5,452 matches
-
N-am primit niciun mesaj recent de la Frank. Domnul Hennessy și doamna doctor Hamilton Îl vizitează săptămînal. — Bun. Atunci, se cheamă că nu-i abandonat. (Continua să mă măsoare cu privirea, Încercînd să identifice vreo schimbare subtilă În aspectul și purtările mele.) Spuneți-mi, domnule Prentice, o să-i faceți vreo vizită fratelui dumneavoastră Înainte de proces? Mai sînt două luni și ceva pînă atunci. Sigur că da, domnule inspector. Poate mă duc să-l văd peste cîteva zile. SÎnt foarte ocupat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e important să auziți hotărîrea pe care am luat-o. Se Întoarse zece minute mai tîrziu, Încălțat cu sandale și purtînd un halat flaușat lung pînă În podea. Își curățase sîngele de pe mîini și din păr, dar ferchezuiala minuțioasă și purtările fine erau deja de domeniul trecutului. — Mulțumesc din nou pentru ajutor, Îmi spuse În timp ce așeza pe masă tava cu coniac și tonic. Mă bucur să pot spune că Laurie doarme. De luni de zile Îmi tot fac griji pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
private din cursul serii. Wolfgang și Helmut stăteau lîngă piscina care se golea Încet, uitîndu-se cum schimbau apa Îngrijitorii spanioli și cum aliniau chelnerii mesele. — Charles...? Hennesy se ridică În picioare să mă privească mai de-aproape. Își lăsase deoparte purtările de tătic al clubului și acum semăna cu un contabil iscusit pus În fața unui client extravagant și nechibzuit. — Ai făcut un gest generos - să-l ajuți pe Sanger cu fata aceea. Totuși, avea dreptul s-o ia...? — E pacienta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și câte o cantină a săracilor, vecinii din curțile de pe strada ei nu mâncau prea des carne și dormeau câte cinci într-o încăpere. Mama ei fusese o femeie deșteaptă și nesupusă. În 1935, după decretul primului Pahlavi, care interzicea purtarea chador-ului, taică-său, bătrânul Talesh, nu o mai lăsase la școală: „Ya Ali, că doar n-o să umble ca o zăludă pe sub ochii bărbaților!“, așa că progenitura lui, Fatemeh, care pe atunci avea nouă ani, mai ieși din casă doar la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
salcâm în foc. - Să-mi fac și un copil, să m-ajute - și gata! Să-l învăț în muncă și-n dreptate... - Să-ți faci, domnu Stere, să te audă Ă-lde-sus! Hainele de le avea se cam hărtăniseră de atâta purtare. Au mers la târguială împreună, luând Grivița de la un capăt la altul. Muierea, înainte, negustorul, după ea. Aici, altă lume: strada largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu barbă. Cu toții suntem supuși influenței ținutei. Artistul Îmbrăcat de gală nu mai poate lucra. În rochie de interior sau Împodobită pentru bal, o femeie nu mai este aceeași: ai spune că sunt două femei! Aici Brummell scoase un oftat. — Purtările pe care le avem dimineața nu sunt și cele de seara, continuă el Într-un târziu. În sfârșit, George al IV-lea, care m-a onorat Într-atât cu prietenia lui, s-a simțit, cu siguranță, mai mare În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
avea oroare de gesticulația meridională. Nu-i plăcea nici vorbirea volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust. Despre Baudelaire se poate spune că era un dandy rătăcit În mijlocul boemei, dar un dandy ce ține la rangul său, la purtarea aleasă și la acel cult al sinelui ce-l caracterizează pe omul pătruns de principiile lui Brummell. Jean-Paul Sartretc "Jean‑Paul Sartre" Baudelaire*tc "Baudelaire*" ș...ț După aceste observații, ne vor rămâne puține de spus despre faimosul dandysm al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu mai făcea haz pe seama pornirilor lui Astaghfirullah, continuă taică-meu, gânditor și perplex la amintirea vechilor ștrengării. Șeicul a apărut, în ochii marii mase a oamenilor, drept un personaj venerabil. Nu-și abandonase deloc o dată cu vârsta acele vorbe și purtări care-l caracterizau, ba dimpotrivă, trăsăturile care ni-l făceau hazliu se accentuaseră. Dar orașul nostru își schimbase sufletul. Înțelegi tu, Hassan fiule, omul ăsta își petrecuse întreaga viață predicând oamenilor că, dacă vor continua să trăiască așa cum o făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zâmbitoare, n-a avut parte de vreo mângâiere. — Mă temeam de primirea asta și de aceea nu m-am bucurat când Warda a apărut pe vas, mi-a explicat mai târziu mama. Am suportat mereu în tăcere abaterile lui Mohamed. Purtarea lui mă umilise în ochii tuturor vecinilor și întreaga Granadă ajunsese să-și bată joc de nesăbuințele lui. Cu toate astea, îmi spuneam necontenit: „Salma, ești soția lui și îi datorezi ascultare; într-o bună zi, când se va sătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
