5,680 matches
-
profesorii provinciali”, VTRA, 1997, 8; Ion Pop, Exerciții de lectură, VTRA, 1997, 8; Nicolae Oprea, „Firea morală” a criticului, VTRA, 1997, 8; Diana Adamek, „Metamorfozele textului”, TR, 1997, 51-52; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 103-106; Victor Sterom, Retorica pietrelor, CRC, 1999, 9; Adrian Tudurachi, Nefericirile comparatismului, ST, 1999, 8-9; Petraș, Panorama, 131-132. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
capătul unui dezastru național fără precedent, că poporul acesta a găsit în tainițele sufletului său resursele unei redresări aproape miraculoase. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem acum, după euforia primelor clipe și ca un mod de a depăși retorica adaptării din mers la noile circumstanțe, e cum a fost posibil un regim a cărui incapacitate n-a avut egal decât în cruzime și reaua lui credință. Nu se poate arunca vina numai pe dominația străină (reală și dură în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se află o masă apreciabilă de profitori ai regimului, interesați deci în perpetuarea acestuia, fie și deghizată sau "îmbunătățită". Desigur, se contează pe marea derută produsă în unele spirite după Revoluție, pe capacitatea multora de a se lăsa amăgiți de retorica puterii. Vulgus vult decipi, se spunea odinioară. Numai că această mulțime, de care puterea a abuzat mereu, nu doar sub vechiul regim, începe a se trezi, iar conștiința de sine o face redutabilă în confruntarea cu instrumentele puterii. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
are urechi de auzit, să audă! România liberă, XLVIII, 165 (12 iulie 1990), p. 1, 3 IMPERATIVUL CRITIC Am asistat, cu ani în urmă, la un curios dialog între un reponsabil cultural din partea locului și un istoric polon. Deprins cu retorica de la ordinea zilei, compatriotul nostru lăuda tocmai alinierea deplină a intelectualității la programul oficial, când oaspetele l-a întrerupt, brusc, cu observația că întâia datorie a acestei categorii sociale este critica, nu alinierea. Gazda se arătă surprinsă, deși era vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deviza cutărui papă din secolul XIII: "Qui tacet, consentire videtur". Pare a consimți cine tace, dar consimte în adevăr? Azi știm că tăcerea e un alt fel de discurs, care de-alungul istoriei și-a dobândit o anume elocvență. Există o retorică a tăcerii. Când lupta pentru bine nu e posibilă cu armele comune, slăbiciunea, orgoliul, sapiența, nebunia se comportă diferit. Una se supune pur și simplu, alta plânge ori se agită, dacă nu știe să suporte. Tăcerea e, în viziunea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ei cea mai intimă și o sporește. Milenii de-a rândul istoriografia s-a voit cu toate astea în afara istoriei, fără perspectiva și fără conștiința devenirii sale. Interesau mai ales achiziția și transmiterea de știri, alături de programul moralizator și de retorica justificativă. Herodot voia, prin Istorii, ca faptele oamenilor să nu cadă în uitare. La noi, primii analiști n-au făcut decât să însemne "cursul anilor", preocupați de genealogie și evenimente dinastice, prelungind oarecum gestul comemorativ al epigrafelor de pe morminte și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
revoluționare. Mai târziu, au constituit celebrul cordon sanitar împotriva sovieticilor, cărora nu le-au permis decât foarte târziu reintegrarea în sistemul internațional. Relația regimurilor comuniste cu fervoarea națională s-a modificat în timp. Punctul de cotitură în integrarea naționalismului în retorica de tip comunist pare a fi cea de-a doua conflagrație mondială. În încercarea de mobilizare a populației, simpla ideologie oficială nu a fost de ajuns, astfel încât autoritățile sovietice, în uriașul lor efort pentru câștigarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
intenționalitatea afectării) și prin destinație. Înscrierea bunului în patrimoniul național solicită din partea puterilor publice o atitudine de conservare. Sylvie Octobre (1999) se întreabă dacă meseria de conservator este sau nu o meserie de expert, dacă este îndeplinită mai mult în retorica lui "a face" decât în cea a lui "a spune". Oricum ar fi, conservarea și restaurarea par să constea în recalificarea bunurilor protejate. Tot cu aceste ocazii, bunurilor le poate fi atribuită o altă finalitate. În definitiv, prin cele două
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
interpretativ (al semnelor lumii) în vederea schimbării. Parafrazîndu-l pe Malraux se poate susține: condiția umană este interpretativă sau nu există. Subliniind rolul contextului (locul, timpul, circumstanțele enunțării) și al subiectivității (locutorului și interlocutorului), iar ca un corolar al acestora, "manipulările discursive", "retorica științei", ajungem la iluzia descriptivă a lui Austin (descriptive fallacy) sau la mitul obiectivității în formularea lui Heisenberg: în ambele situații (limbaj uzual și limbaj științific) este vorba de demitizarea neutralității limbii și a funcției sale asertive, de evidențierea mărcilor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
