6,400 matches
-
nou în mod oficial. Frontul Populat Leton și-a prezentat proprii candidați pentru alegerile pentru Sovietul Suprem din martie 1990, câștigând două treimi dintre locurile adunării legislative. Pe 4 mai 1990, Sovietul Suprem și-a făcut publice intențiile de a proclama independența totală a țării față de URSS, după o perioadă de negocieri cu guvernul unional. La această dată, RSS Letonă a fost redenumită Republica Letonia. Puterea centrală moscovită a continuat să considere Letonia ca parte constituentă a URSS-ului în 1990-1991
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
rezultate nu au avut putere de lege. După cum arată cifrele prezenței la vot și rezultatele finale, chiar și o parte a minorității ruse din republică a votat pentru independență. Republica Letonia a declarat încheiată "perioada de tranziție" și și-a proclamat independența totală pe 21 august 1991, imediat după eșecul tentativei de lovitură de stat a comuniștilor conservatori de la Moscova. Letonia, Lituania și Estonia au încetat de fapt să fie parte a URSS-ului cu patru luni mai înainte ca statul
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
a fost constituită pe 14 octombrie 1924, mai întâi ca o republică autonomă RSSA Tadjikă, fiind parte a RSS Uzbekă. Pe 5 decembrie 1929 a fost transformată în republică sovietică unională - "RSS Tadjikă". Pe 9 septembrie 1991, țara și-a proclamat independența față de URSS și a fost redenumită "Republica Tadjikistan". Unul dintre statele nou create în Asia Centrală în 1924 a fost Uzbekistanul, care a avut de la început statutul de republică sovietică unională. Tadjikistanul a fost creat ca o republică sovietică autonomă
Republica Sovietică Socialistă Tadjikă () [Corola-website/Science/303774_a_305103]
-
controlul asupra întregii țări, pe care îl păstrează până în 1898. Marea Britanie, care își instaurase în 1882 protectoratul asupra Egiptului, inițiază, sprijinită și de forțe egiptene, recucerirea Sudanului (1896 -1898). După înfrângerea mișcării mahdiste în bătălia de la Omdourman (1898), Sudanul este proclamat condominium anglo-egiptean (1899 - 1955), fiind administrat "de facto" ca o colonie a Marii Britanii. La Fashoda în Sudan, are loc în 1898 celebrul incident între forțele expediționare franceze și engleze, care aduce cele două puteri coloniale în pragul războiului. Administrația britanică
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
treimea meridională a Sudanului), populat de triburi africane (încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de nordul conservator, arab și islamic, adâncind astfel prăpastia dintre cele două părți ale țării. După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. La 12 noiembrie 1956 devine membru ONU. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
Tratatul urma sa fie semnat pe 20 august 1991. Deși tratatul a fost conceput să salveze uniunea, conservatorii s-au temut că republicile mici, în special Estonia și Letonia, vor pretinde independența totală, și se vor alătura Lituaniei, care-și proclamase deja independența la 11 martie 1990. Pe 19 august 1991, cu doar o zi înainte ca Gorbaciov și un număr de lideri republicani să se întâlnească și să semneze noul tratat, conservatorii, reuniți în ceea ce ei au numit Comitetul de
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
stat a dus la prăbușirea unor instituții unionale. Boris Elțin a preluat controlul asupra companiei de stat de televiziune și asupra principalelor ministere și agenții economice, iar, până în cele din urma, asupra întregii Rusii. Până în decembrie 1991, toate republicile își proclamaseră independența și unele negocieri pentru un alt tratat unional au început. În septembrie, independența statelor baltice - Estonia, Letonia și Lituania - a fost recunoscută de Uniunea Sovietică și „re-recunoscută” de Statele Unite și statele occidentale, care de-a lungul războiului rece consideraseră
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
sciților. Au fost purtat lupte și cu mezii, conduși de un personaj numit Kșatrita sau Kaștariti în izvoarele asiriene și identificat ipotetic cu Phraortes. În 675, un oarecare Mugallu s-a revoltat la Milid, a cucerit orașul și s-a proclamat rege al Tabal-ului. Revolta sa a fost greu de înfrânt. Marea realizare a acestui despot o constituie cucerirea Egiptului. Profitând de numulțumirile stârnite de guvernarea dinastiei etiopiene, Assarhadon reușește, după un prim atac eșuat în 675, să pătrundă în Valea
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
Aceste drepturi erau ele care se refereau la suveranitatea teoretică a clasei muncitoare și la rolul conducător al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în societate. Toate constituțiile sovietice confirmau superioritatea proprietății socialiste asupra oricărei alte forme de proprietate. Toate constituțiile proclamau primatul sovietelor în exercitarea puterii în stat.
