5,999 matches
-
un personaj este un joc deosebit de antrenant. Un copil este reporterul, iar altul este un personaj dintr-o poveste.Se poartă o discuție imaginara, în care se îmbină elementele cunoscute din poveste cu elemente din realitate.Atât întrebările adresate de ,,reporteri” cât și răspunsurile date de copiii-personaje din povești au fost pline de haz și spontaneitate. Exemplu-povestea ,,Scufița Roșie”. Reporterul: De ce n-ai ascultat sfatul mamei și ai stat de vorbă cu străinii ? Scufița Roșie: Pentru că lupul părea serios. Reporterul: Cum
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Se poartă o discuție imaginara, în care se îmbină elementele cunoscute din poveste cu elemente din realitate.Atât întrebările adresate de ,,reporteri” cât și răspunsurile date de copiii-personaje din povești au fost pline de haz și spontaneitate. Exemplu-povestea ,,Scufița Roșie”. Reporterul: De ce n-ai ascultat sfatul mamei și ai stat de vorbă cu străinii ? Scufița Roșie: Pentru că lupul părea serios. Reporterul: Cum era în burtă lupului? Scufița Roșie: Era întuneric și urât. Un alt exemplu-povestea ,, Fata babei și față moșneagului” Reporterul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
de ,,reporteri” cât și răspunsurile date de copiii-personaje din povești au fost pline de haz și spontaneitate. Exemplu-povestea ,,Scufița Roșie”. Reporterul: De ce n-ai ascultat sfatul mamei și ai stat de vorbă cu străinii ? Scufița Roșie: Pentru că lupul părea serios. Reporterul: Cum era în burtă lupului? Scufița Roșie: Era întuneric și urât. Un alt exemplu-povestea ,, Fata babei și față moșneagului” Reporterul: De ce i-ai spus fetei tale să plece de acasă? Moșneagul: Ca să nu mă mai sâcâie babă. Reporterul: De ce n-
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Reporterul: De ce n-ai ascultat sfatul mamei și ai stat de vorbă cu străinii ? Scufița Roșie: Pentru că lupul părea serios. Reporterul: Cum era în burtă lupului? Scufița Roșie: Era întuneric și urât. Un alt exemplu-povestea ,, Fata babei și față moșneagului” Reporterul: De ce i-ai spus fetei tale să plece de acasă? Moșneagul: Ca să nu mă mai sâcâie babă. Reporterul: De ce n-ai plecat și tu cu fața ta de acasă? Moșneagul: Pentru că sunt bătrân și mă dor picioarele. Schimba finalul constă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
părea serios. Reporterul: Cum era în burtă lupului? Scufița Roșie: Era întuneric și urât. Un alt exemplu-povestea ,, Fata babei și față moșneagului” Reporterul: De ce i-ai spus fetei tale să plece de acasă? Moșneagul: Ca să nu mă mai sâcâie babă. Reporterul: De ce n-ai plecat și tu cu fața ta de acasă? Moșneagul: Pentru că sunt bătrân și mă dor picioarele. Schimba finalul constă în găsirea unui alt sfârșit poveștilor sau povestirilor cunoscute de copii.De multe ori se întâmplă că finalul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Nicolae Popa, Ion Brăileanu și alte persoane mai mult sau mai puțin cunoscute de publicul reșițean. De la TVR în nenumărate rânduri au poposit în orașul de pe Bârzava pentru a face reportaje despre artiști și arta plastică din județul Caraș-Severin binecunoscutul reporter Liviu Tudor Samuilă. Evenimentele și-au pierdut din intensitate după separarea membrilor Asociației Județene a Artiștilor Plastici în profesioniști și amatori, separare care a produs multe discuții ne-amicale între artiști. Dar,...există și un dar, partea bună e că
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ediția a III-a, unde lucrarea mea apărea sub numele lui Francisc Fischer, membru în Asociația Județeană a Artiștilor Plastici Amatori din Caraș-Severin. Datorită faptului că au fost mulți premiați din județul nostru, o echipă a Televiziunii Române, în frunte cu reporterul Liviu Tudor Samuilă, pictorii Ion Sălișteanu și Vasile Savonea s-au deplasat la Reșița. Și, ca de obicei, au fost oaspeții noștri la atelierul de creație. Am profitat de această ocazie pentru a readuce în discuție premiile acordate. Cu acest
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
bleg“? Cum se poate? Se poate, pentru cine trece de aparențe. Mă atrăgea, desigur, la Fănuș Neagu și faptul că frecventa lumea literară, că avea cunoscuți pe la reviste, pe la edituri, pe la radio, foști colegi de la Școala de Literatură, acum redactori, reporteri, gazetari, tineri care se dedicau îndeletnicirii literare, dar și boemei. O povestire, o poezie, un articol, spre a nu mai vorbi de o carte, dacă îți apăreau, erau bine remunerate de statul democrat-popular, dispus să răsplătească scrisul care-i convenea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
