5,478 matches
-
Evgheni Fiodorovici Dragunov (Russian: Евгений Фёдорович Драгунов) (n. 20 Februarie, 1920, Izhevsk - d. 4 August, 1991) a fost un creator de arme rus, cel mai bine cunoscut pentru Pușca semiautomată, pușcă ce îi poartă și numele, Pușcă cu lunetă Dragunov. Lucrând ca și bunicul său în Fabrica de arme Izhevsk. Urmând tradiția familiei își termină studiile ca strungar la Școala industrială Izhevsk. Ca tânăr i se oferă de lucru în aceeași fabrică în care și bunicul său
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
își termină studiile ca strungar la Școala industrială Izhevsk. Ca tânăr i se oferă de lucru în aceeași fabrică în care și bunicul său a lucrat, bunic care a lucrat în timpul regimului țarist. Primul său proiect a fost îmbunătățirea mecanicii puștii cu baionete Mosin - Nagant, modelul 1891/30. Din anul 1939 a fost recrutat în Armata Sovietică unde a servit într-un regiment în atelierul armurier. Odată cu izbucnirea celui de al doilea război mondial din 1941 a fost promovat la gradul
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
arăta entuziasmul pentru tir și pentru competiții de trageri unde chiar a realizat scoruri ridicate. După război s-a întors la Izhevsk, la Biroul pentru designul armelor, pentru a-și termina cursurile. Din nou și-a îndreptat atenția către modernizarea puștii cu trei gloanțe Mosin - Nagant (cal. 7.62 mm), armă care s-a bucurat de bune aprecieri în conflictele armate. Armă care nu excela la reîncărcarea gloanțelor. Dragunov a rezolvat problema cu reîncărcarea lentă și suplimentar a montat pe această
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
s-a bucurat de bune aprecieri în conflictele armate. Armă care nu excela la reîncărcarea gloanțelor. Dragunov a rezolvat problema cu reîncărcarea lentă și suplimentar a montat pe această armă o lunetă care făcea țintirea și ochirea mult mai ușoare. Pușca Mosin - Nagant, a devenit favorita lui Dragunov. La sfârșitul anilor 1940 și începutul 1950, a creat mai multe versiuni sport ale acestei puști. Fără nici o exagerare se poate spune despre Dragunov că a creat o nouă tendință în modul de
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
mai multe proiecte, vreo 27 de tipuri de arme de foc incluzând MTs-50, МTsV-50, Zenith, Strela (Sageata), Taiga, CM, Biathlon-7-2, Biathlon-7-3, Biathlon-7-4, câștigătoare a medaliilor de aur la diverse campionate olimpice. În anul 1958 a acceptat provocare pentru crearea unei puști semiautomate. Armă care trebuia să îndeplinească mai multe cerințe pe lângă acuratețea tirului și distanța de tragere, arma trebuia să fie ușoară, compactă și capabilă să execute foc semiautomat. Așa armă cu lunetă a fost creată și dezvoltată în Rusia în
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
armei ținându-se cont de factori externi: praf, temperatură, umiditate și frig. Un alt factor despre care trebuia ținut cont era și faptul că trebuie redusă presiunea în compartimentul de reîncărcare pentru optimizarea reîncărcării și acuratețea tirului. Primul prototip al puștii cu lunetă SVD (Snayperskaya Vintovka Dragunova) a fost realizat în 1959. Pușca SVD a intrat în competiție cu AK-47 a lui Mihail Kalașnikov. În paralel cu echipa lui Dragunov au lucrat și alte echipe conduse de Alexander Konstantinov și Fedor
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
Un alt factor despre care trebuia ținut cont era și faptul că trebuie redusă presiunea în compartimentul de reîncărcare pentru optimizarea reîncărcării și acuratețea tirului. Primul prototip al puștii cu lunetă SVD (Snayperskaya Vintovka Dragunova) a fost realizat în 1959. Pușca SVD a intrat în competiție cu AK-47 a lui Mihail Kalașnikov. În paralel cu echipa lui Dragunov au lucrat și alte echipe conduse de Alexander Konstantinov și Fedor Barinov, la proiecte asemănătoare. Evgeniy Fedorovich Dragunov a murit la 4 August
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
dar au ajuns să-i respecte pe aceștia în timpul campaniei. Apatia de la început era ilustrată de un manifest emis britanicilor și australienilor în timp ce se aflau în Egipt: „soldații turci de regulă își manifestă dorința de a se preda ținând patul puști în sus și fluturând haine sau cârpe de orice culoare. Un steag alb adevărat trebuie privit cu cea mai mare suspiciune, întrucât un soldat turc foarte probabil nu deține materiale de această culoare.” Erickson susținea că această apatie izvora dintr-
