mai mare de proști în zona aceasta se găsește. Și din păcate aceștia sunt cei mai vocali. Știu că am
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
iubirea paradisiacă la orgie, de la amorul stare de grație al Biancăi Porporotă și amorul-transă al Manuelei din la Rădăcinile subterane, e o adevărată resurecție de viziune. Până la 1920 romanul românesc nu avusese timp să parvină, nici să se îmbuibe cu prejudecăți estete.”¹ Hortensia Papadat-Bengescu renunță din vreme la tipul de samariteancă al Laurei din Balaurul. În cele din urmă romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a oamenilor și rânduielilor întinse dincolo de aria individualității proprii. Operele Ape adânci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzii sunt caracteristice pentru situația femeii în vechea societate, mai ales a femeii din condiția autoarei, despărțită de viață prin deasa țesătură de interdicții și prejudecăți care o înconjurau. Acolo undeva într-un mic oraș de provincie, izolată prin morala constrângatoare și ipocrită a clasei ei, măsura sufletului singuratic se umple până-n vârf și se revarsă acum înecând toate limitele. Paginile acestor cărți alcătuiau nu numai
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
familiare, văzându-se lucrând la masa la care altul citește, “o mică corabie de fericire, simplă, umilă și pacinică”. Logodnicul și întâlnirea cu el sunt scopul ei existențial, el este câteodată ca o idee, imaterial. Scenariul întâlnirii dezvoltă orgolii, mândrie, prejudecăți, situații de gândire provincială. Tensiunea este eliberată gradat în valuri sinusoidale, exaltarea crește și descrește odată cu ideile care sunt pe de o parte favorabile împlinirii erosului, pe de altă parte potrivnice sentimentelor:”căutau unul într altul un ideal și nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
revistă ĂValeriu Ciobanu, Hortensia Papadat Bengescu). Scriitoarea debutează cu adevărat abia după ce a împlinit cu prisosință așteptările pe care societatea timpului le avea de la o femeie: s-a căsătorit cu un om pe cât de cumsecade, pe atât de plin de prejudecăți Ămagistratul Bengescu, om "fără vicii", refuza ideea unei soții scriitoare) și a dat naștere unui număr mulțumitor de copii: cinci. Abia când cel mai mic, Elena, împlinește sapte ani, mama se metamorfozează în "femme de lettres", urmându și o chemare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
vorbesc despre eșecuri pe care altă dată le-am ocolit sau le-am judecat superficial. Chiar dacă nu mi-am dat viața la câini, mă tem că am avut o idee greșită despre mine. Prea romantică și, mai ales, îmbîcsită de prejudecăți. Întrebarea e dacă pot conta pe sinceritatea de care am nevoie. Cum zice doctorul Luca, nu e deloc simplu să-ți descarci sufletul cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
citite și luam altă provizie. Întors acasă, mă închideam în cameră și mă așterneam pe lectură. Dacă promisiunile unui titlu nu se confirmau, luam altă carte, căci "prada" era în fiecare zi consistentă, iar lăcomia mea nu se împiedica în "prejudecăți". Îmi lipsea o scară limpede a valorilor, ceea ce m-a ajutat să rătăcesc în voie, în calitate de cititor "curat", într-o lume unde nu mai existau nici războiul, nici liceul și, chiar, nici Lisa, punând alături cărți capitale de altele doar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
P.H.L. Poate că unora ar putea părea, să zic, cam desuete reflecțiile sexagenarului autor. Eu aș spune că doar unele expresii par un pic „răsuflate”. Esența lucrurilor este, în mare, aceeași, indiferent de „epoca istorică” în care se plasează cuplul. Prejudecățile (învechite sau mai noi), ca și ideile recente, de situare într-un context „modern”, nu schimbă caracterul profund al relației „bărbat-femeie” (sau femeie-bărbat, ca să înlătur orice suspiciune de „discriminare”). Partenerii așteaptă mereu, unul de la altul, cam aceleași lucruri, ce se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spun cuvântul. Legătura Profesorului cu Teodora cunoaște momente de „îngheț”, pauze lungi, deoarece fiecare dintre ei este prizonierul propriilor obligații, de familie sau profesionale. Cel puțin așa se scuză unul față de altul. Dar amândoi își cunosc ezitările, inerțiile, teama de prejudecățile mediului social. Nici unul „nu face pasul”, nu are curajul să aducă vorba despre o posibilă conviețuire. Fiecare are propriile motive ce îl fac să rămână rezervat. De unde preocuparea de a conserva legătura lor, ascunsă cu grijă față de cunoscuți sau prieteni
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
iubească. Uneori pare că îl suspectează pe Profesorul R. de „interes sexual” și... cam atât. Cred că tema filmului este obișnuită: dreptul la fericire al individului vine, uneori, în contradicție cu conveniențele sociale. Profesorul dezaprobat de colegi, victimă a unor prejudecăți „respectabile” pentru comunitatea în care trăiește, întâlnește o ființă umană lovită de soartă într-un mod insuportabil, se atașează de ea sentimental și sexual, mișcat de un firesc simț de solidaritate în durere. Ea îl acceptă în măsura în care simte nevoia iubirii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
titlul: Jan Peter Jakobsen, Doamna Maria Grubbe. O traducere a operei scriitorului danez, făcută la București cu puțin înaintea ultimului mare război. Remarcam „sensibilitatea modernă” atribuită unei femei îndrăgostite din secolul al XVII-lea. Eram nevoit să renunț la o prejudecată inoculată de manualul școlar „marxist-leninist”: în Evul de Mijloc oamenii nu puteau avea decât o viață sufletească extrem de simplă, fiind, cum se spunea, „înapoiați” și „inculți”. Totuși, în acest „ev întunecat”, în care nu vorbeau decât sabia, stiletul și otrava
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]