omul nu avusese timp de fotografii. Apoi, pentru vremea aceea, el era și un om „serios”, mult mai în vârstă decât soția sa, o copilă, ca să accepte a se „trage” în poză. —Domnule Doctor, l-a întrebat cineva, poate un reporter de la Radio, ce va dat mai multe satisfacții în viață, poezia ?, arta ?, muzica... ? — Familia!, i-a răspuns el, pustiit în gândurile sale, duse la soția care îi plecase, la copiii împrăștiați în lume, la însingurarea care îl domina, poate și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Chavannes, care, servindu-i de model pentru Sfânta Genoveva, a imortalizat-o în fresca Vie de Sainte Genevieve de la Pantheon”... „Considerați că destinul tragic al lui V. Voiculescu a fost răzbunat de istorie ?”, redăm o altă și ultimă întrebare de reporter. „Istoria nu prea răzbună, ci numai Dumnezeu hotărăște. În lumea asta sau Dincolo. Însă destinul artistic de excepție pe care opera lui literară îl trăiește în posteritate poate fi privit ca o răsplată și mai puțin ca o răzbunare. Cel
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
tren, mai-mai să numi mai recunosc motanul, Între timp binișor Împlinit; dar n’am găsit altceva mai bun de făcut decât să vă fac părtași, chiar post factum, la cele văzute ori auzite pe acolo; să Încerc adică să devin reporter. Să Încep cu Începutul. Adică cu simpozionul de la Ploiești, din 21 și 22 septembrie, aflat la a 6-a ediție. Subiectul lui? Natura și Omul. Chiar asta e și ordinea, de altfel firească: omul este și trebuie să rămână doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
convingere și dorință proprie generală, cu începera de jos, plecând de la familie, de la primii ani de școală, de la învățători, de la duhovnicii și toată preoțimea de la sate și de la orașe și terminând cu intelectualitatea românească, scriitorii, și mai ales cu ziariștii, reporterii și toate mediile de informare din România. Ne-am obișnuit, în mod cu totul greșit, ca în orice problemă altcineva să ne facă treaba, ne-am obișnuit să așteptăm totul de la Guvern, de la Parlament sau de la Președinție, fără ca noi să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care ei se pot îmbogăți în continuare nestingheriți și necontrolați, care dezinformează, inventează, răstălmăcesc, calomniază, discreditează și otrăvesc astfel mintea și sufletul milioanelor de ascultători sau privitori la emisiunle de televiziune. Slavă Domnului că nu sunt toți așa, din ce în ce mai mulți reporteri cinstiți aduc la lumină mari și incredibile adevăruri, riscând mari neplăceri personale. Cinste acestor eroi mediatici, acestor antemergători pe linia corectării și a reconstruirii mentalității românești. Poporul român are o tradiție străveche, sfântă și frumoasă, este destul să privim la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de apele tulburi ale gazetăriei, de-a valma cu reporterii de fapte diverse și cu corectorii de noapte. Încredințat, prin urmare, de inexistența lui Adrian Maniu, am dat totuși drum În revistă prezumatelor sale poeme, găsindu-le, chiar și În glumă, excepțional de reușite. CURÂND, AUTORUL POEMELOR FU, ÎN SFÂRȘIT
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un scurt moment de actualitate În presa cinematografică, unde o Îndemnasem cu scrisul și desenele ei de școlă riță precoce și aplicată, dăruind-o și cu un pseudonim potrivit: „Pandora“ sau „pe cale“, cum i se spunea Căii Victoriei, unde un reporter fotograf al Timpului a prins-o În obiecti vul lui pur tând cu eleganță un mantou de agneau rasé, pe atunci o noutate, expresie a gratitudinilor mele generoase, dar nu prea ruinătoare; sau În Balcicul Însorit, pe bordul cutterului cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi selectate uneori doar picanteriile unor astfel de manifestări. Cum ar fi pentru început, de exemplu, declarațiile sincere, sentimentale și un răspuns al lui Daniel Barenboim - aflat pentru a treia oară la Festivalul Enescu - pe care l-a dat unui reporter: “Festivalul George Enescu este important, pentru că Enescu a fost o figură majoră! Festivalul omagiază un foarte mare muzician, care face parte din patrimoniul național și mondial.” Apoi a mai adăugat: “Enescu a depășit, cum se spune, MĂRIMEA NATURALĂ!” De aceea
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
