6,309 matches
-
Poate te pot ajuta cu ceva, răspunde femeia. O nouă ușoară strîngere de mînă a lui Raul primește un răspuns similar. Uite, Amanda. Muncim mult și viața lunecă parcă pe lîngă noi. Sîntem tineri doar acum... Peste cîțiva ani vom regreta că n-am simțit tinerețea mai din plin. Aș vrea să mergem prin țară, să vizităm ce este mai frumos și interesant, să simțim libertatea de a ne mișca liberi și, mai ales, comod. De aceea m-am gîndit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
avertisment să-mi văd de ale mele. Și eu pe unde să trec, bre? mă adresez agresorului. Nu mă privește. Pe aici nu se trece, decît... doar peste trupul meu, pare a replica "războinicul". Stau și-l privesc cu nesaț. Regret că nu am camera de luat vederi. Obosește și se așază pe o crenguță. Cum or fi ouțele tale și cu ce penișoare reușești să le clocești, fiorosule? Rîd. Am ajuns de rîsul curcilor. Mi-am găsit nașul. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru șofer totul este simplu. Am întîrziat? O, nu. Poftiți, vă rog, pe aici. Alvarez merge înaintea mea pe un soi de trotuar îngust, mult prea apropiat de peretele căsuței. Mă feresc cu dificultate printre tot felul de lucruri și regret că dieta mea nu prea dă rezultate. Atelierul este mediocru luminat, dar asta numai dacă facem comparație cu lumina împrăștiată pe aici de soarele subtropical. O cafea? întreabă pictorul formal. Nu, mulțumesc, a trecut ora cafelei. Privesc tablouri de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-mi pregătească alt costum. Telefonez la serviciu și am noroc. Imediat să plece cineva la mine, să-mi aducă un costum, ordon sec. Lada mă duce la serviciu și apoi intră în grevă. Nu mai pleacă și vecinul meu regretă că a fost atît de drăguț. Să-l ducă intendentul, spun sec. Este plecat după costum, mi se răspunde. Să-l ducă consilierul... Mașina cealaltă nu merge, are pană. Ocupați-vă de dumnealui, este vecinul meu, spun eu mergînd cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frumoasă, ține găleata să se umple. Surîde cu prietenie la vederea noastră, a ambasadorilor. Ce dantură! Elefantul trebuie să fie rușinat cu albul fildeșului său. Găleata se umple și fata pleacă lent, ca și cum ar vrea să mai rămînă, ca și cum ar regreta ca se desparte de noi. Dar trupul ei execută o simfonie de balet, pe care doar Cuba o înțelege. Și eu... Omul trebuie să aibă loc de depozitare pentru rezerva de o săptămînă, continuă compañera. O altă femeie, cu forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oarecum îngrijorat din cauza copiilor. Nu-i putea lua cu el. Nici el n-avea unde să doarmă, se gîndea să se ducă la un văr, pentru o noapte, două. Vecinul și vecina aflară cu uimire despre decizia luată de vecin. Regretau mult acest necaz. O cafea? întreabă vecina. Mulțumesc mult, aș avea nevoie. Vecinul avea doar o cameră, fără toaletă. Toaleta era în curte, pentru toți la un loc. Copilul își făcea temele, ghemuit într-un colț și era foarte preocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
muncii sale, întoarcerea unor datorii din partea copiilor, când se mai limpeziseră apele în urma marilor furtuni, atunci bătăile inimii au părăsit-o, lăsând în urmă durere, tristețe, regrete și foarte multe lacrimi. Pentru toate activitățile și greutățile ce le-a avut, regret foarte mult că nu am găsit cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie toate sacrificiile făcute în cei 28 de ani de singurătate, de văduvie. Toate momentele vieții le considera niște trepte pe care oamenii le urcă și le coboară
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a decis altfel ! Am fost un învins, au fost și alții...mulți alții. După dreapta judecată, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune și pe noi ! Popoarele în toate timpurile și peste tot au fost ingrate. Nu regret nimic și nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu mângâere, la nedreptate cu iertare. Ultima mea dorință e să trăiești. Retrage-te într-o mânăstire. Acolo vei găsi liniștea necesară sufletului și bucata de pâine