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Suvla și Anzac urmau să fie evacuate spre sfârșitul lui decembrie, ultimele trupe urmând să plece înaintea zorilor zilei de 20 decembrie 1915. Numărul de soldați a fost redus încet-încet de la 7 decembrie 1915 și unele șiretlicuri, cum ar fi pușca lui William Scurry care trăgea singură, printr-un mecanism ce o declanșa prin intermediul unei tigăi legate de trăgaci și în care picura apă, au fost utilizate pentru a deghiza plecarea Aliaților. La Golful Anzac, soldații au păstrat liniște perfectă timp
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
(prescurtarea denumirii "Автомат Калашникова образца 1947 года", în ) este o pușcă de asalt creată în 1947 de Mihail Kalașnikov și folosită în timpul Războiului Rece ca armă standard de armatele statelor din Blocul Estic și ale țărilor aliate cu acesta. , cea mai populară pușcă de asalt din lume, are costuri foarte mici
AK-47 () [Corola-website/Science/311003_a_312332]
-
Автомат Калашникова образца 1947 года", în ) este o pușcă de asalt creată în 1947 de Mihail Kalașnikov și folosită în timpul Războiului Rece ca armă standard de armatele statelor din Blocul Estic și ale țărilor aliate cu acesta. , cea mai populară pușcă de asalt din lume, are costuri foarte mici și se întreține foarte ușor, fiind optimă pentru războiul de gherilă. După mai multe modernizări, AK-47 a fost adoptată la scară largă de Armata Roșie, iar în timpul Războiului Rece a fost produsă
AK-47 () [Corola-website/Science/311003_a_312332]
-
largă de Armata Roșie, iar în timpul Războiului Rece a fost produsă în fabrica de armament IJMAȘ, (ИЖМАШ; abrevierea denumirii "Ijevski Mașzavod", Ижевский Mашзавод) din Ijevsk, care construia și autovehicule, îndeosebi motocicletele "IJ". Spre deosebire de principalul concurent pe piața internațională de armament, pușca americană M16, automatul „Kalașnikov” este ușor de demontat și rămâne funcțional chiar și după ce e scufundat în apă ori îngropat în nisip. Aceste avantaje tehnice s-au dovedit decisive în timpul războiului din Vietnam și i-au sporit popularitatea. Oficial, între
AK-47 () [Corola-website/Science/311003_a_312332]
-
decisive în timpul războiului din Vietnam și i-au sporit popularitatea. Oficial, între 70 și 100 de milioane de exemplare au fost fabricate până acum în întreaga lume, AK-47 fiind cea mai răspândită armă de foc din lume. „Kalașnikov” este dezvoltarea puștii de asalt "Maschinenpistole 43" și "44" ("MP 43", "MP44") redenumită Sturmgewehr 43 și "44" și versiunile din 1945, "Stg 45", concepute în Germania de echipa de tehnicieni condusă de Hugo Schmeisser și fratele său Hans (fiii unui celebru constructor de
AK-47 () [Corola-website/Science/311003_a_312332]
-
unui armament nou. În 1946, frații Schmeisser, un grup de tehnicieni și familiile lor au fost strămutați cu un tren special în orașul Ijevsk de lângă munții Ural, pentru a lucra în continuare în cadrul programelor sovietice, care au dus la apariția puștii de asalt AK-47. Această armă păstrează în mare măsură design-ul versiunilor germane "Stg 43, Stg 44" și "Stg 45" (aceasta din urmă copiată în 1945 și de francezi: AME1). Armele de asalt germane Stg 44-45 au fost concepute ca
AK-47 () [Corola-website/Science/311003_a_312332]
-
din 1605, adesea denumit în secolele anterioare complotul de trădare cu praf de pușcă sau Trădarea Iezuită, a fost o tentativă de asasinat împotriva regelui Iacob I al Angliei și al VI-lea al Scoției de către un grup de provinciali conduși de . Planul era să arunce în aer Camera Lorzilor în timpul deschiderii lucrărilor Parlamentului
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Complotul a fost dezvăluit autorităților printr-o scrisoare anonimă trimisă lui , la 26 octombrie 1605. În timpul unei percheziții a Camerei Lorzilor efectuată în preajma miezului nopții de 4 noiembrie 1605, Fawkes a fost descoperit păzind 36 de butoaie de praf de pușcă—suficient pentru a distruge complet Camera Lorzilor—și arestat. Majoritatea conspiratorilor au fugit din Londra după ce au aflat de descoperirea complotului, încercând să-și asigure susținere pe drum. Câțiva au opus rezistență șeriful de Worcester și oamenilor lui în ; în
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Granat nu a putut informa autoritățile din cauza confidențialității absolute a confesionalului. Deși imediat după descoperirea complotului au fost introduse legi anticatolice, mulți catolici importanți și credincioși și-au păstrat funcțiile înalte timpul domniei regelui Iacob I. Zădărnicirea complotul prafului de pușcă a fost comemorată timp de mulți ani după aceea, prin predici speciale și alte evenimente publice, cum ar fi bătutul clopotelor bisericilor, obiceiuri care au evoluat în de astăzi. Între 1533 și 1540, regele Henric al VIII-lea Tudor a