libertini. Salma însăși nu uita să-și modifice mersul când trecea prin locul de formă pătrată unde se afla piața de flori, nu atât din cucernicie cât dintr-o legitimă grijă de respectabilitate. Băgasem de seamă în cele din urmă purtarea ei și mă distram ca de un joc nou la fel ca atunci când, tropăind alături de ea, mă prefăceam că o provoc la o alergare. Într-una din zilele din anul acela, pe când străbăteam piața, mama a grăbit pasul. Râzând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-l fi dojenit. Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat transmis de către comandantul fortăreței. Biletul era conceput astfel: Îți aduc salutul sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat transmis de către comandantul fortăreței. Biletul era conceput astfel: Îți aduc salutul sultanului, care te roagă să-l pomenești în rugăciunile tale. Își asumă răspunderea în purtarea pe care a avut-o față de tine și ar fi dornic să nu-și atragă dojenile tale. Nu a știut să țină piept unui impuls urât. În aceeași zi, starostele negustorilor coborâse din fortăreață, precedat de purtători de făclii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împotriva imperiului mameluk. La sfârșitul discuțiilor, m-am grăbit să vorbesc despre toate astea cu Nur, ceea ce era din partea mea mai rău decât o alunecare a limbii. După cum aș fi putut să prevăd, circaziana mea a luat foc, nu în purtările ei, ci în inimă. Voia cu orice preț să-i înștiințeze pe frații ei de neam despre pericolul ce-i amenința. — Sultanul Kansoh e un om bătrân, bolnav și nehotărât, care va continua să plece blajin urechea la promisiunile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mie, pentru că tot eu vă îngrop... ARTUR (Înduioșat.): Dumneata? Dumneata le faci aici pe toate? GARDIANUL (Bravând.): Tot greul cade asupra inferiorilor. ARTUR (Cu afecțiune și compasiune.): Îmi pare rău... îmi pare sincer rău... Te rog să mă ierți pentru purtarea de adineaori. GARDIANUL: Nu face nimic. ARTUR: N-o să se mai întâmple... GARDIANUL: Bineînțeles. ARTUR (Discret.): Totuși... unde... unde ai de gând să mă îngropi? GARDIANUL: Avem... o groapă cu var... mare... Mai în spate... ARTUR (Tremurând, se repede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
simpatia nimănui; cerem înainte de toate, persuasiunea celui care vine alături de noi. Noi, partizani ai metodelor violente preconizate de Sorel, nu captăm - ci cucerim. Vom învinge impunîndune - niciodată prin tocmeală și acomodare". Monsaraz scria toate acestea la 19 februarie 1918, atacând purtarea activiștilor monarhiști și catolici, care se grăbiseră să adere la Republică. Mișcarea integralistă nu putea să refuze simpatia și chiar un oarecare ajutor dictaturii lui Sidonio Paes pentru că acesta salvase țara din anarhia democrației lui Costa, a "furnicii albe", dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pactul gărzilor cu insurgenții. La ora 10, Granjo se duce la cartierul general al Gărzii și, de acolo, scrie Președintelui Republicii informîndu-l că, neputând stăpâni revolta, își înaintează demisia. Președintele Antonio Jose de Almeida i-o primește, lăudând "nobila sa purtare". Și Granjo se întoarce acasă, frecîndu-și mâinile că "și-a îndeplinit datoria" și "a evitat vărsarea de sânge între frați!" Nu aceeași părere o aveau însă și anumite elemente extremiste ale insurgenților. Casa ex-președintelui de Consiliu e înconjurată, iar Granjo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