Constituțiile Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/303832_a_305161]
-
oferit tronul Prințului Ludovic, care a ajuns fără opoziție pe insula Thanet din Anglia, în capul armatei sale, la 21 mai 1216. A existat o rezistență mică atunci când Prințul a intrat în Londra; la Catedrala St Paul, Ludovic a fost proclamat rege, cu mare pompă și sărbătoare, în prezența tuturor din Londra. Chiar dacă el nu a fost încoronat, mulți nobili, precum și regele Alexandru al II-lea al Scoției (1214-1249), pentru terenurile sale din Anglia, s-au adunat pentru a-i oferi
Ludovic al VIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/303836_a_305165]
-
dreptul asupra celor cinci bărbați făcuți dintr-un obiect ce îi aparținea. Așadar, cele trei femei au fost atribuite lui Susanoo, pentru că sabia din care au fost create, era a lui. E suficient să spunem că amândoi zeii s-au proclamat învingătorii așa-zisei competiții. Insistența zeiței Amaterasu, l-a înfuriat pe Susanoo, care a devenit dintr-odată violent și a început să distrugă totul în jurul lui. El chiar a azvârlit un ponei sacru al zeiței în camera cu războaie de
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
Medici moare în anul 1478 ca urmare a unui complot politic organizat de familia concurență Pazzi. Fiul cel mai în vârstă a lui Lorenzo Piero ÎI. de Medici este alungat din Florența 1494 de către un călugăr fanatic Girolamo Savonarola care proclama "Statul sfânt" sau "Statul lui Dumnezeu" se spune că ar fi ars și unele opere de artă a lui Botticelli fiind nuduri.Piero ÎI. de Medici (Piero cel fără de noroc) se reîntoarce în 1512 fiind însă din nou alungat din
Familia Medici () [Corola-website/Science/303876_a_305205]
-
loc revoluția bolșevicilor și deputații caucazieni au format Sejm-ul Transcaucazian, după modelul polonez, insă la 26 mai 1918, statul respectiv a căzut în urma declarației de independența a Georgiei. Peste două zile deputații azeri adunându-se la Tiflis (actualul Tbilisi), au proclamat independența Azerbaidjanului și au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național (Milli Șura), căruia președintele a fost ales M.E.Rasulzade. Guvernul în frunte cu avocatul Fatali han Xoyski, din cauză ocupației Baku de către bolșevici, s-a mutat la Ganca, al
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
cele câteva state musulmane independente din epoca respectivă și singura unde femeile aveau drept de vot. Datorită demnitarilor de stat cu educație europeană, au fost asigurate drepturile omului și minorităților. S-a inaugurat Universitatea din Baku (1919), limba azeră fiind proclamată limba de stat. Dar, Rusia sovietică avea nevoie de petrolul din Baku, care producea aproape tot combustibilul (95%) din fostul Imperiul Rus. În telegrama sa de urgență conducătorul revoluției V.I.Lenin scria foarte clar: "„Capturarea Baku-ului este foarte, foarte și
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
preluat controlul asupra Chinei nordice, întreținând relații tensionate cu Imperiul Song de Sud. Möngke Khan, al patrulea Mare Han al Imperiului Mongol, a murit în 1259 în timp ce asedia o cetate în Chongqing. Fratele său mai tânăr Kublai Han a fost proclamat Mare Han, deși a fost recunoscut doar parțial de mongolii din vest. În 1271, Kublai Han a fost proclamat împărat al Chinei. După două decenii de războaie sporadice, armatele lui Kublai Han au cucerit Dinastia Song în 1279. China era
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
al Imperiului Mongol, a murit în 1259 în timp ce asedia o cetate în Chongqing. Fratele său mai tânăr Kublai Han a fost proclamat Mare Han, deși a fost recunoscut doar parțial de mongolii din vest. În 1271, Kublai Han a fost proclamat împărat al Chinei. După două decenii de războaie sporadice, armatele lui Kublai Han au cucerit Dinastia Song în 1279. China era din nou unită, sub conducerea Dinastiei Yuan (1271-1368). Populația Chinei s-a dublat în secolele al X-lea și
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
când Kublai a câștigat o bătălie importantă în Sichuan. Din 1268 până în 1273 Kublai a blocat fluviul Yangtze cu marina sa și a asediat Xiangyangul, ultimul obstacol în drumul său de invadare a bogatului bazin al fluviului Yangtze. Kublai a proclamat oficial dinastia Yuan în 1271. În 1275, o armată Song de 130.000 de trupe, sub cancelarul Jia Sidao, a fost învinsă de către nou-numitul comandant șef al lui Kublai, generalul Bayan. În 1276, cea mai mare parte a teritoriului Songului