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fost un învins, au fost și alții...mulți alții. După dreapta judecată, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune și pe noi ! Popoarele în toate timpurile și peste tot au fost ingrate. Nu regret nimic și nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu mângâere, la nedreptate cu iertare. Ultima mea dorință e să trăiești. Retrage-te într-o mânăstire. Acolo vei găsi liniștea necesară sufletului și bucata de pâine, care azi nu o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de volubilitatea oii rătăcite. Virtutea e statuară, cu riscul de a fi împietrire. Păcatul e epic, cu riscul de a cădea în derizoriu și anecdotic. Fratele fiului risipitor e de o incoloră conformitate. Fiul risipitor are ce povesti și ce regreta. * (Gustave Thibon, op. cit., p. 25.) E vorba, s-ar zice, de două soiuri de „cumințenie“: cumințenia rațiunii, care decide că n are sens să persiști în inevidență, să cauți ceea ce e de negăsit, să întârzii într-un exercițiu desuet, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
săi mai mari (Jazz, de cinci ani, și Kio, de doi), bebelușul va avea libertatea de a alege singur cu ce vrea să se îmbrace, ce culori va purta (Jazz preferă rozul) și ce frizură îi convine. Chiar când mama regretă anumite opțiuni ale vreunuia din fii, ea preferă să nu se amestece, ca nu cumva domnișorii (recte domnișoarele) să se simtă „hărțuiți“, inhibați de influențe inoportune. Întrebat asupra eventualelor efecte negative ale unui asemenea tratament pedagogic, un expert canadian în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
urmare, că sunt victima unei infracțiuni. Nu poți să folosești după bunul tău plac numele altcuiva și cu atât mai puțin să creezi rețele de „prieteni“ și să alimentezi un așa-zis dialog, fără ca el să aibă, de fapt, loc. Regret că sunt introdus samavolnic în această nouă sectă și îi previn pe adevărații mei prieteni și pe eventualii internauți că, intrând în comunicare cu portretul meu de pe Facebook, intră în comunicare cu o stafie. Patru feluri de a practica morala
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
doar la oamenii cultivați - astăzi am spune intelectuali - și nu au rădăcini populare. Pozitivismul va elibera Italia de sub jugul austriac, însă, odată atins acest scop, nu va pleca urechea la „acei călăuzitori spirituali ai populației care n au încetat să regrete străvechea sa dominație și chiar să viseze la revenirea ei universală”. Cu mai bine de un secol înainte, Comte prevedea astfel care ar putea fi consecințele viitoare, în Italia și Spania, ale exacerbării sentimentului național, așa cum se întîmplase în timpul vieții
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
detenție, mai ales a modului în care s-au reflectat acestea asupra sufletelor și stării interioare ale celor întemnițați. Suferințele au întărit legătura cu Dumnezeu atât de mult, încât nu am întâlnit nici măcar unul singur dintre deținuți care să fi regretat perioada petrecută în închisoare, cu siguranță tocmai pentru faptul că perioada de privațiuni le-a adus tuturor o mai mare apropiere de Dumnezeu. Din toate poeziile răzbate o mare credință, o mare dragoste de Dumnezeu, de neam și țară, într-
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
legi, la fel de neimaginat, imaginația aparținând doar lumii prezente. Un salt calitativ pare a fi apariția rațiunii, Într’un regn irațional, evident În dauna mijloacelor de apărare față de alții - colți, gheare - ori față de mediu - blana, pe care o simpatică prietenă o regretă În glumă ca cel mai eficace fard... N’aș crede, căci saltul n’a fost total: omul, că de el e vorba, a păstrat În Întregime esența biologică a predecesorilor care, mai mult, i-au rămas contemporani, Împărțind cu el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În tot cartierul, acum acesta e plin. Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce ne cade În „labe“. Pisica se pregătește deci de viitor, și regret că „pisica“ de dincolo de microfon e blondă... adică În părul ei se află feomelanină, substanță reducătoare... Și, recunosc, treaba asta o fac și alții: veverița, de exemplu, ori vulpea, ambele concurate tot mai strâns de forme negre, mai ales În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
foame, iar alt blid nu mai am. Altfel spus, sunt obligat să suport consecințele acțiunii mele: N’aveam decât să fiu cumpătat dacă voiam să mai am ce admira În blid. Bineînțeles până ce alții, vreun mucegai, ar face același lucru, „regretând“ și ei apoi că l’au mântuit. Desigur, pentru că spre deosebire de acel mucegai am rațiune, mă cufund În meditație, spre a drege noua situație, blidul gol. Și aflu, de pildă, că am Înfulecat prea repede În raport cu abilitatea mea de a reumple