28 mai. Armata fusese, până atunci, marea speranță a maselor largi, trădate de politiceni, obosite de politică. Dar dictatura Juntei militare, departe de a soluționa dificultățile și a pune capăt dezmățului din administrație - contribuia la agravarea haosului general prin lamentabila purtare a lui Gomes da Costa. Mitul loviturii de la 28 mai - care nu fusese niciodată prea puternic - se dezagrega văzând cu ochii. Monarhiștii erau dezamăgiți nu numai pentru că vedeau depărtîndu-se posibilitatea unei restaurări, ci și pentru că asistau la surparea prestigiului politic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
banale, anoste, demne de luat în seamă (eventual) doar pentru că se bălăcesc în mlaștina de sub bunul-simț. Poți fi interesant, poți capta atenția și cu inepții debitate din gogomănie. Mai ales când pare că prezinți și garanția unui certificat de bună purtare dat de sacoșa cu romane. Îmi ridic, din când în când, privirea de pe pagina de ziar și privesc în lungul șirului de mese. Criticul de odinioară își chinuie scrisul să și-l mlădieze pe contururile de fum ale cine știe cărei scrieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lanseze la apă barca În care se așezau deja mama și fiica. CÎnd ambarcațiunea se pierduse În beznă, În direcția luminilor de pe Virgen Blanca, rotofelul căpitan se Întoarse spre cavaler și Îi zîmbi afabil: - Nu trebuie să o Învinuiți pentru purtarea ei, spuse el. Atîtea animale ciudate și monstruoase impresionează pe oricine, darămite pe o fată atît de tînără și delicată. - Dar am educat-o În așa fel Încît să știe să facă față cu curaj vremurilor grele În care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era „chestia” aia și unde se dusese, nu-și putea imagina, dar era limpede că, din cîte-și amintea despre el, se asemăna mai degrabă cu o fiară sălbatică sau cu un diavol decît cu o ființă omenească, În pofida faptului că purtarea lui, judecînd după obiectele care-l Înconjurau, era, fără putință de tăgadă, aceea a unui om. Mai multe cărți fuseseră Îngrămădite Într-un colț al mesei butucănoase, În mijlocul căreia se odihnea, deschis, ceea ce ar fi putut fi considerat un jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
învățăminte. De exemplu, toate au un timp potrivit, al lor, deoarece „e bine să se facă toate la timpul lor”, însă, cu voia lui Dumnezeu, căci „toate stau doar în mâna lui Dumnezeu”, numai de voia Lui „depind toate”, de purtarea Sa de grijă, de pronia Sa. „Iertarea” - împlinește o paralelă în scop pedagogic, între maturi și copii. Modelul iertării este deținut de copii, care după supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
distrează cu cercul și coarda, ori mâzgălesc pe trotuar pătratele unui șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți. Eu o să vă pun note la purtare, o să vă spun poezii... Behăi înveselit. Găsise pe bufet o maimuță de fetru și îi mângâia delicat urechile gălbui. Ioniță Dragu arunca priviri furișe. S-ar fi dus la toaletă, emoțiile îl încercau întotdeauna în același fel, dar nu îndrăznea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din gură - ncet cântând. Una-i zice: Drag băiat, Să fii mare împărat Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: Să fii tare Fără de asemănare Cum nu e viteaz sub soare. Zise - a treia: Fii cuminte În purtare și cuvinte, Și isteț să fii cu duhul Cum e luna și văzduhul. - Ah, mai stați, mai stați o clipă, Nu-i dați daruri ce în pripă Sunt supuse la risipă, Daruri ce le dați multora Dați-le ș-acum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-o băga, Și pe murgu - o arunca 278 {EminescuOpVI 279} Și din grai așa grăia: - Haidați feciori după mine Să vă-nvățu - a trăi bine, Să vă duc pe la strâmtori, Să vă iau la gălbiori, Că-s mai ușori la purtare Și-s mai spornici la schimbare. {EminescuOpVI 280} DONCILĂ Întru o vreme trecută Și de abia pomenită, Nimerit-au la un împărat Un deliu din Țarigrad. Multu-i mare și ciudat, Groznic și înfricoșat; Este-n stat de șapte coți, Socotește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]