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
armeni în sudul guberniei Tiflis nu erau mai bune, ceea ce spre sfârșitul anului a dus la războiul armeano-georgian. La 26 mai 1918, Federația Transcaucaziană a căzut prin declarația de independența a Georgiei. Peste două zile Armenia și Azerbaidjan și-au proclamat independența. Deputații azeri au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național ("Milli Șura"), căreia președintele a fost ales Mammad Emin Rasulzade. A fost semnat la 4 iunie 1918 între Imperiul Otoman și un tratat de pace și prietenie, care îi
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
surse istorice, care a fost identificată cu succes. Herodot semnalează, în scrierile sale, că Thales din Milet prezisese o eclipsă care s-a produs în timpul bătăliei dintre mezi și lidieni. Soldații celor două tabere și-au aruncat armele și au proclamat pacea în urma acestui fenomen astronomic. O listă a eclipselor celor mai fiabile descrise în Anale și clasate după sarosul lor este disponibil. O eclipsă de Soare a marcat victoria zulușilor asupra britanicilor la Isandlwana la 22 ianuarie 1879. De atunci
Eclipsă de Soare () [Corola-website/Science/304033_a_305362]
-
a țării. În Cecenia, țară predominant musulmană, aflată la peste 1.500 km depărtare de Moscova, atitudinea fermă antirusă avea o tradiție de secole. Djohar Dudaev, președintele micii republici, era hotărât să scoată țara sa din Federația Rusă și a proclamat independența Ceceniei în 1991. Intervenția celor aproximativ 40.000 de militari federali în Cecenia a târât Rusia într-un conflict asemănător cu cel în care fuseseră implicate Statele Unite în timpul războiului din Vietnam. Când rușii au atacat capitala Ceceniei, Groznii, în
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
în alegerile prezidențiale din 26 martie 2000. Alegerile au fost câștigate de Putin. Războiul din Cecenia a fost unul dintre subiectele forte ale campaniei electorale. În februarie 2000, trupele rusești intrau în Groznîi, iar, cu o săptămână înainte de alegeri, Putin proclama victoria în război. În august 2000, submarinul rusesc K-141 Kursk a fost avariat de o explozie a unei torpile proprii, accident care i-a provocat scufundarea în apele puțin adânci ale Mării Barenț. Autoritățile rusești au organiza o tentativă de
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
multe dintre relicvele culturale au fost pierdute. Marile orașe unde puterea otomanilor era mare au fost depopulate masiv până în secolul al XIX-lea. După războiul ruso-turc, 1877-1878 și Tratatul de Pace de la San Stefano din 3 martie 1878 s-a proclamat Principatul autonom al Bulgariei. Tratatul a fost însă respins de Marile Puteri, care se temeau că o țară de limbă slavă în Balcani ar fi servit interesele Rusiei. Aceasta a dus la un alt tratat de pace, Tratatul de la Berlin
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
Bulgariei. Tratatul a fost însă respins de Marile Puteri, care se temeau că o țară de limbă slavă în Balcani ar fi servit interesele Rusiei. Aceasta a dus la un alt tratat de pace, Tratatul de la Berlin (1878) care a proclamat Principatul autonom bulgar. Primul prinț bulgar a fost Alexander von Battenberg. Mare parte din teritoriul Traciei a fost inclusă în regiunea Rumelia, iar restul Traciei și Macedonia au fost date otomanilor. După Războiul sârbo-bulgar și unificarea cu Rumelia de Est
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
bulgar a fost Alexander von Battenberg. Mare parte din teritoriul Traciei a fost inclusă în regiunea Rumelia, iar restul Traciei și Macedonia au fost date otomanilor. După Războiul sârbo-bulgar și unificarea cu Rumelia de Est în 1885, principatul s-a proclamat regat independent în data de 5 octombrie 1908, în timpul domniei lui Ferdinand I al Bulgariei. În 1912-1913, Bulgaria a fost implicată în războaiele balcanice, intrând în conflict de partea Greciei și a Serbiei împotriva Imperiului Otoman, și apoi împotriva foștilor
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
(prescurtat: R.P.R.) a fost numele oficial purtat de statul român de la abdicarea regelui Mihai al României, eveniment petrecut pe 30 decembrie 1947, până la adoptarea constituției din 1965 care proclama Republica Socialistă România (R.S.R.), la 21 august 1965. Din anul 1954, grafia numelui țării a fost schimbată în Republica Populară Romînă, conform normelor ortografice din acea perioadă. În anul 1963 s-a revenit la scrierea cu "â" a numelui țării
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]