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Răcit cobză, țin Într’o mână batista, iar cealaltă aproape de butonul care „taie“ microfonul de mi vine să strănut. Noroc că muzică e berechet, iar În aceste momente becul roșu e stins... Hapciu! N’am În față decât trei ore... Regret că n’am În față „gradele“ pe care le măsoară termometrul... ar fi un rachiu pe cinste... Dar așa, să bârfim apa, aceea care curge literalmente pe mine, udând și teancul de hârtii și cărți din față-mi. Conu’ Aurel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bobii“ lui. Doar că sunt doar trei, dar larg răspândiți cantitativ: lutul, lemnul, piatra. Culmea, asta e casa tradițională: pereți din lut, (eventual) pe furci din lemn, acoperiți cu stuf, eventual câteva pietre, pe la colțurile „fundației“. „Lupul“, deși păgân declarat, regretă că echipa mobilizată de Radio Iași e văduvită de prezența preotului anunțat (În paranteză fie spus, „lupul“ e chiar satisfăcut: popa a cedat față de beneficiul net al unui botez, Îngropăciune etc...). Căci voia să-i spună că se fac biserici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
valabil doar cât trăiesc. Motiv pentru care nu vă sfătuiesc să folosiți blănița pisicii pentru vreun guler, cu atât mai mult pe a sălbăticuței mele prietene Felis silvestris. Despre mine pot vorbi o viață. Dar răbdați o săptămână... Nu veți regreta! Miau „Meridian“, 26 ianuarie 2001, ora 12,28 17. Mă cheamă Moti. II Transmit de pe teren. Adică de pe muchea gardului. L’aș lăsa pe Cristi să explice performanța, dar știu că a picat mecanica taman din pricina momentului de inerție. Așa că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai ales de mâine. Și ce pigment putea să-mi coloreze blănița? Desigur unul oxidant adică, din cei doi amintiți, acela negru, eumelanina. À propos: Cristi e blond, adică n’are decât feomelanină, incompatibilă. Vai de steaua lui, dar nu regret că n’o să aibă cine-mi traduce opera. Și așa, pe vremea când eram În Egipt, Într’un mediu cu mult mai sănătos, eram vărgat, iar de negru nici urmă. Prin Evul Mediu, când voi, bipezii, ați apucat să ardeți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înfăptui; dar e doar o chestiune de ecologie. Închei suita episoadelor În care v’am vorbit despre mine, unul pentru fiecare viață, și mă voi dedica memoriilor pe care le zgârâi În speranța că Cristi mi le va traduce. Veți regreta Însă, căci voi privi iarăși la voi, aceia atât de plini de păcate față de mama noastră: a pisicilor și a oamenilor. „Meridian“, 30 martie 2001, ora 12,54 25. Un contract Mă mănâncă limbuța dar mi-e teamă că mulți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rămâne decât să vă pot oferi acest privilegiu. - Vă mulțumesc în primul rând pentru înțelegere și creditul acordat. În al doilea rând pentru șansa de-a fi ascultați. Domnule profesor, este evident c-am greșit, ne pare sincer rău și regretăm slăbiciunea acelui moment. Nu știu, cred c-a fost un moment de criză în definirea propriei noastre identități, poate o criză emoțională ce ne-a golit sufletele și ne-a văduvit de cuvintele așezate elegant într-o formulă magică. Ne-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
melodie de jale, cîntecul specific satului nostru, Cocoșdaiul, pe un text ce povestește despre viața, aventurile, suferințele celui dus, făcându-se referiri la durerea pe care o lasă în urmă în inimile celor care l-au iubit și care îl regretă : Cântă, cântă cocoșdaiul Cântă ziua, toată ziua Și iar noaptea, toată noaptea. Nime-n lume nu-l aude. Numa’ Onu (Ion) jalnicu. El l-aude și-i răspunde. Strigă moartea la fereastră: Ieși Onule pân-afară ! Bucuros moarte-aș ieși
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în 1877 și plecat pe drum fără întoarcere în 1949. Era animatorul serbărilor câmpenești, angajat de drept la petrecerile tinerilor intelectuali ai satului în vremea vacanțelor. Când a părăsit lumea aceasta pe care a știut s-o iubească, a fost regretat de toată obștea satului. Gheorghiță al Stanii (Gheorghe Ursu), viorist balaoacheș, zeci și zeci de ani a înveselit urechile și-a mângâiat inimile oamenilor din satul nostru și de aiurea cu scripca lui fermecată, până prin anii 1950. A fost lăutarul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]