naratologia sau studiul gramaticilor narative axată pe sistematizarea unor structuri narative (Claude Bremond și logica povestirii, A.J. Greimas, Despre sens, Roland Barthes, Analiza structurală a povestirii, T. Todorov, Gramatica Decameronului, U. Eco, F. Rastier, Essais de sémiotique narrative etc.); * retorica este identificată de U. Eco și J.M. Klinkenberg drept "semiotică avant la lettre a discursului"; * teatrul și științele spectacolului fundamentează seria semioticilor sincretice axate pe complementaritatea codurilor: Tadeusz Kowzan în Littérature et spectacle decelează nu mai puțin de 13 coduri
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
trei elemente ale semnului le corespund trei direcții de cercetare: * gramatica pură sau speculativă, legată de representa-men și care va constitui sintaxa în terminologia lui C. Morris; * logica legată de problema adevărului și care va deveni semantica la C. Morris; * retorica înțeleasă ca studiu al legilor prin care un semn generează un altul, prin care gîndirea produce o altă gîndire (C.P. 2.229). Această a treia direcție cu categoria sa fundamentală de interpretant constituie cheia de boltă a semioticii peirciene prin
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
interlocutorilor. Dat fiind că textul conține "urmele" procesului său de generare (mărcile subiectului enunțării, interpelările destinatarului, o anumită ierarhie spațio-temporală etc.) vom studia activitatea discursivă prin intermediul produsului finit textul. Deși discursul actualizează mai multe tipuri textuale, întrepătrundere sesizată deja de retorica antică ("Deși cele trei genuri deliberativ, judiciar, demonstrativ tratează despre materii deosebite și ele în sine se deosebesc, totuși adeseori le găsim amestecate. Ce sînt elogiile oamenilor virtuoși dacă nu îndemnuri la virtute și așa genul demonstrativ este amestecat cu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
textului Contextul prin text Variantele textului Decupajul (cea mai mică unitate) Mitemul Indicele referențial Motivul (unitate tematică) Întrebarea pusă povestirii Ce însemni tu? Ce ne spui despre mediul tău? De unde vii și unde te duci? Abordare generică Abordare morfologică Naratologia Retorica Pragmatica Psihanaliza Bédier Propp Todorov Bremond Genette Barthes Dundes Ben Amos Hendricks Fromm Rank Roheim Fiecare stare a basmului este un text Modelarea basmului este posibilă Imanența semnificația textului Actele lingvistice trebuie reinserate în contextul performanței Textul este transparent Stilistică
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
punct de vedere poetic, în sensul precizat de Roman Jakobson în subcategorizarea funcțiilor comunicării, publicitatea oferă un sincretism pertinent literă/text/imagine sau analogic/digital, generînd prin transgresarea artelor clasice propria artă; afișul, filmul publicitar, fotografia etc. instaurează o nouă retorică lingvistică și iconică, dominată de complementaritatea codurilor (utilitar, comercial, socio-cultural și mitic). Bipolaritatea ființei umane, dar și a structurilor gîndirii și limbajului inversează într-un joc subtil trăsăturile semantice fundamentale: animat/vs/inanimat. Personajul care manevrează ultimul tip de mașină
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acțiune de influență asupra publicului cu efect în creșterea vînzării de produse, relațiile publice ca prezentare globală, eventual personalizată în funcție de așteptările receptorilor a misiunii întreprinderii/ organismului în cauză și propaganda ca impunere a unei ideologii. De aici interesul pentru abordarea retoricii și argumentativității în toate cele trei domenii (infra 6.8.). Relațiile publice nu se confundă în nici un caz cu publicitatea; totuși această confuzie s-a produs în nenumărate rînduri datorită obiectului în bună măsură superpozabil, cît și suporturilor similare (TV
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
are realmente posibilitatea de a ne influența comportamentul. Indiferent de natura publicului (marele public interesat de marile medii tip televiziune, radio, afiș sau clientela specializată a presei tehnice și publicității prin corespondență), de natura mesajului (denotativă și conotativă) și caractersiticile retoricii publicitare (hard selling sau soft selling), mesajele care "trec" sînt cele de implicare prin anxietate sau de implicare prin plăcere. Anxietatea este legată de un anume coeficient de risc: risc financiar legat de preț, întreținere, garanție sau risc social de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al jocurilor de cuvinte, al ironiei, rimei și simetriei, prin care se instaurează o complicitate a plăcerii. Reușita mesajului publicitar este determinată de maximalizarea diferențelor (publicitatea pentru o mașină: Rabbitt Le lapin qui fait vroom!) și minimalizarea similarității printr-o retorică a formulelor pregnante, de o credibilitate în ultimă instanță lingvistică (jocuri de limbaj de tipul: on a toujours besoin d'un petit IBM chez soi). În planul expresiei discursul publicitar pune în scenă o rostire metaforică îndreptată spre un univers
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