îPS Pimen a încheiat dăruind o sfântă icoană măicuței Natalia Ilașcu, care a primit-o plângând. S-a vizitat apoi mănăstirea. Pe drum către mănăstirea Putna, am ascultat la radio București interviul acordat de către măicuța Natalia și fiica ei Eugenia reporterului Mircea Motrici de la Radio București. Ulterior aveam să aflu că acest interviu a fost auzit la Tiraspol de către patriotul Ilie Ilașcu, la radioul pe care îl avea în celulă, adus de niște oameni cu suflete mari de la Iași și anume
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ilașcu am stabilit să ne întâlnim a doua zi, 27 august, la spital unde era internată măicuța Natalia. în dimineața zilei de 27 august, la ora 7, am mers la spital. Măicuța se simțea ceva mai bine. Acordase un interviu reporterului Mihai Neacșu de la Radio Iași. Stătea în salon cu o călugăriță foarte tânără, de la mănăstirea Ghighiu, județul Prahova, precum și cu doamna Monica Meșniță din Iași, care au căutat permanent să-i fie de ajutor. La orele 13,30 am ajuns
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cartofi prăjiți, prima masă în libertate a patriotului român Ilie Ilașcu. Bem un pahar de șampanie, adus de noi, cei veniți să-l vedem. Ilie Ilașcu abia reușește să guste din cartofi, că este sculat de la masă, asaltat de către ziariști, reporteri de televiziune, astfel că masa se amână. Mă întrebam unde au stat ascunși acești ziariști 9 ani de zile? De ce n-au fost așa de vehemenți cât a stat în pușcăria transnistreană? însoțit de ziariști, înconjurat de pază, Ilie Ilașcu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
bolnavii liberali se mută cu droaia în al doilea spital. „Niște nerecunoscători“, spune directorul liberal. „Și ce nu le-am dat: morgă nouă, cimitir la doi pași, fanfară militară și câte un popă liberal pentru ultima împărtășanie pe fiecare etaj.“ Reporterul principalului ziar liberal din F. face o anchetă cu caracter intern și tot ce părea de neînțeles devine simplu ca bună ziua. În al doilea spital, atât viața, cât și moartea au mai multe variante. Injecțiile sunt, e drept, pediste, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și de plicticoși pot fi oamenii care ar avea ceva de zis, dacă nu trec de punctul critic al oricărui interviu mai consistent. Într-un dialog de șase ceasuri însă, se schimbă treaba. La început, inventatorul i-a răspuns corect reporterului la întrebări, cu multe referințe la invenția lui și la situația ingrată a cercetătorului solitar. În sinea sa, simțea că, vorbind astfel, crispat, didactic, ratează o șansă. Orice s-ar zice, o convorbire pe mai multe pagini, într-o revistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care nu trebuie ratată. Nu se poate ca o revistă cu tiraj mare să nu ajungă și-n mâna cuiva care are motive să cumpere invenția. Șansa, firește, e pentru munca de-o viață a inventatorului, nu pentru individ. Când reporterul, vădit dezamăgit de mersul interviului, de purtarea nenaturală a inginerului, i-a adresat câteva întrebări tăioase privind faptul că, deși ar fi trebuit să fie recunoscut ca o personalitate, era mai degrabă un anonim, acesta a devenit brusc un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în fața reportofonului digital într-un fel unic, care i-au făcut pe fotograf, pe ajutorul său, pe directorul artistic al revistei (care s-a ținut deoparte, convins că inventatorul nu era deloc subiectul de care avea nevoie revista) și pe reporter să-l admire. Peste ce om teribil dăduseră! Ce subiect! Cititorilor le plac învingătorii și poveștile acestora, dar nici viața unuia care știa să îndure totul cu demnitate și cu atâta filozofie nu era de colea. Cum spuneam însă, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
viața unuia care știa să îndure totul cu demnitate și cu atâta filozofie nu era de colea. Cum spuneam însă, când să facă proba, reportofonul s-a dovedit a fi stricat. „O să vă sunăm să reluăm discuția“, a zis evaziv reporterul evitând privirea inventatorului. „E vina noastră“, a mai zis el, deși toată lumea știa că despre altceva era vorba. Despre soartă. Cu ea nu te tocmești: „Hai, soarto, să mai încercăm o dată!“. Definiția boului Un senator i-a zis altui senator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fie într-o stație de metrou cu o sută de intrări. Născut fără generație Unui romancier tânăr i s-a spus că trebuie să-și găsească un loc în generația lui, dacă vrea să ajungă undeva. Tânărul, care era și reporter la paginile culturale ale unui cotidian, i-a luat un interviu scriitorului X, despre care se zicea că a evoluat separat de generația sa. „Dragă - l-a consolat bătrânul -, nu există generații, ci numai caractere dominante și sateliți. Ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]