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
lui Percy. Clădirea era ocupată de comisari scoțieni numiți de rege să aranjeze planurile sale de unificare a Angliei și Scoției, așa că complotiștii au aranjat cazarea lui Catesby în Lambeth, pe malul opus al Tamisei de unde stocurile de praf de pușcă și alte provizii puteau fi transportate convenabil cu barca în fiecare noapte. Între timp, regele Iacob și-a continuat politicile împotriva catolicilor, și Parlamentul a promovat legi anticatolice, până la suspendarea lucrărilor la 7 iulie. Conspiratorii au revenit la Londra în
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Conspiratorii au revenit la Londra în octombrie 1604, când , un „om disperat, ruinat și înglodat în datorii”, a fost primit în grup. Responsabilitatea lui era de a se ocupa de casa lui Catesby din Lambeth, unde erau depozitate praful de pușcă și alte provizii. Familia lui Keyes avea relații importante; soția lui lucra pentru catolicul Lord Mordaunt. Înalt, cu barbă roșcată, el era considerat de încredere și, ca și Fawkes, capabil să aibă grijă de el însuși. În decembrie, Catesby l-
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
în timpul săpării tunelului, au auzit un zgomot de sus. Zgomotul s-a dovedit a fi văduva chiriașului de atunci, care făcea curat în beciul aflat exact sub Camera Lorzilor—încăperea unde complotiștii au depozitat în cele din urmă praful de pușcă. Până când complotiștii s-au reunit la Anul Nou pe stil vechi, de Buna Vestire, 25 Martie, în rândurile lor au mai fost admiși trei: Robert Wintour, John Grant, și Christopher Wright. Venirile lui Wintour și Wright erau alegeri evidente. Împreună cu
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
primejdia ca unele eforturi personale ale unora să comită trădare sau să folosească forța împotriva Regelui”, și a cerut papei să emită o înștiințare publică împotriva utilizării forței. Potrivit lui Fawkes, la început fuseseră aduse 20 de butoaie de praf de pușcă, după care alte 16, la 20 iulie. Praful de pușcă era teoretic sub monopol de stat, dar era ușor de obținut din surse ilicite. La 28 iulie, amenințarea ciumei a amânat din nou deschiderea Parlamentului, de această dată până marți
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
sau să folosească forța împotriva Regelui”, și a cerut papei să emită o înștiințare publică împotriva utilizării forței. Potrivit lui Fawkes, la început fuseseră aduse 20 de butoaie de praf de pușcă, după care alte 16, la 20 iulie. Praful de pușcă era teoretic sub monopol de stat, dar era ușor de obținut din surse ilicite. La 28 iulie, amenințarea ciumei a amânat din nou deschiderea Parlamentului, de această dată până marți, 5 noiembrie. Fawkes a părăsit țara pentru o perioadă scurtă
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
pericolul unei revolte se disipase, Garnet a călătorit prin țară într-un . Nu este sigur când s-a întors Fawkes în Anglia, dar era deja înapoi în Londra la sfârșitul lunii august, când a descoperit împreună cu Wintour că praful de pușcă depozitat în beci se alterase. S-a adus mai mult praf de pușcă în încăpere, împreună cu lemne de foc care să-l ascundă. Ultimii trei conspiratori au fost recrutați la sfârșitul lui 1605. De Sfântul Mihail, Catesby l-a convins
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
este sigur când s-a întors Fawkes în Anglia, dar era deja înapoi în Londra la sfârșitul lunii august, când a descoperit împreună cu Wintour că praful de pușcă depozitat în beci se alterase. S-a adus mai mult praf de pușcă în încăpere, împreună cu lemne de foc care să-l ascundă. Ultimii trei conspiratori au fost recrutați la sfârșitul lui 1605. De Sfântul Mihail, Catesby l-a convins pe catolicul fervent Ambrose Rookwood să închirieze din apropiere de Stratford-upon-Avon. Rookwood era
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
fost arestat, la care a spus că îl cheamă John Johnson. El avea un felinar, astăzi expus la , Oxford, și o percheziție asupra persoanei sale a dezvăluit un ceas de buzunar, mai multe fitile și iască. Butoaiele de praf de pușcă au fost descoperite ascunse sub mormane de vreascuri și cărbune. Fawkes a fost dus la rege devreme în dimineața zilei de 5 noiembrie. După ce s-a răspândit vestea arestării lui „John Johnson” printre complotiștii aflați încă în Londra, majoritatea au
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]