jocuri de limbaj de tipul: on a toujours besoin d'un petit IBM chez soi). În planul expresiei discursul publicitar pune în scenă o rostire metaforică îndreptată spre un univers mitic și spre o "dorință inesențială" (J. Lacan). 6.8. Retorica discursului publicitar 6.8.1.1 Retorica iconică. Mesaj și peisaj totodată, contemplată mai mult decît citită, publicitatea este un enorm "dispozitiv panegiric" ținînd de o "hagiografie și apologetică a obiectului" (G. Péninou, 1970: 97). Revoluția iconică a erei vizualului
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
toujours besoin d'un petit IBM chez soi). În planul expresiei discursul publicitar pune în scenă o rostire metaforică îndreptată spre un univers mitic și spre o "dorință inesențială" (J. Lacan). 6.8. Retorica discursului publicitar 6.8.1.1 Retorica iconică. Mesaj și peisaj totodată, contemplată mai mult decît citită, publicitatea este un enorm "dispozitiv panegiric" ținînd de o "hagiografie și apologetică a obiectului" (G. Péninou, 1970: 97). Revoluția iconică a erei vizualului și-a pus decisiv amprenta asupra mesajului
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și rigoare în atlasul comunicării. O dublă investigare semiotică (lingvistică și iconică) găsește în cîmpul publicitar un spațiu privilegiat de manifestare. Dacă publicitatea este deghizarea sensului (G. Péninou, 1972: 38), semiotica vizează demascarea sensului; critic, semioticianul este semioclast urmărind revelarea retoricii, dezvăluirea jocului de măști. Mesajul publicitar de perenizare a excelenței și exemplarității pune în scenă o retorică biaxială: lingvistică și iconică susceptibilă să actualizeze pertinența impertinenței în "arhitectura sloganului". Blanche Grunig (1990) preluînd mesajul autoreferențial al revistei Paris Match "poids
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
spațiu privilegiat de manifestare. Dacă publicitatea este deghizarea sensului (G. Péninou, 1972: 38), semiotica vizează demascarea sensului; critic, semioticianul este semioclast urmărind revelarea retoricii, dezvăluirea jocului de măști. Mesajul publicitar de perenizare a excelenței și exemplarității pune în scenă o retorică biaxială: lingvistică și iconică susceptibilă să actualizeze pertinența impertinenței în "arhitectura sloganului". Blanche Grunig (1990) preluînd mesajul autoreferențial al revistei Paris Match "poids des mots, choc des photos" decelează principalele structuri formale utilizate și utilizabile în sloganuri. La NIVEL SEMANTIC
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cunoscutul principiu grician al cooperării cu maximele cantității, calității, manierei și pertinenței informației a fost sistematic transgresat; principiul calității (al informației veridice, verificate prin încrucișarea surselor) a fost înlocuit de zvonuri, atacuri la persoană, știri catastrofice și paralogisme blamate de retorica antică și modernă, (argumente ad hominem, petitio principii, argumente ad populum ca în presa naționalist-extremistă). Principiul pertinenței este adesea sabotat mai ales în interviuri (ignoratio elenchi ignorarea întrebării în dialogurile electorale, ca și în dezbateri, mese rotunde, poate și datorită
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a abstracțiilor, a teoriilor disjuncte de contextul real) și de numeroasele reminiscențe ale limbii de lemn. 10.4. Sistemul mediatic postcomunist În modelarea evident simplificatoare a peisajului mediatic post-comunist vom prezenta principalii parametri ai triunghiului comunicațional emițător-mesaj-receptor sau în limbajul retoricii antice ethos-logos-pathos. Vom încerca să punem în evidență caracteristicile mesajelor (noua logică a sistemului mediatic), ca și schimbările actanțiale (statutul și rolul jurnalistului, orizontul de așteptare al publicului). Mass-media comunistă Mass-media postcomunistă * presă controlată și subvenționată de stat * presă controlată
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lume (utopie pozitivă pentru societatea socialistă; utopie negativă pentru cea capitalistă). * viziune plurală despre lume, în care totul devine scriptibil (Barthes) sau productibil (Fiske). Pentru România însă mediile internaționale oferă o viziune trunchiată, unilaterală, de dark ages discursivizată într-o retorică neagră a corupției endemice, naționalismului, xenofobiei; schematizarea realului este reducționistă și distorsionată (embleme referențiale: copiii străzii și ai orfelinatelor, țiganii mîncători de lebede la Viena sau embleme predicative ale violențelor interetnice). 10.5. Ziaristul, producător de semne și reprezentări Spre deosebire de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
stigmatizat (popular culture alături de high culture, numeroase contraculturi alături de cultura dominantă), reschematizare și reapro-priere realizată și printr-o acțiune semiotică recuperatoare (de la narațiunea mediatică la identitatea narativă a individului și comunității, de la efectul fatic al comunicării publicitare sau politice la retorica postmodernă a negocierii distanțelor intersubiective). În această mai mult decît sumară introducere în universul semnului și semiozei am încercat să arătăm că principiul speranță-Hoffnungsprinzip (E.Bloch) se bazează pe acceptarea și legitimarera diferenței, alterității, dialogului intercultural. Filosofi ca Nietzsche sau
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]